DXSatyricon   N-ați înțeles nici astăzi, bieți critici mărginași, Că scrisu-i existența, iar restul doar panaș. Vascrisul ei de viață, pe orice vas mă aflu, Visez sirena dulce, ei, na, s-a rupt un cablu. Apoi urcând Olimpul, Parnasul și apoi Pindul, Tot eu țin parastasul și și-mi cânt   poemul singur. Ne despărțim, se pare, dar noi nu ne cunoaștem, De câte veacuri, dragă, suntem tot dați în Paște? Nu ne trezim niciunde, nicicum dintr-un canon, Canonul prinde farmec anume c-un chanson. Funest   vâslaș de care se scrie și în cronici,   El poate ne desparte, cădea-vom hipertonici, Ne-o săruta c-un ultim oftat și mult fior, Așa-mi doresc, prințesă   din depărtări, să mor. Exiști? Exist? Există   viață   după moarte? O, Doamne, infinită e orice libertate, Păcatul nu-i păcat de e nu-i făcut în silă, Tortura se preschimbă   tre-simplu în tortilă. Viasam că trăncăneam cu însăși Cleopatra, Eram prin clasa a cincea ori poate printr-a șasea, Îmi povestea de Caesar, de alții, de Antoniu, Eu pregăteam în taină o bombă cu plutoniu, Clădirea făcu bum, se clătină   clădirea, Iar Cleopatra brună fugi-n halat subțire, s-au repezit ciumații cu ură să mă-mnpungă, mai rea era gorila venită chiar din junglă, noroc că-n cale-și plimbă visările de îngeri fecioarele ce nu știu de supărări și plângeri. Ți-e foame? Cheamă leul, te va scăpa de toate, Ascunde măști de gaze, nepoate, strănepoate, Cu Maldoror nu-i bine să joci, te ține bine, Să nu pierzi ținte, șnururi la haine și botine, Se-adună cerul, cerne cu smirnă și podoabe, Tu n-ai să scapi, poete, adună versuri, boabe,   andrelele se joacă, iar firul morții merge, oițele din basme devin un pic mai blege, așa trăiesc, cu Cleo, cu Beatrice, Lara, m-așteaptă de departe eternă, primăvara. BORIS MARIAN