Încep lucrările la breteaua ce va lega satele Balciu, Cornești, Proselnici și Vorovești de șoseaua de centură! - https://www.iasi4u.ro/incep-lucrarile-la-breteaua-ce-va-lega-satele-balciu-cornesti-proselnici-si-vorovesti-de-soseaua-de-centura/

Cauta strada in orasul Brasov cu LocalTrust. Vezi harta google maps cu strazile orasului. Mai multe informatii pe site - https://localtrust.ro/brasov/cazare-brasov/bv-strazi #strazibrasov #Brasov #listastrazi #googlemaps #LocalTrust #Romania #hartabrasov #informatii #bulevard #strada #sosea #alee

De la Acolo până la Dincolo, o stradă aglomerată plină ochi de vamaioţi, paralelă cu marea şi paralelă cu tinereţea mea. Nu mai venisem demult în Vamă, pe amurgite, din şosea. Teama de trafic s-a confirmat, dar o minune ne-a salvat şi am ajuns în grafic. Tocmai se dădea startul zilei unei nopţi prelungite de vrajă la un capăt, până când la celălalt capăt se vor desprinde din panel razele aurite ale zorilor şi în sunetul viorilor, vor dansa împreună pe plajă Boleroul lui Ravel. Aveam în urechi, cârtitoare cuvinte; că s-a stricat spiritul Vamei Vechi, cerul are altă culoare, nu mai e umbră la soare… şi, nimic de aflat din ce ştiam c-a fost, n-ar mai fi ca înainte! Am privit atent şi cu rost mulţimea pestriţă din jurul meu, toţi preocupaţi să se simtă bine, fiecare în grupul său. Ciorchini, ciorchini de struguri copţi, mustind, agăţaţi pe o boltă de viţă de vie. Nu pozau în statui, erau oameni vii! Dacă ar fi fost să aleg între un el şi o ea dintr-un triunghi, la fel ca-n tinereţea mea, din orice unghi aş fi ales-o tot pe ea, căci era mai vie! Se grăbeau să nu piardă nimic, de la Acolo până la Dincolo şi înapoi. Sunetul muzicilor îi însoţea pe ritmuri diferite şi vorbeau şi vorbeau doi câte doi, poveşti nesfârşite, purtând în mâini cutii de bere, coniac, alte licori mai erudite, mere… Şi mai opreau din când la Stuf să le mai treacă din năduf şi să mai radă câte-un shot de „cozonac”, odată tot! Si-apoi dansau… Adevărul e că şi mie mi-a făcut plăcere shotul „cozonac” şi mi-a pătruns până-n rărunchi, ca un diez. Aş mai fi dat la bar un coş de mere, pe un pahar mai mare, dar şarpele urcase pe picioare la genunchi şi n-aveam stare să dansez… https://pasareacetii.blogspot.com/2019/08/sarpele-din-vama.html

4-1 şi 40-0(!) pentru Lesia Tsurenko în ghemul al şaselea, şi de aici s-au ales firele şi au început să se împletească într-o poveste frumoasă pe care numai Simo ştie să o conducă spectaculos şi dramatic, pentru ca nici un spectator să nu se plictisească şi să adoarmă, fie şi mult după miezul nopţii, când finalurile fericite se retrag în cazarmă. Ca o coincidenţă ieri, după un drum mai lung, abătut de la şoseaua principală printre lanurile de porumb, cu focul pe noi de la soarele ce descreierase zarea, am ajuns în sfârşit în Valea Zânelor unde apele limpezi ale râului Porumbacu împodobiseră cu vegetaţie şi umbră binefăcătoare o oază de minuni, în mijlocul căreia iscusinţa creativă a românului îndrăgostit de frumos, înălţase o zidire numai din paie şi lut, un castel pentru zâne. Proiectul încă nu e desăvârşit, mai sunt multe de făcut acolo. Un copil în faţa noastră intrând în interiorul castelului, uşor dezamăgit de paiele risipite pe jos şi-a exprimat un gând: „Mamă, vai! dar seamănă în interior cu un grajd de cai, de-aia n-a venit zâna!” „Încă nu e gata dragul meu! Mai e de făcut curat, de adus mobilă… Faima castelului s-a răspândit prea devreme şi ziua după cum vezi e locul plin de vizitatori. Numai noaptea pe caii lor albi vin zânele şi se gândesc cum vor împodobi castelul cu flori. La fel şi povestitorul Darren Cahill când a coborât din tribuna de la Cincinnati, a găsit răspuns potrivit întrebărilor Simonei. Apoi zece ghemuri la rând zâna noastră nu s-a mai oprit din cântat! De unde până atunci Lesia Tsurenko fusese vioara întâi, a apărut zâna din Valea Zânelor şi ne-a încântat! Simona Halep - Lesia Tsurenko 6-4/ 6-1!/ https://pasareacetii.blogspot.com/2018/08/zana-din-valea-zanelor.html

