• Vin sărbătorile cu cozonaci dolofani, plăcinte, prăjituri și... ce bunătăți mai pregătiți voi pentru masa de Crăciun? \ud83d\ude42
    Dacă tot plănuiți să le pregătiți (sau doar să le mâncați? \ud83d\ude1b), poftiți la campania de testare a făinii Băneasa!
    Vin sărbătorile cu cozonaci dolofani, plăcinte, prăjituri și... ce bunătăți mai pregătiți voi pentru masa de Crăciun? \ud83d\ude42 Dacă tot plănuiți să le pregătiți (sau doar să le mâncați? \ud83d\ude1b), poftiți la campania de testare a făinii Băneasa!
    BLOG.SUPER-BLOG.EU
    INVITAȚIE la testare: pregătește cozonacii de Crăciun cu făina Băneasa!
    Dragi superbloggeri, Băneasa este unul dintre cele mai apreciate nume în domeniul morăritului. Luăm darul pământului nostru, grâul, și plămădim cea mai bună făină pentru voi. După tumultul unei zile, te poți relaxa frământând bunătățile preferate ale celor dragi ție după rețete cu miez de poveste moștenite de la bunicii noștri. Ne place pâinea proaspăt [...]

  • A venit iarna să-şi exercite votul. Se pare că Dumnezeu şi-a adus aminte şi vrea să ne arate că nu şi-a luat întrutotul mâna de pe noi. A băgat la greu în urne voturile lui albe, lângă voturile de AUR, ca să ne taxeze absenţa şi să ne dea un semn mustrător. Cu faţa-ntristată, s-a urcat apoi înapoi neputincios în icoana de lemn.

    Altădată, gospodarii satelor pregăteau bucuroşi Ignatul. Aranjau stinghiile de fag să se usuce în spatele sobei, să ardă flăcăruia albastră pe şoriciul porcului, să-l pârlească bine. Grijile erau altele, nu puţine! Dacă se terminase de împrăştiat tot bălegarul să îngraşe câmpul pentru viitoarea recoltă, dacă încolţise sămânţa grâului şi aroma de dud a butoiului se lăsase în ţuică...

    Nămeţii însemnau bogăţie, merinde, se făceau pariuri la o cană cu vin fiert. Colindătorii încolonaţi pe schiuri puteau să colinde. Ţara mitică, aşezată în jurul bradului la iernat, se pregătea să întâmpine cu cozonaci un an nou, mai bogat.

    Ce-avem acum într-o Românie pandemică, stoarsă de vlagă, anemică şi paralizată de disensiuni politice, paralitice?... Avem ceea ce merităm!

