Interacting with AI can feel eerily similar to talking to someone with narcissistic traits—patterns of misunderstanding, invalidation and abuse can emerge without intent. #Narcissism #AIInteraction #Gaslighting #Abuse

Anti–self-help meets the philosophy of despair in an aphantasic mind, crippled by panic attacks and social phobias. A will to power confronts the absurdity of life’s randomness and the trauma of systemic abuse. #Aphantasia #PanicAttacks #SocialAnxiety #MentalHealthAwareness https://open.substack.com/pub/cristinagherghel/p/why-motivation-culture-fails-those?r=6bmg7x&utm_campaign=post&utm_medium=web&showWelcomeOnShare=true

Imaginea unui titirez rotindu-se este una inspiratoare, o imagine a unui obiect ținut pe loc de mișcarea sa precară și a unor legi ale fizicii. Numit în limba română și sfârlează sau prâsnel este o jucărie ce poate fi asociată cu numeroase simboluri cum ar fi că lucrurile din viața noastră trebuie să fie menținute cu grijă în echilibru ori că, în cele din urmă, fiecare ființă, aspect al existenței se "prăbușește", se prăpădește, piere, atunci când îi vine vremea.

"Proverbul românesc care zice că "tot răul e spre bine" nu dezvăluie doar consecinţele unor experienţe de tipul "scapi avionul, te superi, te simţi nemulţumit, dar apoi avionul se prăbuşeşte şi-ţi dai seama că ai fost un răsfăţat al sorţii". În acest caz, tot răul a fost spre binele tău! În partea sa mai profundă, proverbul spune că nimic nu este întâmplător, iar, pe de altă parte, invită subtil să ne dezvoltăm percepţii mai optimiste despre lume şi viaţă. Să schimbi pozitiv macazul propriei minţi în faţa unui eveniment de viaţă neplăcut, a unei probleme, a unei stări distructive sau a unei situaţii nefericite este un fel de a izbuti să aplici esenţa proverbului "tot răul e spre bine". Noi ştim proverbul acesta încă din copilărie, ne amuzăm rostindu-l în faţa situaţiilor care-l demonstrează cu vârf şi îndesat, dar îi..." http://www.iubiresilumina.com/2016/09/cum-sa-gandesti-ca-i-bine-cand-e-rau.html

  Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată. Umblaţi uşor, treziţi morţii. Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie. Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el. Setea de putere ascunde frica de moarte. În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni. Morala s-a născut din contrariul ei. Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său. Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale. În fiecare trăieşte un corăbier. Eu ştiu că voi muri, ei şi? Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată. Şi raţiunea te poate îmbolnăvi. Fericirea nu este o proprietate. Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul. Alarma nu este pentru surzi. Te pui cu prostul, dai de dracul. Nu poţi urca mai sus decât muntele visat. **********************************   În scris, ca şi în dragoste, contează speranţa. Cuvântul realizare este letal. De-ar şti cameleonul ce prost exemplu dă! Cartea vieţii se citeşte după moarte. Condiţia umană este uitarea continuă. Teama de moarte este extrem de toxică. Trăim exact după cum gândim. Există uşi pe care nu a intrat nimeni? Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant. Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată. Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo... Duşmanul nu există decât în închipuirea noastră. Iubeşte la bătrâneţe ca şi cum ar fi prima oară! Nici o povară nu este repetabilă, ca şi clipa. Natura nu are nicio datorie faţă de noi. Ca să cunoşti întunericul, trebuie să fii orb. Mozart şi o şoaptă – "E târziu, noi plecăm". Priveşte un balon şi nu vei mai fi vanitos. Între identitate şi schimbare, prefer schimbarea. Între pistol şi ţintă, spaţiul e vinovat. Nu lăudaţi soarele, el există şi fără noi. Nu admir curajul inconştienţei, el nu se luptă cu nimeni. Interiorul este nebun, exteriorul e cumsecade. Elitismul este puterea celor slabi. E uşot să ucizi un scriitor, mai greu este să distrugi o operă. Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care amintesc izbitor cu cele din lumea animală? Don Quijote, Don Juan, Faust sunt invenţii poetice mai reale decât realul.   Uneori, strălucirea cerească se adună într-o baltă stătută. Un orăcăit seamănă cu vocea unui înger. Armonia este o stare ideală la care nu ajung decât înţelepţii şi idioţii. Noi, ceilalţi, suntem în dizarmonie.   Maldoror Spre Lucia pe care noi urcam, O treaptă fiecare, scara, Iar zilele, pun preţ, un ban, Ne ceartă-n valuri neagră, marea. Cum timpul curge neostenit, Din turn se prăbuşeşte ceasul, Din lamentări în infinit În dragoste respecţi păcatul. Eu mă opresc, se-apropie-un hău, Un monstru fără noimă, nume, Când bine redevine rău, Iar răul nu creează-o lume. Vremelnici prieteni, vremelnici oameni, În rest vârcolacii, raci răniţi, Scoici în valuri, ce rost mai are Să murim, dacă-nviem din nou, din nou? Omnia fluunt, omnia mutantur, Un marş forţat de ani-lumină. În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.   Din zborul păsării Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului, Poete, fă-i un loc Horaţiului, Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele, Acolo se-mpart case şi cartele, Tu te apleci prea mult peste fereastră, Să nu cumva să dai peste-o nevastă, O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine Te caută, beţivule, haine. Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi, Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi, Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.   BORIS MARIAN MEHR Membru USR Bucureşti- iunie 2016