Probabil că Ilie Năstase a fost un împărat risipitor în lumea tenisului, intrat în legendă nu doar cu rezultatele, dar şi cu giumbuşlucurile de copil răsfăţat. Nu s-a dezis de apucăturile sale nici la bătrâneţe, aşteptând să primească aplauze când apare în haine de general şi-i oferă o floare prinţesei la bal. Indiferent care va fi prinţesa. L-am văzut nu demult încătuşat cu mâinile la spate, trântit direct pe şosea când s-a dat jos de pe scuterul său personal, ca într-un vis urât, căci avea doar permis internaţional de cetăţean (refuzase să-şi lege de gât şi permisul, made în Teleorman, de la Carmen Dan). Probabil că Simona Halep este un geniu uriaş, strângător şi ea mereu de aplauze, zâmbind cu clauze, rar, doar după ultima minge când are victoria în buzunar, după ce s-a închinat mai întâi Lui Dumnezeu. Atâta forţă mentală într-un arbust încărcat cu lămâi! Aşa cred eu că e Halep. Un arbust de lămâi crescut pe culmi, într-o pădure de ulmi, care ne-a făcut să ştim ce gust are gloria. La cât cârcotim aproape că nu merităm s-o iubim! https://pasareacetii.blogspot.com/2018/06/legendele-tenisului.html

„Șoseaua Jellicoe” este cartea pe care o port în suflet și care poartă în ea însăși esența sufletului meu. O carte pe care aș lua-o cu mine oriunde și oricând. O carte pe care o recomand la infinit, o citesc la infinit și îmi este infinit dragă. Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Azi numele universului incepe cu litera „S”!

Odată, un Guru dădea sfat şi alinare poporului. Oamenii soseau tot mai mulţi şi se închinau în faţa lui căutând binecuvântare. Gurudev (aşa cum este desemnat în Hinduism şi Buddhismul tibetan un învăţător spiritual) era tăcut cea mai mare parte a timpului, şi atunci când cineva venea la el pentru a-i împărtăşi necazurile, în căutarea unui colac de salvare, el îi spunea un singur lucru: "Eşti foarte norocos!" 

După 1900, capitala avea aproximativ 300.000 de locuitori . Doamnele şi domnişoarele se plimbau la Şosea în “trăsuri deschise”, ca să-şi etaleze toaletele, fie ieşeau în parc, pe bulevard sau mergeau la cofetărie, la cafenea, la cinematograf.

