https://www.colegiu.info/reptiland-locul-unde-curiozitatea-copiilor-prinde-aripi

🌀 Ce legătură are Constantin Brâncuși cu o misterioasă domnișoară? 🌀 Am descoperit ceva incredibil în Târgu Jiu - o poveste nespusă despre una dintre cele mai fascinante sculpturi ale lui Brâncuși. Ești pregătit să descoperi secretul din spatele „Domnișoarei Pogany”? 📖 Află mai multe: #Brancusi #Arta #Mister #Curiozitate #Descoperire #Pogany http://www.mihaelatoila.ro/2024/07/domnisoara-pogany-capodopera-lui.html

Inteligența umană este un labirint complex de neuroni, emoții, gânduri și creativitate. Deși cercetătorii au făcut progrese semnificative în înțelegerea funcționării creierului uman, misterul care înconjoară inteligența noastră rămâne în mare parte nedescifrat. În ciuda provocărilor și întrebărilor care persistă, acest mister continuă să alimenteze curiozitatea noastră și să inspire căutarea continuă a cunoașterii despre noi înșine. https://companiiromania365.ro/misterul-inteligentei-umane-o-explorare-a-complexitatii-mintii-noastre/

Arta culinară reprezintă o călătorie plină de satisfacții și descoperiri pentru toți cei pasionați de bucătărie. Chiar dacă sunteți un începător în acest domeniu, nu trebuie să vă simțiți copleșiți. Cu puțină răbdare, curiozitate și practică, puteți cuceri bucate delicioase și impresiona pe oricine cu abilitățile voastre culinare. Așadar, haideți să explorăm câteva rețete ușoare și gustoase, perfecte pentru cei care își doresc să își dezvolte talentele culinare. https://loveisaname.com/arta-culinara-pentru-incepatori-retete-delicioase-si-usor-de-preparat/