    Iacătă că după votare ne-am trezit cu un muşuroi de AUR l
    Cotinuare link
    https://pasareacetii.blogspot.com/2020/12/goana-dupa-aur.html
    A venit iarna să-şi exercite votul. Se pare că Dumnezeu şi-a adus aminte şi vrea să ne arate că nu şi-a luat întrutotul mâna de pe noi. A băgat la greu în urne voturile lui albe, lângă voturile de AUR, ca să ne taxeze absenţa şi să ne dea un semn mustrător. Cu faţa-ntristată, s-a urcat apoi înapoi neputincios în icoana de lemn. Altădată, gospodarii satelor pregăteau bucuroşi Ignatul. Aranjau stinghiile de fag să se usuce în spatele sobei, să ardă flăcăruia albastră pe şoriciul porcului, să-l pârlească bine. Grijile erau altele, nu puţine! Dacă se terminase de împrăştiat tot bălegarul să îngraşe câmpul pentru viitoarea recoltă, dacă încolţise sămânţa grâului şi aroma de dud a butoiului se lăsase în ţuică... Nămeţii însemnau bogăţie, merinde, se făceau pariuri la o cană cu vin fiert. Colindătorii încolonaţi pe schiuri puteau să colinde. Ţara mitică, aşezată în jurul bradului la iernat, se pregătea să întâmpine cu cozonaci un an nou, mai bogat. Ce-avem acum într-o Românie pandemică, stoarsă de vlagă, anemică şi paralizată de disensiuni politice, paralitice?... Avem ceea ce merităm! Iacătă că după votare ne-am trezit cu un muşuroi de AUR l Cotinuare link https://pasareacetii.blogspot.com/2020/12/goana-dupa-aur.html
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Goana după AUR
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Si in aceasta perioada magazinele noastre vor fi deschise si aprovizionate in permanenta cu produse proaspete. Va oferim intreaga gama de produse de panificatie, patiserie, cofetarie, cozonaci, prajituri, fursecuri, etc. Va asteptam la cumparaturile necesare si urgente, respectand regulile obligatorii in aceasta perioada: utilizati dezinfectantul disponibil in magazin, pastrati distanta, platiti cu cardul in masura posibilitatilor, nu petreceti mult timp in magazin daca nu e necesar, asteptati afara pana finalizeaza cumparaturile persoana din fata dumneavoastra. NU INTRATI DACA STITI CA AVETI GRIPA SAU RACEALA SAU DACA ATI INTRAT IN CONTACT CU PERSOANE SUSPECTE COVID! Va multumim pentru intelegere. https://g.page/NonStopBaiaMare
    Si in aceasta perioada magazinele noastre vor fi deschise si aprovizionate in permanenta cu produse proaspete. Va oferim intreaga gama de produse de panificatie, patiserie, cofetarie, cozonaci, prajituri, fursecuri, etc. Va asteptam la cumparaturile necesare si urgente, respectand regulile obligatorii in aceasta perioada: utilizati dezinfectantul disponibil in magazin, pastrati distanta, platiti cu cardul in masura posibilitatilor, nu petreceti mult timp in magazin daca nu e necesar, asteptati afara pana finalizeaza cumparaturile persoana din fata dumneavoastra. NU INTRATI DACA STITI CA AVETI GRIPA SAU RACEALA SAU DACA ATI INTRAT IN CONTACT CU PERSOANE SUSPECTE COVID! Va multumim pentru intelegere. https://g.page/NonStopBaiaMare
  • Brutaria Andana Pan Baia Mare - produse online #MaiDulce #Fursecuri #Cozonaci #Ciocolata de casa #paine #franzela

    https://www.maidulce.ro/produse/andana-pan-baia-mare
    Brutaria Andana Pan Baia Mare - produse online #MaiDulce #Fursecuri #Cozonaci #Ciocolata de casa #paine #franzela https://www.maidulce.ro/produse/andana-pan-baia-mare
    WWW.MAIDULCE.RO
    Brutaria Andana Pan Baia Mare
    Brutarie Andana Pan Baia Mare, patiserie, fursecuri, cozonaci, produse traditionale de panificatie
  • Desculță

