#opera #Mozart #DonGiovanni #spectacol http://www.mihaelatoila.ro/2024/11/don-giovanni-libretul-scris-de-lorenzo.html

Dragii mei, stagiunea Operei Române Opera Română Craiova începe în forță cu „Madama Butterfly”! 🎶✨ Pe 5 octombrie, se sărbătorește Centenarul Puccini cu această capodoperă emoționantă. Vă recomand din suflet să nu ratați acest spectacol de excepție! Detalii și bilete aici: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/madama-butterfly-in-deschiderea.html

http://www.mihaelatoila.ro/2024/09/spectacol-aerian-la-cafeluta-de.html

COLECȚIA ETNOGLAM BY INEDIT, REPREZINTĂ SUCCESUL MUNCII UNEI ECHIPE DE PROFESIONIȘTI https://alenasdiary.ro/2024/06/01/colectia-etnoglam-by-inedit-reprezinta-succesul-muncii-unei-echipe-de-profesionisti/ La invitația Sorinei Tulan, joi seara 30 mai 2024, am avut deosebita onoare să particip la evenimentul ‘’ Fashion Show ’’ cu tema ‘’ Forme și Simboluri ”, eveniment aflat la a 2-a ediție, un proiect al Rotary Club Baia Mare în parteneriat cu Rotaract Baia Mare. Evenimentul de modă a avut loc la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, într-un cadru inedit, care a creat canvaua perfectă pentru un eveniment de fashion, inspirat din folclor. Pe podium s-au prezentat colecțiile : INEDIT, Ramona Năprădean, Karra Launi, Anna Eliza Pop, Crina Florentina Petruț, precum și tinerii elevi ai Colegiului de Arte Baia Mare. Între colecții, tânăra Mihaela Hotea a interpretat o serie de arii celebre. Spectacolul a avut un scop caritabil, fondurile strânse în decursul evenimentului, vor merge spre reabilitarea sălii Rotary din cadrul Colegiului de Arte Baia Mare. Invitația Sorinei, a venit ca un răspuns pozitiv, la dorința mea arzătoare de-a viziona Colecția specială ‘’Etnoglam’’, cea care a dus prestigiul industriei ușoare sătmărene, a unei echipe de profesioniști și oameni talentați, Echipa Inedit Satu Mare, tocmai în îndepărtata China.

Daca ai ajuns in Constanta si cauti locuri populare de vizitat nu poti sa ratezi un spectacol cu delfini la Delfinariu din Constanta. Vezi detalii despre adresa, program de vizitare si preturi la bilete aici: https://localtrust.ro/constanta/cazare-constanta/ct-locuri-de-vizitat/delfinariu

Cum a fost pentru tine cand ai mers ultima data la un spectacol?

https://www.autodivers.ro/autoplus/spectacol-pe-transilvania-motor-ring/

131. stocate pe hard, are toate datele să intre cu oiştea-n gard fante galant oscilează între proză şi poezie ca studiu al unui preludiu lunecos dinamic lucid rafinează alcooluri în vid îşi mişcă uşor cuvintele aripi de aer şi apă unduitor ca o râmă îşi sapă în orb hărţile e un animal insidios şi rebel timpul vine spre el din toate părţile 132. nu se dau prinse, cu năvodul păsările toamnei nici panglici colorate nu se taie inaugurând exodul frunzelor stâlpii de fum se îndoaie periculos susţinând podul doldora de nuci doar cu focul de la trei uluci… nu stai făr’ de lemne în stivă în fundul curţii în pantalonii ăia scurţii în gura iernii ceara ei de divă aşteptând să răsară soarele din cazanul povernii că nu e vară 133. mi-am schimbat ochii, pot vedea lumea pe toate feţele… dimineţile vin acum la cafea în rochii de seară şi cursul vieţii îl pot întoarce din drum arzând liniştit precum o lumânare de ceară ce bine să ai întunericul tău de toate zilele îl lipeşti blând pe sânii femeii acoperindu-i deal-vale şi iar deal-vale în cerul mâinii măcar nu sunt munţii stâncoşi să-ţi zgârii palmele şi să ţâşnească iar lumina ce ochi păcătoşi… 134. eram frumoşi, împărăţeam tinereţii elanul sentimentele votca şi sucul de roşii… agăţam de lobul urechii cuvintele ca pe nişte cireşe de mai stăpâni ai azurului ne avântam pe luciul gheţii exersând piruete şi salturi mortale… patinatorii albaştrii ai aerului susţinuţi de propriile aplauze am descoperit în contractul cu viaţa clauze secrete …că lumea plină de şmenuri e împărţită de schengenuri gheaţa este mai subţire ca aţa cireşele sunt amare şi în ochii iubitei deposedaţi de candoare citesc acum asta e o ştire …nimic nu mai are dulceaţa cafelei cu sare 135. am să vă uimesc, poezia mea e doar o stare în care sufletul îşi găseşte un alt corp la început curgător tremurând de emoţie când se întrupează precum piftia de şorici din ţipătul înjunghiat al animalului în ajun de crăciun luând forma vasului de lut ars acoperit de ninsori împărţim viaţa în două ca pe o pâine neagră albind cuvintele cernite din dureri în timp ce sângele domnului dă pe foc într-un ceainic de tablă… 136. desenez în nisipul, sfântului duh chipul cuvântului şi decupez literele hârjâind nesigur cu un bomfaier ce desparte într-un caier spaima de moarte de setea de viaţă potrivind ora exactă ora exactă a meridianului meu ştii moartea e o carte în care scrii mereu şi ajuns la sfârşit crezi că păcăleşti alungind literele ca şi cum ai fi un pic dumnezeu 137. am văzut, fulgi de tăciune ningând peste rănile prin care sângeraseră cuiele cuvinte libere exersau în rugăciune împletituri de lână 138. nu urci la ceruri, pe aripi planat în lumină de îngeri îţi scuturi sufletul curat de ţărână îngropi caligrama la rădăcină de sângeri şi-ţi legi povară teama cu frânghia de ceară… nu urci la ceruri pe aripi planat în lumină de îngeri 139. ceaţa strecoară în imagini, rotocoale vineţii acoperind golul dintre cuvinte calculatorul toarce impersonal abia de simt sârma ghimpată pe care calc într-un echilibru precar lupii albi înfometaţi adulmecă în aer urma inconsistentă a fricii flori albastre de gheaţă subţiri înfloresc pe fereastra din cer a bunicii 140. e o iarnă, de ţinut minte liber la alb necuprins viscolul latră fierbinte şi la crucea de piatră felinarul s-a stins 141. solitar, la fereastra vagonului cu ochii în palma cu care mângâi imagini juisez… am atins linia albă a umbrei conturul unei femei sub cearşaful nins urmând calea dreaptă fără patimi deschisă mâinii lui dumnezeu de săptămâni adnotând pagini dincolo de iarnă mă aşteaptă femeia cu cinci sâni 142. şi după ce izbândeşti, să o iei de la capăt în aplauze… afişul vieţii are chipul unei mrene ce se zbate în spectacol pe uscat în timp ce moartea sapă cu şişul în apă nisipul sub malul surpat (Din volumul Al cincilea anotimp) https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html

2 septembrie 2020, 2 septembrie 2021... Într-un moment când propriile mele îndoieli deveniseră obstacole şi dansul cu fotografiile mişcate ale prietenilor, expuse pe sârmă în cleşti de argint – o poezie, o proză şi iar o poză – însemne inspirate sub cerul liber, mă temeam să nu pară mai potrivite ca aranjament, înşirate sub o cupolă de circ, decât într-un spectacol regizat între coperţile unei cărţi!). Am avut norocul să discut cu Romeo Ioan Roşianu şi el s-a arătat cucerit de idee, amintindu-mi ce bine ne-am simţit amândoi în Curtea cu cariatide la Sibiu într-un şir de nopţi artghotice, între prietenii Direcţia 9, cu Maria Gheorghiu şi Tic Petroşel încântându-ne, cu trufe negre, struguri storşi în vin şi nuduri întinse pe culmea de rufe într-o expoziţie ad-hoc… Azi se împlineşe un an de la apariţia cărţii şi nu mi s-a oferit prilejul să-i joc într-o lansare norocul. Să fie doar Covidul de vină?... Între timp a apărut şi Crucea de piatră la Art Creativ şi încă o carte, Tobârlanii, se pregăteşte să apară în această lună la editura Hoffman. Probabil că va fi un motiv să le lansez împreună toate trei născute într-un an, în toamnă, undeva, cândva... dacă îndoiala şi covidul ne vor lăsa... Pentru fotografii daţi clic pe link https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/trei-carti-nelansate.html

Copertă în proiect Curtea largă din fața bisericii, de obicei generoasă cu umbra, coborâtă pe crengi din frunzișul stejarilor înalți și din cetina brazilor, lipită în iarbă și fixată de tulpinile copacilor, abia de mai făcea față pâlcurilor de legionari venite din satele vecine, care nu mai avuseseră loc în biserică. Se înverzise parcă și ea, umbra, strivită între verdele frunzișului de deasupra, verdele ierbii și agitația celor îmbrăcați in cămășile lor verzi, cu diagonală și pistol la șold, ce parcă nu mai aveau răbdare să aștepte. Înăuntru, în biserică, aerul devenise aproape irespirabil. Slujba era pe sfârșite și urma partea cealaltă a spectacolului, cea care trebuia să înalțe evenimentul ca un corolar la rangul de nuntă legionară. Doar Tobârlan în portul lui alb de țăran(și mireasa), făcea notă discordantă acolo în față, în strana lui, prima strană de lângă altar, spre răsărit. Și mireasa, și el rămâneau încruntați. Fiecare în propriile griji. Popa Gheorghe nu îndrăznise să-l roage să lase strana unui invitat. Nici n-avea cum! Era socru mare! Îi citise deja sictirul în tăișul ochilor. „Oare băieții lui nătăfleți n-or fi văzut? Casa asta vopsită verde, că e numai fațadă?... N-are pereți, n-are acoperiș!...” gândea ăl bătrân. https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/coperta-in-proiect.html