ce e iubirea?

 

iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,

ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,

ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,

ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile,

ca plânsul tău lângă care mă culcasem

 şi te mângâiam,
femeie dulce, leoaica mea,

din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem;

iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute

împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi,

iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito

când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia

 simţurilor,
închinându-mă la tine ca la o biserică;

iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră,

rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă,

iubirea e ochiul tău plin de mângâieri

care mi-a scormonit inima până-n adâncuri,

iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem

care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi,

Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer,

iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea

 ruptă trandafir în
grădina grandiflora

din raiul nostru albastru al cerului înstelat,

cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate,

tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane

princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea

 pe umeri,
ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…

 

 

joi, 28 mai 2015

 

 
ce e iubirea?   iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat, ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită, ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii, ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile, ca plânsul tău lângă care mă culcasem  şi te mângâiam, femeie dulce, leoaica mea, din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem; iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi, iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia  simţurilor, închinându-mă la tine ca la o biserică; iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră, rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă, iubirea e ochiul tău plin de mângâieri care mi-a scormonit inima până-n adâncuri, iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi, Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer, iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea  ruptă trandafir în grădina grandiflora din raiul nostru albastru al cerului înstelat, cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate, tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea  pe umeri, ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…     joi, 28 mai 2015