    Îmi bâțâi picioarele goale pe marginea băncii de la poartă. Trec copii din deal, la vale. Au început să plece la denie. Eu nu merg. Fiindcă nu am sandale, și fiindcă fina încă nu a ajuns. O fi avut și ea treabă, cine știe? Fina, singura soră a tatei, dintre ceilalți șase frați pe care îi are, vine mereu pe la noi. Și, atunci când vine, aduce cu ea o sacoșa mare de tot, încărcată cu lucruri pe care Getuța nu le mai poartă. Numai că Getuța este foarte grasă și mama iute mă ia iute de mână și fuga, cu mine, la croitoreasă, să micșoreze hainele, pe măsura mea. Am o rochiță frumoasă, tot așa, de la Getuța. Este din catifea roșie! Mă gândesc că poate, cine știe, anul acesta i-au rămas mici și vreo pereche de pantofi sau sandale.
    S-a făcut târziu și fina nu a ajuns.
    Sunt ruptă de oboseală, fiindcă toată ziua am alergat de acolo-acolo: am sărit cu coarda, apoi la gigică, la șotron, și multe alte asemenea activități importante. Sigur, mai ștersesem cu mult sârg geamurile camerelor, mai bine zis ale odăițelor, în care locuiam. Mama trebăluise și ea, de colo-colo, toată ziulica. Tăicuțul este la serviciu și eu îl aștept, în fiecare zi, cu mare nerăbdare. Dimineața nu îl pot vedea, căci pleacă mereu cu ,,noaptea pe cap”. De cele mai multe ori, nici seara nu îl văd, fiindcă ajunge tot în noapte, acasă. Dar acum, că așteptăm Paștele, poate, cine știe, ajunge și el mai devreme …? Și mi-a promis el mie că, în acest an, voi avea sandale noi, roșii, de Paște! Căci în fiecare an mama plângea, înainte de Paște. De fiecare dată, când îmi spunea că nici anul acesta nu îmi poate cumpăra pantofi și rochiță de Paște. Degeaba încercam să nu-mi pese, căci îmi păsa! Îmi păsa mai mult de lacrimile mamei, deși gândul la pantofi roșii nu-mi dădea pace deloc.
    Nu a ajuns tăicuțul nici azi mai devreme. Adorm în mirosul de motorină, căci nu există, de Paște, ca ușile și giurgiuvelele ferestrelor să nu fie bine curățite, apoi șterse cu motorină! Mă cuprinde somnul în mirosul oțetului cu care ștersesem fiecare geam, amestecat cu acela de motorină. Un obraz rece mă trezește cu o apropiere de obrazul meu cald. Mijesc ochii și văd sclipirile celor doi ochi ce mă veghează stăruitor. Mă ridic doar puțin, buimacă de somn: ,, Ți-am adus sandale, de Paște! Două perechi ți-am luat!”. Alături de mine se află două perechi de sandale: o pereche, albe, o pereche, roșii! Le cuprind în brațe și cad în somn adânc, afundată în perna moale.
    Dimineața, mă trezesc în miros de esență de rom. Mama umblă ușurel prin odaie, ca să pot eu dormi mai mult.
    Mă ridic într-un cot și caut din priviri sandalele. O pereche, albe, o pereche, roșii! Mama mă privește cu coada ochiului.
    - Tăticuțul unde este? Iar a plecat la serviciu?
    - Da, a plecat…
    - Și sandalele? Unde sunt?
    - Care sandale?
    - Cele două perechi pe care mi le-a adus el, ast” noapte, târziu? O pereche, albe, o pereche, roșii!?
    - Care sandale, mamă? Nu ți-a adus nimic! Pesemne, ai visat. Nici barem fina nu a ajuns, că poate ți-ar fi adus de pe la Getuța…
    Lacrimile țâșnesc instantaneu și, înainte să le pot șterge, își urmeză cursul bine stabilit: îmi brăzdează obrajii, ajungându-mi în colțul gurii. Apoi o iau la vale, spre bărbie și în jos, pe gât. Le cunosc bine eu gustul, sunt sărate. Îmi place gustul lacrimilor, mă fac să mă simt mai bine. Da, cred că am visat! De unde să aibă tăicuțul bani, și încă acuma, în ajun de sărbători, să-mi ia mie nu una, ci chiar două perechi de sandale? Mă resemnez și cobor din pat, înfoindu-mi nările pentru a adulmeca mirosul de cozonac ce pătrunsese prin toate coclaurile.
    - Ai văzut cât de frumos este afară? Va fi soare, de Paște! Și dă la o parte transperantul de la fereastră. Pe pervazul ei îngust, cuminți, frumos aliniate, stau două perechi de sandale, ale căror curelușe, frumos colorate, îmi paralizează privirea. Bătăile inimii încep să se audă de parcă ea, inima, mi s-ar fi urcat până în creștet!




