Dragă Eda,
Mă bucur foarte mult să te cunosc!
Cândva, demult, am fost şi eu o fetiţă mică, aşa cum eşti tu acum. Şi mie îmi plăceau foarte mult florile. Îmi plăcea şi mie, foarte mult, să desenez. Îmi doream să am creioane şi acuarele frumoase, dar nu le–am putut avea. Eu, draga mea Eda, am vrut să devin doctoriţă, aşa cum şi tu îţi doreşti. Nu am putut ajunge doctoriţă, din cauză că părinţii mei nu au putut să mă susţină, cheltuielile pentru şcoală erau peste putinţa lor.
Mama mea îmi citea poveşti şi atunci când şi eu am învăţat să citesc, mi-am dorit să citesc toate poveştile din lume! Însă nu am avut această posibilitate, nu am putut avea toate cărţile cu poveşti, pe care mi le-am dorit…
Când m-am făcut mare, am reuşit să citesc mai mult. Şi, dacă nu am putut desena, aşa cum tu o faci, am început să citesc mai mult, să scriu mai mult. Citind, am aflat şi te-am descoperit pe tine! Şi pot să scriu despre tine şi să îţi mulţumesc!
Fiindcă eu abia acum am citit Mica Sirenă, şi am aflat despre ea. Pentru că tu îţi doreşti să fii mereu o mică sirenă, am vrut să ştiu şi eu cine este! Am citit povestea şi am aflat că tu, ca şi mine, iubim foarte mult oamenii şi vrem să trăim în mijlocul lor. De aceea ne plac atât de mult poveştile, pentru că sunt cu ei şi despre ei.
Sunt sigură, dragă Eda, că tu vei deveni doctoriţă, fiindcă eşti şi harnică, şi pentru că îţi doreşti foarte mult acest lucru. Ştiu că nu vei aduna stridii în păr, care să îţi arate rangul, ci cununi de crini albi, cu petale de mărgăritar, care te vor înnobila! Tu mă determini să-mi caut visele ascunse în sertar, să le aduc la lumină, să vreau, din nou, să mi le împlinesc! Mai ştiu că iubeşti şi lumea în care trăieşti acum, în care eşti iubită, dar îţi doreşti o lume mai largă, a tuturor oamenilor, pe care îi iubeşti atât de mult!
Vrei să mă primeşti şi pe mine în lumea ta?
Şi, ştii ceva? Dacă oamenii nu ne vor iubi îndeajuns încât să ne transforme din spumă de mare şi să împărtăşească şi cu noi fericirea lor, să ne păstreze printre ei, vom zbura împreună spre ţările calde, să ducem acolo răcoarea, să împrăştiem în aer mireasma florilor, să aducem mângâiere şi înviorare! Şi după ce, împreună, vom face noi tot binele pe care îl vom putea, vom lua parte, poate, şi noi, la fericirea oamenilor. Şi, dacă nici atunci nu ne vor iubi, vom urca, noi două, pe un nor trandafiriu şi vom pluti spre cer…
Eşti o fetiţă specială şi sunt sigură că toate dorinţele ţi se vor împlini, fără ca vreo vrăjitoare rea să îţi ceară în schimb lucruri dragi ţie. Eşti o fetiţă deosebită şi ştiu că toţi oamenii care te vor cunoaşte te vor primi în lumea lor, te vor răsplăti cu toată dragostea lor!
Îţi scriu această scrisoare pentru a răspunde mesajului pe care mâna ta, cu flori şi speranţe, mi l-a transmis! Îţi mulţumesc din nou, dragă Eda, pentru că m-ai ajutat să aflu Mica Sirenă, pe care eu nu o întâlnisem până acum!
Când eram copil, mama îmi citea poveşti. Vremea copilăriei însă a trecut demult, şi am cunoscut-o pe Eda, o fetiţă minunată, iubitoare, care m-a ajutat să mă întorc în timp. Şi să mă întreb: cine este ,,cineva’’ care îi citeşte Edei poveştile, care îi plac atât de mult? Cine îi călăuzeşte condeiul, cine o ajută să îmbine culorile? Are o mică familie, pe aceia care se află la centrul de plasament, dar ea, din dragoste faţă de oameni, îşi doreşte ca întreaga noastră familie, a oamenilor, să o primească. Şi ea vrea să dea tot ce este mai bun pentru ei, să îi răsplătească, devenind ,,doctoriţă’’. Copiii din centrele de plasament pot fi consideraţi copiii noştri, sunt viitorul de care ne agăţăm cu disperare! Doar prin ei ne vom putea împlini idealurile, eu, tu, întreaga societate!
Măiestriei fotografului Horia Manolache, cu experienţă semnificativă în proiecte sociale artistice în Bucureşti şi San Francisco în cadrul Mână cu Mână, datorez şansa de a fi aflat despre copiii instituţionalizaţi, printre care am cunoscut-o pe micuţa Eda, care are doar cinci ani. Artistului grafic Gabi Toma îi aduc mulţumiri pentru că, dacă nu ar fi însufleţit cu ilustraţii şi texte cuvintele exprimate de copii, nu aş fi reuşit să descopăr personalitatea lor, personalitatea Edei!