Reglorii. Poveşti din Cutia de viteze             Despre oameni vreau să vorbesc. Şi daca îmi imaginez Cutia de viteze ca pe o casă, cea de-a doua noastră casă, proiectul ei nu a fost gata de la început. Construcţia a crescut cu fiecare nivel, am spus nivel şi nu etaj conştient, pentru că şi noi cei care lucram întrânsa am crescut odata cu ea învăţând unii de la alţii.. Dacă stau să mă gândesc şi încerc să fiu cât se poate de obiectiv, eu o văd ca o casă pe roţi, iar roţile cele care făceau legătura cu pământul erau reglorii.           Găseai de toate speţele. Fiecare a adus ce găsise pe acasă. De la roţi de căruţă, la şaretă, de la teleguţă(roţile dinaintea plugului),   la bicicletă. Ba unul a venit în grabă cu o roată desumflată de la rabă. A durat un timp până să ne stabilizăm mersul, să aşezăm bine cărămizile să nu se dărâme, căci erau gropi în şosea. Ei duceau greul, reglorii, e convingerea mea. Făceau de toate nu doar reglaje la utilaje. Cărau piesele la montaj cu cărucioarele, le aduceau din tratament, erau sortatori, măturători, ascuţitori de scule, lucrau pe maşini dacă lipsea un operator, trăgeau dungi şi multe altele. Dar oricât le-ar fi fost pus în spate, nu-şi pierdeau simţul umorului –       Mănele, schimbă şevărul de la viteza treia, n-o mai ţine de vorbă pe doamna Meri(Dorcu), că te-apucă toamna –       Meştere, dacă nu gâdili femeia, s-o întorci cu cheia, rămâi cu trenul (arborele primar)blocat pe şine. –       Al dracului dobitoc! N-ai tu zile să mă gădili pe mine! Mai bine sortează trenurile la raza sub bile, că azi n-ai avut noroc. –       Nene Budoiu, o fată de pe linia matale e încălţată-n sandale, n-are baticul pe cap şi-i cade părul în supă. Sau vrei după, s-o însoţeşti la spital vinovat … să te culci cu ea şi să-i dai apă. –       Cu ea-n pat? Doamne feri, iar zice nevasta c-am scăpat la muieri şi crapă! –       Nea Vasile(Lăzăroiu) vezi că ai un harap, rămas de la schimbul trei în dulap, doarme în spatele broşii, visând karme. Spune-i că au cântat cocoşii, poate e bietul om flămând. –       Băi Turigioule e opt şi nu ai cartere de la şapte. Înfigele-n beţe şi fugi cu căruţu’! Ce-aştepţi, vre-un partaj? Le-a pierit chefu de muncă la oameni în montaj. –       Şefu, stau drepţica ăi mai ai dracu deştepţi, şi mă uit când la soare când la pere, că sunt mălăieţe, şi-s bune coapte! Sameni, da nu şti ce răsare. –       Mija,văd, ai ieşit la plimbare cu oala-n spinare, ca Vodă Dabija cu vadra(el a inventat vădrăritul), care-i socoteala ta? –       Duc apă sfinţită de scăldătoare lu naşa mare, să iasă dracii din ea! (Aici trebuie să explic cumva. Mija, Continuare link

"Când nu te poți ridica și ura te ține la podea, amintește-ți că viitorul din trecut nu se şterge, ci se vindecă. Toate visele se fac bucăți dacă nu distingi binele de rău. Gustul dulce și amar atunci când uiți să privești în urmă este de neuitat. Mici sau mari, oamenii se mai caută, se mai privesc. Cine se aseamănă se adună, îşi fac surprize. Astăzi fac prezenţa la absenţa ta. Mi-am amintit de zâmbetul din ochii tăi. Privesc acolo unde îmi este primită privirea. Vocea ta este o vioară în inima mea. În ochii tăi şi astăzi răsare soarele. L-ai văzut? Te-ai lăsat mângâiat de raza de lumină? Eram acolo. Îngere, lângă tine stau. Nu te părăsesc. Am venit pe lume ca să te iubesc. Fericirea are culoarea ta. Speranţa moare ultima. Timpul e un ac, iar noi suntem aţa din el. E viaţa ta, nu a altuia. Ne uităm urât şi nimeni nu zâmbeşte. Noaptea oraşul doarme, dar se respiră greu. Ziua toţi îşi iau măştile până le amestecă între ele, le încurcă, le scapă. Mai devreme sau mai târziu se sparg toate. Un copil şterge cu o gumă blocul ce l-a desenat strâmb. Blocurile sunt mai înalte la şosea. Ai văzut ce se află după blocuri şi ce electroşocuri ale vieții sunt pe bază de tratament? Alte desene se rostogolesc şi vorbesc, firesc. Nu îți pierde..." http://www.iubiresilumina.com/2015/10/la-intrebarile-importante-ale-vietii.html