A venit iarna să-şi exercite votul. Se pare că Dumnezeu şi-a adus aminte şi vrea să ne arate că nu şi-a luat întrutotul mâna de pe noi. A băgat la greu în urne voturile lui albe, lângă voturile de AUR, ca să ne taxeze absenţa şi să ne dea un semn mustrător. Cu faţa-ntristată, s-a urcat apoi înapoi neputincios în icoana de lemn. Altădată, gospodarii satelor pregăteau bucuroşi Ignatul. Aranjau stinghiile de fag să se usuce în spatele sobei, să ardă flăcăruia albastră pe şoriciul porcului, să-l pârlească bine. Grijile erau altele, nu puţine! Dacă se terminase de împrăştiat tot bălegarul să îngraşe câmpul pentru viitoarea recoltă, dacă încolţise sămânţa grâului şi aroma de dud a butoiului se lăsase în ţuică... Nămeţii însemnau bogăţie, merinde, se făceau pariuri la o cană cu vin fiert. Colindătorii încolonaţi pe schiuri puteau să colinde. Ţara mitică, aşezată în jurul bradului la iernat, se pregătea să întâmpine cu cozonaci un an nou, mai bogat. Ce-avem acum într-o Românie pandemică, stoarsă de vlagă, anemică şi paralizată de disensiuni politice, paralitice?... Avem ceea ce merităm! Iacătă că după votare ne-am trezit cu un muşuroi de AUR l Cotinuare link https://pasareacetii.blogspot.com/2020/12/goana-dupa-aur.html