Felinarul roşu (Fragment din romanul Titi, în proiect) Ca soldat în garda regelui Mihai de unde plecase de trei săptămâni, Titi încă nu cunoscuse războiul şi iată că acel ceva, nici curiozitate, nici nerăbdare, dar nici teamă de a da piept cu duşmanul, era inevitabil sǎ se întâmple. Se împlinise mai repede decât preconiza. În gardă, se plictisise de ţinuta rigidă, de disciplina exagerată care îl făcea să se simtă prea încorsetat în uniforma elegantă ce trebuia s-o poarte impecabil, fără să-i ofere în schimb nimic spectaculos. Nu exista nici o posibilitate de a se afirma prin ceva anume, în faţă camarazilor, sau în proprii lui ochi. Așa că atunci când i s-a ivit prilejul, nu a ezitat să aleagă. Nu-şi găsise acolo rostul. Se simţea bine şi apreciat doar când ajungea, destul de rar, la Crucea de piatră şi se privea ca într-o oglindă în ochii fetelor ce se înviorau brusc şi care mai de care săreau să-l întâmpine. Întârzia mai mult în salon, având un cuvânt şi o glumă bună pentru fiecare dintre fete. De multe ori nici măcar nu mai ajungea în camerele de sus, să fericească vreo norocoasă. Pe străduţa pietruită a Dudeştilor, dincolo de intersecţia cu Dorobanţi, trăsurile începeau să oprească în faţă bordelurilor după ce se lăsa întunericul. Flăcăruia felinarului, roşie de la gazul îndoit cu apă, agăţat direct în poartă sau pe zidul casei, nu reuşea să lumineze într-ajuns feţele celor care intrau scoţându-şi pălăria, dacă era vreun domn, sau chipiul, dacă era unul dintre ofiţerii venetici ce umpluseră străzile Bucureştilor. Cei cu bască treceau ceva mai în jos căci stradă plăcerilor avea mai multe stabilimente. Oferta fiind după condiţia şi buzunarul clientului. Odată intrat în salonul larg cu pereţii plini de tablouri, aşezat la una din cele câteva mese, băutura şi flecăreala fetelor care stăteau în picioare lângă soba de teracotă ce ocupa jumătate din perete, te făceau să uiţi de bombardamentele tot mai dese în ultima vreme. Sorbeai un pahar două din băutura fină şi numai după aceea îţi clăteai ochii, alegându-ţi una dintre fetele îmbrăcate cât se poate de transparent, astfel încât să pună în valoare calităţile de patrimoniu. Titi venise să-şi ia la revedere. Aranjase la cazarmă cu sublocotenentul Haralambie, zicându-i că nevasta e gata să nască(de unde nevastă?...) şi trebuie s-o încurajeze cumva înainte de plecare. Transferat de curând din Garda Regală, nu-i ştia nimeni rostul, aşa că încercarea dăduse rezultate. În birjă se gândise deja la Suzi, şi-ar fi dorit s-o găsească liberă. A avut noroc. Nu-şi mai plătise de mult abonamentul, dar Miţa, patroana, avea slăbiciune la el. Cum îl văzu îl luă în braţe şi-i şopti la ureche: – Unde mi-ai fost puşlama? Am crezut că m-ai tradus. Ce e cu uniforma asta jerpelită pe tine? Titi era într-o uniformă militară obişnuită, o predase pe cea specială cu ciucuri și firete a gărzii regale. – Îţi povestesc mai târziu. Las-o pe Suzi cu mine şi dă-ne sus o sticlă cu lichior de nuci. Patroana se uită lung, fetele nu aveau voie să bea în timpul lucrului, dar se execută îndată. O luă pe Suzi de mână, extrăgând-o cu o plecăciune “vinovată” din grupul ce se strânsese în jurul lui. Fetele ţuguindu-şi buzele supărate, izbucniră pe mai multe voci. – Titişor, ia-mă şi pe mine! – Doamnelor, va rămân dator! În camera de sus, patul larg cu aşternut roşu după două păhăruţe de lichior i-a primit bine. Dar parcă nu se potriveau ca altădată jocurile. Nu ardea focul… – Suzi, ştiai că iedul tău stâng e mai nătâng şi dreptul mai fudul? Pare că n-a supt destul. Avea un bust perfect Suzi şi-i plăcea să-i mângâie sănii, să-i potrivească în căuşul palmei ridicându-i uşor spre gura lacomă. – Mai lasă iezii că ne-apucă nămiezii fără speranţă! Ce-i cu pistolul tău, vegetează? Sau n-are gloanţe pe ţeavă, de nu percutează? Hotărăşte-te până joi! – Suzi, mâine plec la război! Îl împinse cu putere de deasupra. Aprinse lumina şi mânioasă în pielea ei de femeie tânără ce lucea, îl cercetă intens, cuprinzând-o încet din interior întunericul. – Bine mă Titi şi noi?... Devenise dintr-odată purtătoarea de iluzii a tuturor fetelor care-şi făceau meseria fără tragere de inima în camerele alăturate. Se strânse lângă el, îi luă mâinile şi i le puse pe sâni cu capul dat pe spate şi frecându-şi-i de mâinile lui. Sfârcurile deveniseră tari şi sănii flămânzi parcă cerşeau adăpostul. – Bine mă Titi!... Se mistuiră într-o îmbrăţișare lungă uitând amândoi locul în care se aflau. https://pasareacetii.blogspot.com/.../felinarul...

Motivația pentru lectură. Cărțile personalizate pentru copii îl transportă pe copil din rolul de cititor în rolul de erou al poveștii. Imaginați-vă cât de motivați sunt elevii să citească dacă li se spune: „Citește această carte, este interesantă!” versus: „Citește această carte, este despre tine!”. Cărțile personalizate, mai ales atunci când sunt oferite drept cadouri-surpriză vor crește în mod natural interesul și curiozitatea elevilor. Din acest punct de vedere, sunt potrivite atât pentru elevii care încă nu sunt pasionați de lectură, ca factor de stimulare a motivației, cât și pentru elevii care sunt deja cititori pasionați, ca o surpriză plăcută pe care o vor aprecia cu siguranță. Încrederea în sine și echilibrul emoțional. Încă de la vârste mici, încrederea în sine a copiilor poate avea de suferit, mai ales în urma comparațiilor cu alți copii, frecvente în grupurile de la grădiniță sau de la școală. Când elevii dumneavoastră se descoperă pe ei înșiși în ipostaza de protagoniști curajoși care trec prin aventuri nemaiîntâlnite, au ocazia să se imagineze pe ei înșiși acționând curajos în viața reală. https://www.didactic.ro/stiri/cum-motivam-elevii-sa-citeasca-le-oferim-carti-ale-caror-personaje-principale-sunt-ei-insisi

Descendent din pisica africană, acest animal de companie, remarcabil prin independența sa, prin curiozitatea sa și spiritul său aventuros, a fost menționat în istorie pentru prima oară în Egiptul antic, unde era adorat, venerat precum un zeu. Aici, Mafdet a fost cea dintâi divinitate pisicească, văzută drept protectoare față de șerpi, scorpioni și spirite rele.

