De-a lungul întregii istorii umane, zeii și zeițele au stârnit respect, devotament și teamă. În diverse mitologii globale, găsim o multitudine de entități divine care au inspirat o admirație și o teamă profundă în rândul adepților lor. Aceste ființe formidabile, personificând frecvent aspecte fundamentale ale lumii naturale și ale existenței umane, au exercitat autoritate asupra tărâmurilor vieții și morții, războiului și păcii, haosului și ordinii. Astăzi, pornim într-o explorare a narațiunilor din jurul celor zece zeități cele mai înspăimântătoare din mitologia antică, a căror simplă menționare putea evoca groază în sufletele muritorilor. https://7fapte.blogspot.com/2023/11/10-cei-mai-infricosatori-zei-din.html

Castelul Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa este o reședință regală situată în comuna Ruginoasa, județul Iași, România. A fost construit... #CastelulAlexandruIoanCuzaDeLaRuginoasa, #CastelulAlexandruIoanCuza, #AlexandruIoanCuza, #Ruginoasa, #Istorii. https://storeday.ro/castelul-alexandru-ioan-cuza/

Cazul Rosalia Lombardo - copilul mumie - Ea este cunoscută sub multe nume: Fata în sicriul de sticlă, Frumoasa Adormită, Cea mai frumoas... #CazulRosaliaLombardo, #CopilulMumie, #Sicilia, #Mumii, #IstoriiUitate, #StoreDayRomânia, #News, #TuȘtii, #Știai? https://storeday.ro/cazul-rosalia-lombardo-copilul-mumie/

Yoga modernă este un fenomen global. Este o cale de viață, o practică transformatoare care ajută milioane de oameni din întreaga lume să aibă o bunăstare atât trupească, cât și mentală. Istoria disciplinei yoga este, cel puțin, ciudată. Originale sale pot fi trasate în străvechea Indie nordică. Pentru a înțelege așa cum se cuvine istoria yoga, trebuie să luăm în considerare istoriile împletite ale tradiției coloniale, ocultismului occidental și culturii mișcării fizice europene.

Ion Toma Ionescu Mecanismele magiei. O ediţie a prestigiului (Ion Toma Ionescu – „Crucea de piatră”, Ed. Art Creativ, 2021) Pe un făgaş elegant petrecându-se evenimente nebănuite, îmi vine în minte o peliculă de fantastic şi de mister, a cărei acţiune este plasată în epoca victoriană, ondulată în jurul piesei principale: prestigiul realizat prin magie. Într-un mod uşor eufemistic, Ion Toma Ionescu, chiar poate fi prezentat drept un magician, înrudindu-se cu meşteri de seamă ai iluziei, cu priză de scenă la publicul larg. Fiind unul dintre aceia care am urmărit îndeaproape întreaga sa producţie lirică, mă situez confortabil în compania binevenitei antologii, cu un titlu smuls din istoriile romanţate ale Bucureştiului. „Crucea de piatră” întruneşte o sumă de ’păcate’ care de care mai fierbinţi, actualizându-şi permanent esenţele în formule de seamă. Este cazul să pornim „Sub magie”: „ca şi cum luneci/ cu mâinile/ desfrunzind pielea/ ceţoasă/ devălmăşind voit sub/ cearceafuri de smalţ/ ordinea riguroasă/ a liniilor prelungi// am văzut o casă/ în zwolle/ din colţuri sparte/ de cărămidă/ arsă în foc/ ieşind în relief/ ca ţepii unui arici// ce fiinţă hieratică/ şi caldă/ ademenind/ sub magie/ stă să se deschidă/ sub pielea-ţi/ trandafirie// */ Lung ca un lujer,/ cuţitul scrijeleşte/ marginea clipei”. În felul său natural, Ion Toma Ionescu recompune realul în ipostaze nonconformiste, debordante imagistic şi ideatic, arhitect al imaginaţiei fiind. Versuri scurte, percutante, asigură o structură fluidă, ’sigură şi eficientă’, de parcă s-ar vaccina întreg universul astfel încât să treacă ritmic, vioi, peste inerente colapsuri. Continuare link https://pasareacetii.blogspot.com/2021/03/mecanismele-magiei-o-editie.html