Astfel am ajuns să iubesc o mică sirenă…
Dragă Eda,
Mă bucur foarte mult să te cunosc!
Cândva, demult, am fost şi eu o fetiţă mică, aşa cum eşti tu acum. Şi mie îmi plăceau foarte mult florile. Îmi plăcea şi mie, foarte mult, să desenez. Îmi doream să am creioane şi acuarele frumoase, dar nu le–am putut avea. Eu, draga mea Eda, am vrut să devin doctoriţă, aşa cum şi tu îţi doreşti. Nu am putut ajunge doctoriţă, din cauză că părinţii mei nu au putut să mă susţină, cheltuielile pentru şcoală erau peste putinţa lor.
Mama mea îmi citea poveşti şi atunci când şi eu am învăţat să citesc, mi-am dorit să citesc toate poveştile din lume! Însă nu am avut această posibilitate, nu am putut avea toate cărţile cu poveşti, pe care mi le-am dorit…
Când m-am făcut mare, am reuşit să citesc mai mult. Şi, dacă nu am putut desena, aşa cum tu o faci, am început să citesc mai mult, să scriu mai mult. Citind, am aflat şi te-am descoperit pe tine! Şi pot să scriu despre tine şi să îţi mulţumesc!
Fiindcă eu abia acum am citit Mica Sirenă, şi am aflat despre ea. Pentru că tu îţi doreşti să fii mereu o mică sirenă, am vrut să ştiu şi eu cine este! Am citit povestea şi am aflat că tu, ca şi mine, iubim foarte mult oamenii şi vrem să trăim în mijlocul lor. De aceea ne plac atât de mult poveştile, pentru că sunt cu ei şi despre ei.
Sunt sigură, dragă Eda, că tu vei deveni doctoriţă, fiindcă eşti şi harnică, şi pentru că îţi doreşti foarte mult acest lucru. Ştiu că nu vei aduna stridii în păr, care să îţi arate rangul, ci cununi de crini albi, cu petale de mărgăritar, care te vor înnobila! Tu mă determini să-mi caut visele ascunse în sertar, să le aduc la lumină, să vreau, din nou, să mi le împlinesc! Mai ştiu că iubeşti şi lumea în care trăieşti acum, în care eşti iubită, dar îţi doreşti o lume mai largă, a tuturor oamenilor, pe care îi iubeşti atât de mult!
Vrei să mă primeşti şi pe mine în lumea ta?
Şi, ştii ceva? Dacă oamenii nu ne vor iubi îndeajuns încât să ne transforme din spumă de mare şi să împărtăşească şi cu noi fericirea lor, să ne păstreze printre ei, vom zbura împreună spre ţările calde, să ducem acolo răcoarea, să împrăştiem în aer mireasma florilor, să aducem mângâiere şi înviorare! Şi după ce, împreună, vom face noi tot binele pe care îl vom putea, vom lua parte, poate, şi noi, la fericirea oamenilor. Şi, dacă nici atunci nu ne vor iubi, vom urca, noi două, pe un nor trandafiriu şi vom pluti spre cer…
Eşti o fetiţă specială şi sunt sigură că toate dorinţele ţi se vor împlini, fără ca vreo vrăjitoare rea să îţi ceară în schimb lucruri dragi ţie. Eşti o fetiţă deosebită şi ştiu că toţi oamenii care te vor cunoaşte te vor primi în lumea lor, te vor răsplăti cu toată dragostea lor!
Îţi scriu această scrisoare pentru a răspunde mesajului pe care mâna ta, cu flori şi speranţe, mi l-a transmis! Îţi mulţumesc din nou, dragă Eda, pentru că m-ai ajutat să aflu Mica Sirenă, pe care eu nu o întâlnisem până acum!
Când eram copil, mama îmi citea poveşti. Vremea copilăriei însă a trecut demult, şi am cunoscut-o pe Eda, o fetiţă minunată, iubitoare, care m-a ajutat să mă întorc în timp. Şi să mă întreb: cine este ,,cineva’’ care îi citeşte Edei poveştile, care îi plac atât de mult? Cine îi călăuzeşte condeiul, cine o ajută să îmbine culorile? Are o mică familie, pe aceia care se află la centrul de plasament, dar ea, din dragoste faţă de oameni, îşi doreşte ca întreaga noastră familie, a oamenilor, să o primească. Şi ea vrea să dea tot ce este mai bun pentru ei, să îi răsplătească, devenind ,,doctoriţă’’. Copiii din centrele de plasament pot fi consideraţi copiii noştri, sunt viitorul de care ne agăţăm cu disperare! Doar prin ei ne vom putea împlini idealurile, eu, tu, întreaga societate!
Măiestriei fotografului Horia Manolache, cu experienţă semnificativă în proiecte sociale artistice în Bucureşti şi San Francisco în cadrul Mână cu Mână, datorez şansa de a fi aflat despre copiii instituţionalizaţi, printre care am cunoscut-o pe micuţa Eda, care are doar cinci ani. Artistului grafic Gabi Toma îi aduc mulţumiri pentru că, dacă nu ar fi însufleţit cu ilustraţii şi texte cuvintele exprimate de copii, nu aş fi reuşit să descopăr personalitatea lor, personalitatea Edei!
Astfel am ajuns să iubesc o mică sirenă…
