ce e iubirea?
iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,
ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,
ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,
ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile,
ca plânsul tău lângă care mă culcasem
şi te mângâiam,
femeie dulce, leoaica mea,
din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem;
iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute
împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi,
iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito
când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia
simţurilor,
închinându-mă la tine ca la o biserică;
iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră,
rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă,
iubirea e ochiul tău plin de mângâieri
care mi-a scormonit inima până-n adâncuri,
iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem
care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi,
Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer,
iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea
ruptă trandafir în
grădina grandiflora
din raiul nostru albastru al cerului înstelat,
cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate,
tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane
princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea
pe umeri,
ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…
joi, 28 mai 2015
iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,
ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,
ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,
ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile,
ca plânsul tău lângă care mă culcasem
şi te mângâiam,
femeie dulce, leoaica mea,
din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem;
iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute
împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi,
iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito
când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia
simţurilor,
închinându-mă la tine ca la o biserică;
iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră,
rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă,
iubirea e ochiul tău plin de mângâieri
care mi-a scormonit inima până-n adâncuri,
iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem
care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi,
Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer,
iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea
ruptă trandafir în
grădina grandiflora
din raiul nostru albastru al cerului înstelat,
cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate,
tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane
princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea
pe umeri,
ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…
joi, 28 mai 2015
ce e iubirea?
iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,
ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,
ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,
ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile,
ca plânsul tău lângă care mă culcasem
şi te mângâiam,
femeie dulce, leoaica mea,
din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem;
iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute
împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi,
iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito
când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia
simţurilor,
închinându-mă la tine ca la o biserică;
iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră,
rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă,
iubirea e ochiul tău plin de mângâieri
care mi-a scormonit inima până-n adâncuri,
iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem
care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi,
Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer,
iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea
ruptă trandafir în
grădina grandiflora
din raiul nostru albastru al cerului înstelat,
cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate,
tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane
princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea
pe umeri,
ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…
joi, 28 mai 2015