S-a spus întotdeauna că strămoşii neamului românesc de-a lungul istoriei nu au avut vocaţie de cuceritori. Nu sunt apologetul acestei forme de vocaţie-manifestare - şi nu cred foarte tare că în gena lor, a lipsit tocmai această latură. Mai repede admit că scribii, cei care scriau în hrisoavele cancelariilor, invidioşi pe daci, n-au performat în înţelegerea faptelor. Când s-au retras în munţi din faţa romanilor, dacii s-au dovedit superiori, stând la taifas cu zeii lor de ispravă şi turnând în pocale vin amestecat cu otravă, au ales să rămână printre nemuritori. Au renunţat astfel în tăcere la limbă, obiceiuri, osanale, glorii efemere şi şi-au schimbat rolul meschin din măruntele istorii. Ospitalieri şi-au lăsat în urmă la hotel în serviciul posterităţii, propriile muieri. Mai mare cucerire ca asta ce poate fii, să-ţi laşi duşmanului nevasta, ca un măr otrăvit !?... Dăinuie până azi în noi o judecată oarecum sucită, fistichie, ieşită din norme. Urmuz, Ionesco, Tristan Tzara, stau mărturie ca precursori al absurdului! Înţeleg că nu vă convine exemplul?... Vreţi nemuritori cu glagorie cenuşie, din vremea virusată a Smurdului?...Să facem haz de necaz, dacă tot stăm acasă? Nu-mi explic! Cum să te sperie o mizerie, un tiriplic de covid? că doar nu e Solenoid!...(Recunosc, e un adevăr, bobina aia e cam trasă de păr!... SOLENOÍD, solenoizi, s. m. Bobină electrică cilindrică fără miez…) Dar să revin la oile noastre mioritice. Un reformist genial în sănătate, mânat de ambiţii megalitice, undeva în Bucovina, la un spital, într-un rift de sistem, inaugurează entuziast şi cu fast o arteziană şi un lift. Ce viziune carteziană! Ce plonjon optimist de sezon! De la pământ la cer cu o simplă apăsare de buton... https://pasareacetii.blogspot.com/2020/04/tovarasul-cov.html

http://www.cityfemme.com/2018/12/13/papagalul-mut-istorii-aproape-adevarate-despre-un-spion-aproape-uitat-la-tnb/

Biblioteca din Alexandria a fost și va rămâne cu siguranță una din zonele de mare interes pentru oamenii de știință, istorici, oameni ai literelor, cercetători și pentru toți cei care iubesc frumosul, arta și cultura. Deși nu este una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, Biblioteca din Alexandria a fost cu siguranță o minune a lumii antice și a devenit o adevărată dramă care a aruncat lumea cu cel puțin 1000 de ani în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, medicinii, filozofiei, istoriei şi literaturii. Distrugerea bibliotecii a fost catalogată de către Joel Levy în cartea sa ”Istorii pierdute”, ca fiind ”ziua în care istoria şi-a pierdut memoria”. https://sandrinaramona.wordpress.com/2018/08/09/biblioteca-din-alexandria-una-din-minunile-lumii-antice/

Poemul vesel/trist       Dintre atâți poeți…câți, oare, vor ajunge la mal?   Și ce este tristețea, o stare de dizgrație, le mal. Mai tare decât moarte, boală?   Mă simt undeva, la o școală. Într-un punct al Universului, luminez,   dar lumina fuge, titirez. Într-un punct, undevea, refuz Să fiu numai Urmuz.   Alice trece gingașă, optimistă,   Candoare străină, o pistă, în păsări ce mai există? E inutil să mă gândesc la mine,   din jocuri se nasc feminine figuri de umbră și rază,   singurătate-   ești oază?   Mai greu ca un bloc de granit Se prăvălește un mit, Războiul a fost câștigat   de un fluture negru pe lat. Armatele pășesc pe chipul meu,   Ceva senzațional   și greu,   Visam un lup,   cânta la harpă,   Orchestra se adună, oarbă, toți poartă   violete,   Istoriile să nu se repete,   Sanatoriul meu de nebuni,   Urcam înapoi înspre huni,   spuneau că ei ating și cerul. Au pierdut giuvaerul,   Credința risipă se face,   Voi scrie o carte „ Cum se face”, despre vechii martiri fugiți din cimitir,   pe care nimeni nu-i   știe,   Cine primește simbrie? Surzi sunt mai   peste tot.   Fotografii cu begemot.   Încearcă să nu clipești, vei lăcrima,   O floare lichidă se prelinge,   O soarbe noaptea, stinge, stinge.   Deasupra pământului plutește   un potir cu vin roșu. Un pește.   BORIS MARIAN

"Ce se întâmplă cu noi, spuneţi-mi?! O putem numi epidemie, sau o nebunie de masă – cum doriţi. Practic zilnic ascult mărturisiri despre o viaţă trăită alături şi apoi această „îmbolnăvire”, o îmbolnăvire nu a corpului sau psihicului, dar a sufletului. Mărturisiri despre faptul cum după 20, 30 de ani soţii devin monştri adevăraţi, iar soţiile nu femei, ci femele agresive, şi în ambele cazuri o pierdere a minţii şi a controlului asupra trupului, asupra simţurilor. Şi tot mai multe istorii de acest fel. Ei au trei copii, o casă trainică şi chiar şi o afacere. Şi iată că într-o zi o loveşte şi o doboară pe soţia sa în faţa icoanelor, înăbuşindu-i respiraţia „Mă jur în faţa icoanelor că te ucid!” Iar faţa sa e a unui om stăpânit de o furie necontrolată… ochii altfel decât demonici nici nu pot fi numiţi. Cineva va spune, trebuie ascultată şi cealaltă parte implicată. Dar am ascultat şi pe cea de-a doua şi de-a treia…Dar tabloul e acelaşi – frica. Nu există o..." http://www.iubiresilumina.com/2016/01/sa-luptam-pentru-familiile-noastre.html