Timp de secole, superstițiile au cuprins puternic imaginația umană, împletind fire atât de frică, cât și de fascinație în țesătura narațiunii noastre istorice. Deși mulți indivizi contemporani își declară neîncrederea în aceste noțiuni, ele au exercitat cândva o influență semnificativă asupra vieții strămoșilor noștri. Rădăcinile superstițiilor străvechi sunt atât de adânc înfipte în conștiința noastră colectivă, încât chiar și cei care nu mai subscriu la ele aderă adesea în mod inconștient la anumite credințe. În ciuda naturii stranii a acestor credințe, explorarea originilor lor dezvăluie adesea o rațiune practică în spatele creării lor. Haideți să ne adâncim în unele dintre cele mai tulburătoare superstiții antice din istorie și să le deslușim sursele istorice. https://7fapte.blogspot.com/2023/11/10-superstitii-stravechi-care-dau-fiori.html

Descopera o gama diversa de tesaturi profesionale pentru fete de masa si naproane recomandate de producatorul Nikydecor. Detalii despre tipul de materiale si dimensiuni pe site: https://www.nikydecor.ro/produse/fete-de-masa #fetedemasa #fatademasa #producator #bumbac #damasc #rotunde #albe #restaurant #horeca #materiale #tesatura #lacomanda #recomandare #online #Nikydecor

Alege materiale profesionale pentru fete de masa restaurant disponibile la comanda. Tesatura bumbac si damasc cu latime 320 cm. Mai multe informatii pe site: https://www.nikydecor.ro/produse/fete-de-masa/restaurant?pagina=5 #fetedemasa #fatademasa #fatademasabumbac #fatademasadamasc #restaurant #Nikydecor #recomandare #producatori #romania #furnizori #engros #online #bumbac #material #damasc #fatedema

Daca aveti de amenajat o camera de hotel va puteti informa despre tipurile de materiale folosite pentru productia lenjeriei de pat pe Nikydecor.ro. Detalii si informatii in articolul de pe site: https://www.nikydecor.ro/hotel/lenjerii-de-pat-hotel/tipuri-lh #materiallenjerii #damasc #bumbac #percale #poliester #tesaturalenjerie #Nikydecor #furnizori #producatori

Invit, impreuna cu Mirela Ianus Dinga, pe oricine poate sa ajunga in Bucuresti, sa-si castige vremea la o lansare de carti! https://pasareacetii.blogspot.com/2018/12/duplex-cu-lansari-de-carti.html Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate! Rar conjuncţia astrelor și oamenii permit ca apele sǎ rămână limpezi, albastre și riguros individualizate în albia lor, astfel ca ţesătura întregului sǎ ofere un covor viu integrând dinamic sufletul unui popor.

