DXSatyricon    
 
 
       
 
 
  N-ați
înțeles nici astăzi, bieți critici mărginași,     
 
 
  Că scrisu-i
existența, iar restul doar panaș.     
 
 
  Vascrisul ei
de viață, pe orice vas mă aflu,    
 
 
  Visez sirena
dulce, ei, na, s-a rupt un cablu.     
 
 
  Apoi urcând
Olimpul, Parnasul și apoi Pindul,     
 
 
   Tot eu țin parastasul
și și-mi cânt        poemul singur.      
 
 
  Ne despărțim,
se pare, dar noi nu ne cunoaștem,     
 
 
  De câte
veacuri, dragă, suntem tot dați în Paște?    
 
 
  Nu ne trezim
niciunde, nicicum dintr-un canon,     
 
 
  Canonul prinde
farmec anume c-un chanson.     
 
 
   Funest        vâslaș de care se scrie și în cronici,      
 
 
        El poate ne desparte, cădea-vom hipertonici,      
 
 
  Ne-o săruta
c-un ultim oftat și mult fior,     
 
 
   Așa-mi
doresc, prințesă        din depărtări, să mor.      
 
 
   Exiști?
Exist? Există        viață        după moarte?     
 
 
  O, Doamne,
infinită e orice libertate,     
 
 
  Păcatul nu-i
păcat de e nu-i făcut în silă,     
 
 
   Tortura se
preschimbă        tre-simplu în tortilă.      
 
 
  Viasam că
trăncăneam cu însăși Cleopatra,     
 
 
  Eram prin
clasa a cincea ori poate printr-a șasea,     
 
 
  Îmi povestea
de Caesar, de alții, de Antoniu,     
 
 
  Eu pregăteam
în taină o bombă cu plutoniu,     
 
 
   Clădirea făcu
bum, se clătină        clădirea,      
 
 
  Iar Cleopatra
brună fugi-n halat subțire,     
 
 
  s-au repezit
ciumații cu ură să mă-mnpungă,    
 
 
  mai rea era
gorila venită chiar din junglă,     
 
 
  noroc că-n
cale-și plimbă visările de îngeri    
 
 
  fecioarele
ce nu știu de supărări și plângeri.     
 
 
  Ți-e foame?
Cheamă leul, te va scăpa de toate,     
 
 
  Ascunde măști
de gaze, nepoate, strănepoate,     
 
 
  Cu Maldoror
nu-i bine să joci, te ține bine,     
 
 
  Să nu pierzi
ținte, șnururi la haine și botine,     
 
 
  Se-adună
cerul, cerne cu smirnă și podoabe,    
 
 
  Tu n-ai să
scapi, poete, adună versuri, boabe,    
 
 
        andrelele se joacă, iar firul morții merge,      
 
 
  oițele din
basme devin un pic mai blege,     
 
 
  așa trăiesc,
cu Cleo, cu Beatrice, Lara,     
 
 
  m-așteaptă
de departe eternă, primăvara.     
 
 
   BORIS MARIAN
    
  DXSatyricon    
 
       
 
  N-ați
înțeles nici astăzi, bieți critici mărginași,     
 
  Că scrisu-i
existența, iar restul doar panaș.     
 
  Vascrisul ei
de viață, pe orice vas mă aflu,    
 
  Visez sirena
dulce, ei, na, s-a rupt un cablu.     
 
  Apoi urcând
Olimpul, Parnasul și apoi Pindul,     
 
   Tot eu țin parastasul
și și-mi cânt        poemul singur.      
 
  Ne despărțim,
se pare, dar noi nu ne cunoaștem,     
 
  De câte
veacuri, dragă, suntem tot dați în Paște?    
 
  Nu ne trezim
niciunde, nicicum dintr-un canon,     
 
  Canonul prinde
farmec anume c-un chanson.     
 
   Funest        vâslaș de care se scrie și în cronici,      
 
        El poate ne desparte, cădea-vom hipertonici,      
 
  Ne-o săruta
c-un ultim oftat și mult fior,     
 
   Așa-mi
doresc, prințesă        din depărtări, să mor.      
 
   Exiști?
Exist? Există        viață        după moarte?     
 
  O, Doamne,
infinită e orice libertate,     
 
  Păcatul nu-i
păcat de e nu-i făcut în silă,     
 
   Tortura se
preschimbă        tre-simplu în tortilă.      
 
  Viasam că
trăncăneam cu însăși Cleopatra,     
 
  Eram prin
clasa a cincea ori poate printr-a șasea,     
 
  Îmi povestea
de Caesar, de alții, de Antoniu,     
 
  Eu pregăteam
în taină o bombă cu plutoniu,     
 
   Clădirea făcu
bum, se clătină        clădirea,      
 
  Iar Cleopatra
brună fugi-n halat subțire,     
 
  s-au repezit
ciumații cu ură să mă-mnpungă,    
 
  mai rea era
gorila venită chiar din junglă,     
 
  noroc că-n
cale-și plimbă visările de îngeri    
 
  fecioarele
ce nu știu de supărări și plângeri.     
 
  Ți-e foame?
Cheamă leul, te va scăpa de toate,     
 
  Ascunde măști
de gaze, nepoate, strănepoate,     
 
  Cu Maldoror
nu-i bine să joci, te ține bine,     
 
  Să nu pierzi
ținte, șnururi la haine și botine,     
 
  Se-adună
cerul, cerne cu smirnă și podoabe,    
 
  Tu n-ai să
scapi, poete, adună versuri, boabe,    
 
        andrelele se joacă, iar firul morții merge,      
 
  oițele din
basme devin un pic mai blege,     
 
  așa trăiesc,
cu Cleo, cu Beatrice, Lara,     
 
  m-așteaptă
de departe eternă, primăvara.     
 
   BORIS MARIAN