#Psyche #Cupid #arta #tehnologie #Roma #ReflexiiInOglinda
http://www.mihaelatoila.ro/2024/02/eros-si-psyche-cand-arta-intalneste.html

Flacăra dragostei pentru Enea pe care Cupidon a aprins-o în inima lui Dido crește pe măsură ce ascultă povestea soartei sale amarnice. Ea ezită, totuși, să-și mărturisească iubirea pentru că, după moartea soțului său, Sychaeus, jurase să nu se mai căsătorească vreodată. Pe de altă parte, așa cum o sfătuiește sora sa, Anna, prin căsătoria cu Enea ar putea crește puterea Cartaginei, întrucât Enea este urmat de numeroși războinici. Pentru moment, răvășită de dragoste, Dido lasă ca lucrările de construire a clădirilor din oraș să treacă pe plan secund.

Apropierea zilei Sfantului Valentin si a celei a Dragobetelui readuc in actualitate scrisorile de dragoste, mai ales acei dintre noi atinsi in inima de sageata lui Cupidon. Daca intr-un recent sondaj de opinie din occident, in topul celor mai frumoase scrisori de dragoste dominau cele ale Johnny Cash, Winston Churchill, John Keats, Ernest Hemingway, Napoleon Bonaparte, Richard Burton, Henry al VIII-lea, Beethoven, Gerald Ford si Jimi Hendrix, noi nu ar trebui sa uitam de misivele indragostitilor Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Calistrat Hogas, Emil Cioran, ori Marin Preda. Va redau cate un pasaj din aceste frumoase scrisori de dragoste, cu rugamintea de a marturisi care va plac cel mai mult si de a-mi sugera alte astfel de epistole, nementionate aici. 

Ziua indragostitilor inglobeaza o serie de simboluri si reprezentari specifice, fiecare dintre ele purtand  semnificatii si legende aparte, legate de magicul simtamant al iubirii... Printre simbolurile zilei de Sfantul Valentin intalnim trandafirii, inimioarele, Cupidon, pasarile iubirii si porumbeii, nodurile dragostei, panglicile, litera X, si culorile rosu, alb si roz.

Barbatii nu sunt nici ei imuni fata de sagetile lui Cupidon, dar felul cum se indragostesc, cum urmeaza drumul catre dragoste este cu totul diferit fata de al nostru, al femeilor. Daca noi putem fi strabatute de intense simtaminte de afectiune de indata ce cunoastem un barbat, mintea si inima barbatilor nu functioneaza in acelasi fel. Iata, asadar, cum se indragostesc barbatii si care sunt stadiile prin care trec pe calea catre dragoste...

Mona Lisa

 

de ce
surâzi Mona?

aştepţi
cumva

pe Cupidon

sau visezi

cum patima

suspină

de dragul unui
pui de dor?...

zâmbetul
tău

miroase a
trădare,

misterul
tău

care
cuprinde

tot cerul
şi pământul

la un loc

e-un joc al
dragostei

perfide

care-a
trecut

prin iad şi
foc.

 

sâmbătă, 18
octombrie 2014.

 

 

 

 

Culoare a extremelor, rosul tinde sa aiba aceleasi semnificatii in toate culturile si traditiile lumii. Potrivit psihologilor, culoarea rosie incita si starneste pasiuni, puternice emotii, atat pozitive, cat si negative. Este culoarea lui Cupidon si a diavolului, a dragostei patimase si a razboiului, a seductiei si violentei, a sangelui si a focului.
Rosul este cea mai "fierbinte" dintre culorile primare, cea mai turbulenta din punct de vedere vizual, cea mai intensa din spectrul cromatic. Nu intamplator, oamenii afectati de o orbire temporara, din cauza unei afectiuni cerebrale, incep sa intrezareasca rosul cu mult inainte de a distinge orice alta culoare. Cu semnificatii magice si religioase, simbolizeaza eroismul supraomenesc din miturile grecesti, dar si rastignirea lui Iisus. 

Așa că nu. Nu o mai faceți pe Cupidon cu mine.  Păstrați-vă săgețile sau îndreptați-le spre altcineva.  Nu am nevoie de o săgeată înfiptă în posterior, pentru a mă îndrăgosti. Nu am nevoie de Cupidon.

singurătate

 

leoaică e  singurătatea mea,

o toamnă, vânt turbat, sau
cucuvea,

pe unde merg mă însoțește peste
tot,

întunecat, octombrie plouă mereu,

se joacă picăturile pe geamul
meu,

ca hoțul am luat noaptea la
spinare,

în zori sunt pajujul cupidon ce
moare,

noaptea colină mi-s pernele moi,

călăii somnului mă-ngheață sloi,

ploaia lovește-n creștet pe
copaci,

pădurea iar mă-ntreabă :ce mai
faci?

hai să murim, zice pădurea mea,

să ne-ngropăm în flori de peruzea.

tu, codrule,  renaști în primăvară,

eu nu mă mai pot naște a doua
oară

și codru-mi dă binețe: noapte
bună!

și toamna-nfiorată cornu-și sună,

voi, frunze de argint, hieratice
făpturi,

de m-ar atinge vraja romanticei
păduri,

m-a prins în plasa ei a câta oară

și verde o visez în fiecare
seară,

îi bat la poartă: te implor
deschide!

străbune codru, prietene Alcide,

deschide poarta umbrelor de
seară,

să dorm la umbra ta în nopți de
vară

și să ascult povești din alte
lumi

și să mă plimb frumos pe alte
culmi,

copil am fost și mă primeai cu
drag,

bătrân sunt azi și am rămas
pribeag,

leoaică –a fost singurătatea mea

și m-am ascuns într-o străină
stea,

mi-am pitit sufletul printre
tăceri

căci vremea noastră a trecut ca
ieri,

mă bântuie tristețea și mă
frânge,

când văd singurătatea care plânge.

 

joi, 17 octombrie 2013