    *

    Abia am izbutit să termin de copt cozonacii.
    Îmi pregătesc pantofii pentru Paște. Am, de tot felul: pantofi roșii, pantofi albi. Plec la denie. Pe drum, pe banca din fața unei portițe, o fetiță își leagănă picioare desculțe. Poartă o rochiță de catifea, roșie , și așteaptă.
    Desculță Îmi bâțâi picioarele goale pe marginea băncii de la poartă. Trec copii din deal, la vale. Au început să plece la denie. Eu nu merg. Fiindcă nu am sandale, și fiindcă fina încă nu a ajuns. O fi avut și ea treabă, cine știe? Fina, singura soră a tatei, dintre ceilalți șase frați pe care îi are, vine mereu pe la noi. Și, atunci când vine, aduce cu ea o sacoșa mare de tot, încărcată cu lucruri pe care Getuța nu le mai poartă. Numai că Getuța este foarte grasă și mama iute mă ia iute de mână și fuga, cu mine, la croitoreasă, să micșoreze hainele, pe măsura mea. Am o rochiță frumoasă, tot așa, de la Getuța. Este din catifea roșie! Mă gândesc că poate, cine știe, anul acesta i-au rămas mici și vreo pereche de pantofi sau sandale. S-a făcut târziu și fina nu a ajuns. Sunt ruptă de oboseală, fiindcă toată ziua am alergat de acolo-acolo: am sărit cu coarda, apoi la gigică, la șotron, și multe alte asemenea activități importante. Sigur, mai ștersesem cu mult sârg geamurile camerelor, mai bine zis ale odăițelor, în care locuiam. Mama trebăluise și ea, de colo-colo, toată ziulica. Tăicuțul este la serviciu și eu îl aștept, în fiecare zi, cu mare nerăbdare. Dimineața nu îl pot vedea, căci pleacă mereu cu ,,noaptea pe cap”. De cele mai multe ori, nici seara nu îl văd, fiindcă ajunge tot în noapte, acasă. Dar acum, că așteptăm Paștele, poate, cine știe, ajunge și el mai devreme …? Și mi-a promis el mie că, în acest an, voi avea sandale noi, roșii, de Paște! Căci în fiecare an mama plângea, înainte de Paște. De fiecare dată, când îmi spunea că nici anul acesta nu îmi poate cumpăra pantofi și rochiță de Paște. Degeaba încercam să nu-mi pese, căci îmi păsa! Îmi păsa mai mult de lacrimile mamei, deși gândul la pantofi roșii nu-mi dădea pace deloc. Nu a ajuns tăicuțul nici azi mai devreme. Adorm în mirosul de motorină, căci nu există, de Paște, ca ușile și giurgiuvelele ferestrelor să nu fie bine curățite, apoi șterse cu motorină! Mă cuprinde somnul în mirosul oțetului cu care ștersesem fiecare geam, amestecat cu acela de motorină. Un obraz rece mă trezește cu o apropiere de obrazul meu cald. Mijesc ochii și văd sclipirile celor doi ochi ce mă veghează stăruitor. Mă ridic doar puțin, buimacă de somn: ,, Ți-am adus sandale, de Paște! Două perechi ți-am luat!”. Alături de mine se află două perechi de sandale: o pereche, albe, o pereche, roșii! Le cuprind în brațe și cad în somn adânc, afundată în perna moale. Dimineața, mă trezesc în miros de esență de rom. Mama umblă ușurel prin odaie, ca să pot eu dormi mai mult. Mă ridic într-un cot și caut din priviri sandalele. O pereche, albe, o pereche, roșii! Mama mă privește cu coada ochiului. - Tăticuțul unde este? Iar a plecat la serviciu? - Da, a plecat… - Și sandalele? Unde sunt? - Care sandale? - Cele două perechi pe care mi le-a adus el, ast” noapte, târziu? O pereche, albe, o pereche, roșii!? - Care sandale, mamă? Nu ți-a adus nimic! Pesemne, ai visat. Nici barem fina nu a ajuns, că poate ți-ar fi adus de pe la Getuța… Lacrimile țâșnesc instantaneu și, înainte să le pot șterge, își urmeză cursul bine stabilit: îmi brăzdează obrajii, ajungându-mi în colțul gurii. Apoi o iau la vale, spre bărbie și în jos, pe gât. Le cunosc bine eu gustul, sunt sărate. Îmi place gustul lacrimilor, mă fac să mă simt mai bine. Da, cred că am visat! De unde să aibă tăicuțul bani, și încă acuma, în ajun de sărbători, să-mi ia mie nu una, ci chiar două perechi de sandale? Mă resemnez și cobor din pat, înfoindu-mi nările pentru a adulmeca mirosul de cozonac ce pătrunsese prin toate coclaurile. - Ai văzut cât de frumos este afară? Va fi soare, de Paște! Și dă la o parte transperantul de la fereastră. Pe pervazul ei îngust, cuminți, frumos aliniate, stau două perechi de sandale, ale căror curelușe, frumos colorate, îmi paralizează privirea. Bătăile inimii încep să se audă de parcă ea, inima, mi s-ar fi urcat până în creștet! * Abia am izbutit să termin de copt cozonacii. Îmi pregătesc pantofii pentru Paște. Am, de tot felul: pantofi roșii, pantofi albi. Plec la denie. Pe drum, pe banca din fața unei portițe, o fetiță își leagănă picioare desculțe. Poartă o rochiță de catifea, roșie , și așteaptă.
    ECALEOPI.WORDPRESS.COM
    Desculță
    Îmi bâțâi picioarele goale pe marginea băncii de la poartă. Trec copii din deal, la vale. Au început să plece la denie. Eu nu merg. Fiindcă nu am sandale, și fiindcă fina încă nu a ajuns. O fi avut…

  • Intră moşule în casă
    că afar’ e ger în draci,
    te-om primi cu cozonaci
    şi îţi punem vin pe masă.