Între darurile pe care omul şi le-a făcut sieşi, singur de Dumnezeu, împrumutând fără îndoială din imaginarul creaţiei, putem număra cu mândrie – ca o mare victorie spirituală în patrimoniul umanităţii – frunza. Frunza de smochin. Dacă aerul pe care-l respirăm ni s-a dat. Cuvântul pe care-l vorbim (întâiul, desigur!) la fel. Apele şi pământul cu verdeaţă, cerul cu luminătorii lui de asemenea… Frunza, ne-am luat-o singuri. De fapt Eva a simţit că trebuie să apere de soare, natural, cu frunze, fructul de smochin, punctul sensibil G, rana pe care Dumnezeu i-o lăsase deschisă. Şi tot schimbând frunzele, mai rotunde, mai late, mai subţiri, ca sa se simtă curată şi să dea bine lui Adam în priviri, aşa s-a insinuat industria fashion, o supapă la modă pentru pasiuni şi iubiri. Şi când te gândeşti că nu i-a şoptit nimeni, i-a venit aşa de la sine, de amorul artei!... Ne putem închipui cum ar fi arătat pământul fără extraordinara descoperire din grădina raiului? Strămoşilor de mai dintâi li s-a făcut foame şi-au omorât animale, ca să se poată hrăni. Cât să trăieşti numai cu poamele din grădina raiului?! Li s-a deschis apetitul, şi devenind lacomi, au vrut mai mult, şi s-au omorât între ei. Organizându-se în grupuri s-au dotat. Mai întâi bâte (bâte de-alea cum au jandarmii în Piaţa Universităţii!). Apoi pietre (ca să arunce în geamurile de la guvern!...). Mai târziu săbii şi arme de foc precum clanurile, declarându-şi unii altora războaie. Au descoperit roata şi-au cumpărat Mercedes-uri. Au descoperit că autostrăzile sunt puţine, şi alea care sunt se fac cu licitaţii trucate, şi atunci au făcut contestaţii ca să ia toţi banii de la stat. Tot aşa până-n zilele vieţii noastre! Doar femeia, aşteptând bărbatul să se întoarcă din bătălii, a rămas liberă să cugete şi să îngrijească misterul şi frumuseţea ei fascinantă. E drept, s-au mai născut şi conflicte de interes, şi invidii. Cum să te simţi când toţi bărbaţii au pornit să cucerească cetatea Elenei din Troia, tu, ca femeie?! Aşa s-a dezvoltat industria modei. S-au deschis ateliere de confecţii şi marochinărie (se uscau pe garduri degeaba pieile animalelor vânate, sau crescute în gospodăria proprie, mă rog, după caz…). S-au deschis lanţuri de magazine specializate, şi s-au declanşat campanii de marketing, şi public relations. Evoluţia a fost întrutotul spectaculoasă, dar sinuoasă şi lunecoasă ca ţesătura de mătase fină, descoperind supleţea statuară, linia elegantă a unui manechin 60–90–60. Distanţa de la care s-a pornit până azi, e imensă! Să ne închipuim! Intră în magazin Adam, să zicem Adam 13(la începutul lumii se pare că toţi oamenii se numeau Adami şi Eve, şi ca să se distingă între ei, purtau un număr tatuat pe piele, ca fotbaliştii de azi pe tricouri. Deci, Adam 13 solicită Evei 17, o frunză de stejar, sau de lotus, după cum ar cere gabaritul personal al iubitei sale, pe care o chema pe numele predestinat Eva 66. Vânzătoarea, Eva 17, îl măsura din ochi seducătoare, şi dacă aspectual războinicul o incita, îi oferea o frunză de ferigă din colecţia ei personală, toamnă-iarnă, invitându-l în cabina de probă ca să-i arate cât de splendid cădea frunza de pe ea. Ups!... Acum în epoca modernă nu mai trebuie să pierzi timpul în magazine. Doar că nici la eMag nu mai găseşti ce-ţi convine. Au defrişat ăştia cu slujba în statul paralel pădurile, cu drujba, şi-au cărat în parlament toată frunza, s-o taie la câini. Lemnul l-au vândut austriecilor, şi petrolul, să se spele cu el pe mâini… Ce-a mai rămas din frunze apoi, evident au făcut un muşuroi mare la guvern. Li s-a făcut milă(!) şi-au ascuns-o în el ca-ntr-un panaceu modern pe madam Dăncilă, de vie, întocmindu-i la UNESCO dosar (penal?), ca monument universal de prostie. I-au dat şi pieţei numele ei! Piaţa Viorica Vasilica, dar n-a rămas!...Există o explicaţie! Când premierul a descoperit pânza de pe placă şi a citit cu glas tare pe litere numele, emoţia, frica… A vorbit când trebuia să tacă!… V-ul l-a nimerit! Dar la umplutură a ieşit pe gură ce-a ieşit… şi ne-am pliat pe situaţie. Ca să ieşim din impas, în numele gloriei, Piaţa Viorica Vasilica a rămas tot Piaţa Victoriei. Acesta este din imaginarul creatiei tot un pamflet (Volum în pregătire. Proză scurtă şi Tablete) https://pasareacetii.blogspot.com/2018/07/frunza-evei.html

Anul acesta nu am fost la Bookfest, n-a încăput şi Târgul de carte, şi Festivalul de poezie de la Vişeul de Sus. L-am ales pe cel din urmă, ca fiind mai departe şi mai înalt. Mie îmi place să călătoresc, dar am trecut în vis – ca printr-o pădure căreia i s-au tăiat copacii – şi prin celălalt. Oamenii întâlniţi mi s-au părut ca nişte umbre înfăţişate, iar cărţile pe tulpinile retezate păreau păsări viu colorate din care se scursese cântecul. Găştile de cartier, pâlcuri de scriitori, înghesuiţi dezordonat în jurul câte unui stand împodobit precum un car alegoric, căutau criticul – un soare palid, mumificat, bătut în cuie undeva deasupra, care să domine noaptea minţilor. Un zumzet continuu, rupt din când în când de valul cu aplauze, dădea de ştire că funcţionează corect licitaţia pentru nemurire. Ţesătura universului la scară mică, părea o copie fidelă a celui mare, fără însufleţire însă, pe urzeala subţire a Bookfestului. Mi-e milă că unele corpuri cereşti sunt doar din argilă. Aveam senzaţia că umbrele se uitau la mine ca la un extraterestru. Ce e cu tine om rătăcit? Aici nu e Bursa îngerilor, de ce-ai venit? Trec pe lângă Humanitas şi mă opresc la Paralela 45. Mă uit cu atenţie. Nici o carte scrisă de mine la vedere, nici Glonţul, nici Bursa, nici Dosarul, nici Nordurile, și nici măcar Gușterele mai de pe urmă. Cred că ar trebui sǎ schimb editura(Ce-ar fi să aleg Grinta!). Depășesc Poliromul. Mi se pare că Daniel Cristea Enache m-a salutat înclinând ușor capul. Nu mă cunoaște. N-are cum. I-am trimis Gușterele, dar dacă l-ar fi muşcat, ar fi ţipat ca din gură de şarpe… Mă alătur lui Sibiceanu, rar prieten ca el. La mulţi ani Aurel! Azi când scriu, ai mai crescut cu un an. Tot rebel!... Se cunoaște cu toţi și împarte saluturi stânga-dreapta, ca pe fluturi. Mergem împreună către RAO să-l felicităm pe profesorul Petre Anghel pentru Istorie.(Istoria Politică a Literaturii Române Postbelice –Guștere, la RAO sǎ nu mă faci de cacao, atunci când dăm mâna cu Petre! Lasă umbrele și pune-ţi o mină mai optimistă. Acolo sunt oameni vii. Sǎ dai mâna cu toţi. În prejma lui Petre, umbrele nu rezistă. http://pasareacetii.blogspot.ro/2017/06/am-fost-totusi-la-bookfes.html