Interacțiunea cu cei din jurul tău îți este stimulată de curiozitate, imboldul de a afla ce gândesc ceilalți, inclusiv despre tine, și îți oferă posibilitatea de a acumula informații noi, valoroase în dezvoltarea activităților tale principale. Mai multe conversații cu rude, colegi, purtate mai cu seama prin telefon ori prin internet, îți iluminează noi căi de acțiune.

La Librărie Mon Cher în Piteşti e un loc special – librărie, ceainărie, bar – toate însumate. Actorii de la teatrul Al Davila organizează aici săptămânal lecturi. Acelaşi public stilat, exclusivist al casei, iubitori de literatură, teatru, film, muzică, dornic să savureze un ceai bun, sau un pahar de whisky şi să se relaxeze prelungind momentul poetic, concertul la pian, lectura publică sau lansarea unei cărţi, într-un schimb de idei scăpărător, care prinde uneori toată asistenţa, sub privirile mulţumite şi blânde ale patronului, un avocat tânăr, inteligent, ce răspândeşte în aer rotocoale de fum dulce aromat de tutun bun, din pipa lui de aristocrat sadea, sau din incitanta narghilea, obiectul acela oriental, ciudat, pe care îl trece din mână în mână, astâmpărând mai ales curiozitatea damelor, care, îmbujorate, primesc gratuit prima lecţie de tras fumul în piept. O pisică birmaneză, uriaşă, străjuieşte la intrarea principală ce dă în librărie, ca un adevărat bodyguard. Descrierea idealizată e puţin mai veche. Aşezământul şi-a schimbat locaţia, a fost adus mai spre centru, aproape de Casa Sindicatelor. Tutunul a intrat în ilegalitate, iar birmaneza a rămas doar ca o umbră inconsistentă, în spatele rafturilor pline cu cărţi. Dar spiritul s-a păstrat şi merită menţinut viu. Mulţumiri celor care, vor putea ajunge sau nu, dar au contribuit la realizarea cărţilor mele: Romeo Ioan Roşiianu, Firiţă Carp, Florin Dochia, Eugen Pohonţu, Adrian Suciu şi cei de la Direcţia 9. Vă propun şi nişte date cât să fugim câteva ore din Bucureşti(24,25,26 iunie) şi sper să putem conveni în privat data şi ora exactă ca să-i putem anunţa şi pe prietenii noştri piteşteni.( .(Claudia Duminică, Dan Rotaru, Nicolae Badiu, Elena Micu, Nicolae Radu, Aurel Sibiceanu, Virgil Diaconu, Nicoleta Popa, Barbu Marian, Mihail Maria Giorgiana, Nina Adriana Drugulescu, Rebecca Lair, Magda Grigore, Meri Dorcu, Matei Varodi, Denisa Popescu, Augustin Doman, Gabriel Grigore, Jean Dumitraşcu, Ilie Vodaian, Micea Bârsilă, Liliana Rus, Nicolae Ionescu, Ion Bulearcă, Paun Oliviu, Sergiu Vasilescu, Mirela Cioabă, Lucian Băjenaru, Geo Jugănaru. Meri Dorcu, Birzotescu Ileana, Cristina Onofre, câţi dintre ei ne vor mai fi prieteni…) https://pasareacetii.blogspot.com/2019/06/pregatim-lansarea-trei-carti.html

Pițigoii sunt remarcați prin vioiciunea, exuberanța, curiozitatea lor, pofta de a trăi din plin orice clipă a vieții. Poartă o "tichie" neagră pe cap, o culoare asociată o gândire înaltă, spirituală, profundă. Par să ne îndrume către dezvăluirea secretelor minților noastre, a adevărului nostru cel mai adânc.