    Iar de-i fi vreo Crăciuniţă
    obosită de pe drum,
    îţi rezerv o odăiţă
    unde focul n-are fum…

    Moşule mai bine taci,
    cu familia ce faci?...

    https://pasareacetii.blogspot.com/2018/12/bradul-de-crciun.html
    Intră moşule în casă că afar’ e ger în draci, te-om primi cu cozonaci şi îţi punem vin pe masă. Iar de-i fi vreo Crăciuniţă obosită de pe drum, îţi rezerv o odăiţă unde focul n-are fum… Moşule mai bine taci, cu familia ce faci?... https://pasareacetii.blogspot.com/2018/12/bradul-de-crciun.html
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Bradul de Crăciun
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • https://www.retete-incepatori.wellcome.ro/sfaturi-pentru-gospodine-mazare-mai-verde-aluat-de-tarte-mai-fin-pastrarea-cozonacilor-legume-albe-dupa-fierbere-galusti-mai-pufoase-decojirea-usturoiului
    https://www.retete-incepatori.wellcome.ro/sfaturi-pentru-gospodine-mazare-mai-verde-aluat-de-tarte-mai-fin-pastrarea-cozonacilor-legume-albe-dupa-fierbere-galusti-mai-pufoase-decojirea-usturoiului
  • Când vine vorba despre tradiţiile de Crăciun ne gândim involuntar la celebrarea naşterii lui Iisus, la generozitate, reuniunea cu familia şi oamenii îndrăgiţi, la brazi, cadouri, cârnaţi, cozonaci şi alte delicii culinare. Cu toate astea, în unele părţi ale lumii, sărbătoarea Crăciunului este marcată de obiceuri ciudate, în stare să ne uluiască, să ne şocheze, ba chiar să ne revolte. Iată câteva din aceste tradiţii trăznite, excentrice... 
    Când vine vorba despre tradiţiile de Crăciun ne gândim involuntar la celebrarea naşterii lui Iisus, la generozitate, reuniunea cu familia şi oamenii îndrăgiţi, la brazi, cadouri, cârnaţi, cozonaci şi alte delicii culinare. Cu toate astea, în unele părţi ale lumii, sărbătoarea Crăciunului este marcată de obiceuri ciudate, în stare să ne uluiască, să ne şocheze, ba chiar să ne revolte. Iată câteva din aceste tradiţii trăznite, excentrice... 
    WWW.DIANE.RO
    Tradiţii ciudate de Crăciun
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
  • A fost sâmbătă în Merişani, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi
    Curtea de Argeş unde se dădea jos din tren Carol cel iubitor de Lupeasca, o întămplare
    de pomină desfăşurată din drag de oameni, din drag de muzică rock şi rătăcit
    s-a nimerit pe-acolo şi un drag de Guştere, întors la vatră cu noroc din
    paginile unui roman să-şi salute neamurile.




    Toate meritele desigur sunt ale celui care a ţinut cu tot
    dinadinsul să-şi împlinească visul, pofta ce-a poftit-o insul, Alin Voica,
    filozof de profesie, un frumos nebun şi el un Tobârlan, chiar dacă lui îi place
    să-şi zică Dogar, după străbunicul din partea bunicii Aurica, nevasta pe care şi-a
    luat-o Nilă din neam de Dogar, ca să-i ţină soarele-n beci şi să i-l verse din
    butoaie în oale de pământ reci.




    Degeaba a risipit el, Alin într-o frumoasă ogradă, butoaiele cu
    horincă şi vin – horinca adusă de la   Vişeu
    (m-am plimbat şi eu cu mocăniţa prin zonă, ca-n poveşti, dar n-am avut noroc
    s-o găsesc pe Maria din carte, să am parte pe stoc de butoiul plin cu o tonă de
    tărie de foc, adus de departe!). Am găsit-o pe Ioana, mai aproape, la Rădeşti, cu
    ţuica-ntre ape.




    Iar vinul vechi roşu sânge de taur şi galben ca spicul de aur a
    fost adus din ţinutul „sărac” de la Huşi, special să le fie pe plac celor din
    Ogradă. Să-l fi ştiut Nadia lui Lisac? Acolo soarele Ştefan, când răsarea luna,
    spăla în vin coastele de draci ale Mariei de Mangop, sau ale Mariei Vochiţa, sau
    ale Mariei din Hârlău, sau ale Mariei nebuna şi ursitoarele coceau cozonaci...