Acest 3 feluri de noroc se oglindesc şi în dragoste... Norocul ceresc în iubire constă din soarta noastră din acest punct de vedere, din ţesătură nevăzută ţinând de compatibilitatea noastră amoroasă, de harta spirituală predestinată a dragostei din viaţa noastră.

Panoramic     Mor oamenii cu viteza acceleratului. Fără stații. Dar trecem peste moarte cum și ea trece peste noi. Iubirea e un fir de păianjen aurit, se rupe ușor, când doi oameni se despart, unul moare, dar suntem noi, oare , uniți? Ne putem contopi? Firi diferite, istorii diferite, credințe diferite, Dumnezeu și Iubirea sunt existente și nevăzute, șarpele urii umblă primprejur. Cine îl poate ucide? Este și el o creație, are și el un drept. Nu mă supun, cuvintele mele nu se vor risipi ca pulberea, sunt și ale voastre, chiar de nu le rostiți. Nu pot respira fără Iubire.   Tăcerea este fatală, un cancer de care nu scapi, doar o minune poate reface   firele de aur,  țesătura pe care uneori o uităm într-un dulap cu molii. Doamne, Tu ești Iubirea, credo, quia absurdum est. În acest timp, minciuna stă cu  cel puternic doar la masă, dar cel puternic este cel mai mincinos, el  taie capul, nemilos, se îmbătase,  ce jale pe curteni, miniștri, dame, numai poeții mult se bucură, de ce? Că poezia se hrănește din fantasme, fantasmele-s minciuni, dar aur au.  Iar între stele, depărtări, tot mai departe, sub vârste ne-aplecăm ca salciile , de mult, urcăm treptele mărunte ale lăcașului de cult, iar fiecare treaptă spune, fii umil aici, ești un nimic.  Cândva călătoream pe insule, oceane, ne însoțeau ambele stele polare, luna , doi luceferi, suntem doar ochi și gură, inima răsună, dar cine o aude?  Ne înfrățim cu floarea, fructul, vița de vie, vrejul cel înalt, exemplu este melcul, are-n el  tăria credinței că tot el ajunge la liman.  Obiectele se-adună în tablouri,  se mai adaugă morții, par vioi,cum ne surprinde țipătul de pasăre nocturnă, ce este? Nu este al meu strigăt, ce îmi pasă?  Unii în moarte stau liniștiți, ordonați, așteaptă încolonarea.   Ce case vechi lăsat-am noi în urmă?  Pragul s-a rotunjit de atâția pași. Amurgul avansează-n pași de dans. Dispar sub sticlă și orașele-insectă. Cum bate clopotul la Sf. Nicolae?  Amin să spunem după fiecare frază, că nu se știe ce urmează, nu se știe. Se-ntâmplă, Dumnezeu să fie vesel? Așa precum trec șatrele de bohemieni, în munți  se nasc  doar duhuri amăgite. Dar tinerilor dă-le o speranță. Pe lângă visul meu mai trece un alt vis, străin și tulbure. Eu nu mai dorm, el trece. Apoi se balansează pe o orhidee, ești tu?  Zăresc o bluză albă, un piept rotund, matern sau de amantă? Pe fruntea ta, adolescentule, și-a pus o dată și Domnul  palmele, simțitu-le-ai ori ba? Amin vă spun, amin și noapte bună.   BORIS MARIAN

          Îmi închipui cât de greu îi va fi istoricului peste 50-100 de ani, sǎ deslușeascǎ iţele încurcate de premierul suveicǎ, în ţesǎtura complicatǎ a covorului roșu chinezesc pe care vrea sǎ-l întindǎ din decembrie încolo pe holurile Palatului Cotroceni, dacǎ noi, cu ochii cât cepele, uimiţi de evenimente și oripilaţi de minciuni, nu mai înţelegem nimic!           Sǎ luǎm de pildǎ sintagma “sǎ moarǎ capra guvernului!”, Emitent, premierul ghilimelelor, sintagmǎ aruncatǎ ca ghiuleaua spre Pǎcalǎ, Tândalǎ și desigur în ograda președintelui și sǎ încercǎm sǎ ne uitǎm atent sub infernul perdelelor. Capra blondǎ, cu privire languroasǎ și tristǎ, ce i-a luat locul lui Dacian Cioloș pe listǎ, dupǎ cum susţine generalul Pacepa, cicǎ ar fi KGB-istǎ și ar face parte dintr-un plan diabolic. Nu împǎrtǎșesc opinia generalului, dar întreb cu voce tare și rar: