Viespile uriase sunt native din padurile si muntii Asiei de est si sud-est, unde se hranesc cu alte insecte. Una dintre insectele preferate este albina europeana de miere. Oamenii de stiinta din statul Washington se ingrijoreaza ca, in cazul in care acestea s-ar raspandi, ar putea decima albinele obisnuite, pe care fermierii se bazeaza pentru polenizarea livezilor de meri si ciresi. Speciile invazive, cum ar fi viespile uriase, pot modifica permanent un ecosistem. https://companiiromania365.ro/viespile-uriase-din-asia-au-ajuns-in-sua/

Albinele - Terapie naturală împotriva paraziților. Mierea, polenul, propolisul şi celelalte "medicamente" produse de harnicele lucrătoare ale stupului distrug fără urmă... https://www.energiaconstiintei.ro/albinele-terapie-naturala-impotriva-parazitilor/

Celebrată anual pe 20 mai, Ziua internațională a albinei are rolul de a ne reaminti importanță acestei insecte și a altor viețuitoare în polenizarea din ecosisteme, în acoperirea nevoilor umanității, a aduce în prim plan apicultorii și necesitatea ca ei să își asume practici bune în consolidarea nivelului lor de trai și în livrarea pe piață a unor produse autentice, de înaltă calitate.

https://www.colegiu.info/formarea-grauncioarelor-de-polen-formarea-sacului-embrionar-polenizarea-formarea-tubului-polinic-fecundatia-formarea-semintelor-si-fructelor

#Autoimunizarea inainte de sezonul rece- articolul 2 #apicole #propolis #laptisormatca #polen #pastura http://voislabi.blogspot.ro/2016/09/autoimunizarea-inainte-de-sezonul-rece_9.html

Albinele mor în ritm alarmant în lume şi ameninţă să agraveze criza alimentară , ţinând cont de faptul ca o treime din producţia agricolă globală se bazează pe polenizarea realizată, în special, de albine.

Cutia de viteze îşi arǎta sufletul, pentru cel care voia sǎ-l pǎtrundǎ, mai ales în schimbul de dupǎ amiazǎ. Dupǎ ce cǎtre searǎ, dupǎ operativa de la ora 17 plecau acasǎ şefii şi culuarele se goleau de agitaţia paşilor grǎbiţi, ca într-un stup unde albinele lucrǎtoare terminaserǎ de strâns polenul. Parcǎ şi zgomotul, scos din mǎruntaiele strungurilor automate ce mestecau înghiţând barele de metal, se aşeza mai paşnic, devenind mult mai suportabil, armonizǎndu-se cumva, precum momentul de încǎlzire al unei orchestre simfonice în aşteptarea baghetei care sǎ-i dea semnalul de început al concertului. Atunci era clipa când ea ieşea la plimbare pe falezǎ, într-o rochie albǎ uşoarǎ… Urmǎream cum desculţǎ cǎlca pe dalele stropite de ulei, pline de şpan, ca pe scoici în nisipul spǎlat de valuri şi nu curgea sângele, cǎci briza mǎrii vindeca pe loc orice ranǎ. Continuam sǎ scriu versuri în punctual meu de control final. La montaj totul era pregǎtit. Costicǎ Turigioiu adusese Continuare link

declaraţie de dragoste     Tu, femeie, ca un cânt Numai soare, fără nor, Eşti şi viaţă şi mormânt, Eşti sonata-n re minor.   Văd în ochii tăi păduri, Peisaje ca de vis, Darurile din lecturi, Fermecate parcă mi-s.   Ai pe buze doar polen, Cu privirile feline, Jumătăţi de vis şaten Printre arcuri florentine.   Din poveste tu cobori, Parcă- vii şi eu ascult, Eşti făcută din erori, De-ale Evei, de demult.   Chipul tău parcă-l visez, E ţesut în mrej de lună, Ai un farmec vienez, Ce-a venit din lumea bună.   Eşti icoană pe perete, Umbrele-ţi îmi dau ocol, Clipe ne-nţelese, bete, Mi-au scăpat privire-n gol…     marţi, 14 aprilie 2015

Omul exorbitant   Omul exorbitant este un mutant, Iubește un motan pe nume Osman, Din turn s-a aruncat, nimic nu s-a sfărmat, Ah, om exorbitant, iubit și eclatant. Rider on the storm, speranțele ne dorm, Nu-nchide teatrul, dorul Este preluat, ocolul E rușinos, sunt oameni   bogați, săraci, sărmanii, ah, om exorbitant, sauvage   dar și savant, cam goagăl, dar ești bun ca un afet de tun, s-a terminat, justice ne vine din Paris. În spațiul Tibotib E bun și un tertip, Un salt în gol, în joc, Mein lieber   Tuchesdoc, O zi bună și pleci, Ai boașele cam reci, Se-ascut bărbii la foc, Ca Don Quichotte la rock, Respiră contra cost, Inspiră mațul gros, O listă de erori În rai vine cu flori, Când ceasul de nisip s-a spart de un recif. Ce corpolent e sfântul, Pătrunde cum vrea dânsul, Zeița intră-n baie, Behăitoare oaie, i-a mângâiat piciorul privirile, poporul, apoi căzu perdeaua, de-aici începe drama. BMM  

s-au dus amiezile… s-au dus amiezile  din fânul cosit cînd stam culcat  şi priveam cerul de in topit şi când, prin polenul soarelui,  cădeau păsările în gol, ca nişte zmeie doborâte de vârteje; s-au dus amiezile acelea dulci când vântul legăna soarele  ca pe o floare de cicoare şi când eu ascultam sunetele  rupte din rai ale ciocârliei sub corul de îngeri ce cântau  din alăute versete din Firdusi; s-au dus amiezile fermecate cu codrii foşnind, unde se auzeau centaurii urlând după hrană şi unde timpul îşi purta cerul pe umeri ca într-o cupolă pictată de Bramante, s-au dus amiezile pline de vis când la margine de timp copilăria îmi făcea cu ochiul şi cu pupilele mari visam vacanţe pline de prigorii şi plângeam în mine de-atâtea minuni ale vieţii; frumoşi nebuni mai eram odată, neştiind că ceasul nu se mai întoarce spre noi şi acele amiezi vor rămâne să ne sângereze amintirile, ca un tropot de stafie care ne calcă pe suflet şi doarme mereu în noi. vineri, 12 decembrie 2014