    Spiritul liber al lui Alin tot de la Tobârlan se trage!
    Continuare link
    A fost sâmbătă în Merişani, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Curtea de Argeş unde se dădea jos din tren Carol cel iubitor de Lupeasca, o întămplare de pomină desfăşurată din drag de oameni, din drag de muzică rock şi rătăcit s-a nimerit pe-acolo şi un drag de Guştere, întors la vatră cu noroc din paginile unui roman să-şi salute neamurile. Toate meritele desigur sunt ale celui care a ţinut cu tot dinadinsul să-şi împlinească visul, pofta ce-a poftit-o insul, Alin Voica, filozof de profesie, un frumos nebun şi el un Tobârlan, chiar dacă lui îi place să-şi zică Dogar, după străbunicul din partea bunicii Aurica, nevasta pe care şi-a luat-o Nilă din neam de Dogar, ca să-i ţină soarele-n beci şi să i-l verse din butoaie în oale de pământ reci. Degeaba a risipit el, Alin într-o frumoasă ogradă, butoaiele cu horincă şi vin – horinca adusă de la   Vişeu (m-am plimbat şi eu cu mocăniţa prin zonă, ca-n poveşti, dar n-am avut noroc s-o găsesc pe Maria din carte, să am parte pe stoc de butoiul plin cu o tonă de tărie de foc, adus de departe!). Am găsit-o pe Ioana, mai aproape, la Rădeşti, cu ţuica-ntre ape. Iar vinul vechi roşu sânge de taur şi galben ca spicul de aur a fost adus din ţinutul „sărac” de la Huşi, special să le fie pe plac celor din Ogradă. Să-l fi ştiut Nadia lui Lisac? Acolo soarele Ştefan, când răsarea luna, spăla în vin coastele de draci ale Mariei de Mangop, sau ale Mariei Vochiţa, sau ale Mariei din Hârlău, sau ale Mariei nebuna şi ursitoarele coceau cozonaci... Spiritul liber al lui Alin tot de la Tobârlan se trage! Continuare link
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Ograda lui Alin
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Deși te bucuri exagerat de mult că ai câteva zile libere, faci tot posibilul să nu stai degeaba nicio clipă. De la cozonaci, la pască, la munți de ouă colorate, drob, fripturi, sarmale etc, tre’ să le faci pe toate; și dacă se poate, în același timp. Iar dacă masa arată bine, nici în restul casei nu trebuie să fie debandadă. Drept urmare, pe stilul Tom&Jerry, cu o cârpă în fiecare mână, cu un mop atârnat de fund și aspiratorul legat de piciorul stâng, pe acorduri de  I want to break free , te apuci să lustruiești întregul apartament. Și dacă prin camere strălucește apoi, de zici că Învierea va avea loc la tine în bloc, nici hainele pe care le porți nu le poți neglija. Așa că mai umpli și vreo trei mașini de spălat, cu țoale pe care nu mai ai, apoi, unde să le pui la uscat. 
    Deși te bucuri exagerat de mult că ai câteva zile libere, faci tot posibilul să nu stai degeaba nicio clipă. De la cozonaci, la pască, la munți de ouă colorate, drob, fripturi, sarmale etc, tre’ să le faci pe toate; și dacă se poate, în același timp. Iar dacă masa arată bine, nici în restul casei nu trebuie să fie debandadă. Drept urmare, pe stilul Tom&Jerry, cu o cârpă în fiecare mână, cu un mop atârnat de fund și aspiratorul legat de piciorul stâng, pe acorduri de  I want to break free , te apuci să lustruiești întregul apartament. Și dacă prin camere strălucește apoi, de zici că Învierea va avea loc la tine în bloc, nici hainele pe care le porți nu le poți neglija. Așa că mai umpli și vreo trei mașini de spălat, cu țoale pe care nu mai ai, apoi, unde să le pui la uscat. 
    AXLANDRA.WORDPRESS.COM
    Gazdă, musafir, antisocial sau blogger?
    Vine, vine… nu primăvară, din câte se poate observa, la o scurtă privire aruncată pe fereastră. Dar vine Paștele. Cum se traduce asta printre cunoscuții mei? E simplu. Am observat cam 4 varia…
More Results