Știu, e vina mea. Chiar și atunci când vă urc pe un piedestal. Pentru că nu ați vrut locul și e o responsabilitate prea mare să vi-l asumați. Pentru că sunteți oameni și nimeni nu vrea să fie comparat cu un ideal. E vina mea, când mi se prăbușesc temple părăsite de zei.

Tu scrii   Tu scrii, bați la ușă, nu ți se răspunde, Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriați, Fie bolnavi, fie   răi, precum   în Sodoma, parcă, Sunt oameni care fug de trecut, alții, ca   bărbosul Din   manuale, se despart de trecut , râzând, Dar, noi nu cunoaștem prezentul, Iar viitorul este un joc de ruletă. Cu ce rămânem?   Eu iubesc trecutul, Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui, Unele foarte grave, altele   chiar îngerești. Săgeata trece prin zid, zidul se prăbușește, Astfel e cuvântul -   acid,   poate ne copleșește. Dar vorba   prea moale, mieroasă Poa”   să dărâme o casă. Punct , am spus, m-am făcut mut, Corbii mi-au scos ochii, Ahile avea și o inimă,   călcâiul era pentru dușmani,   norii bârfesc, acvariul se visează ocean. O, de-am putea muri când dorim, Totuși iubim, da, iubim. BORIS MARIAN          

           Mǎ uit de câtǎva vreme, la zbuciumul lui Rareș Bogdan în Jocurile de putere ale Realitǎţii cuprins de amoc precum fluturii de noapte, riscând sǎ se prǎbușeascǎ pârlindu-și aripile într-o sursǎ luminoasǎ. Credinţa lui în aura providenţialǎ a lui Klaus Iohannis, un soare dintr-o altfel de luminǎ superioarǎ și rece (crede el), în jurul cǎreia bântuie și de  care s-a contaminat, i-a dat realizatorului TV rebel siguranţa cǎ evoluţia sa se petrece pe o orbitǎ stelarǎ.             Din punctul de vedere al spectatorului neimplicat din mine, vǎzându-i ideile fixe și puţine, steaua lui Rareș îmi pare a fi cǎzǎtoare. Împins de gravitaţii solare se va topi ca o lumânare la foc. Ar fi  Continuare link

"Cele mai importante texte ale spiritualităţii ne îndeamnă să iertăm persoana pe care o urâm cel mai mult. În acele momente în care duşmanii noştri imaginari dispar, egoul se prăbuşeşte. Această lecţie pe care am învăţat-o încă de la începutul vieţii ne va fi prezentată iar şi iar până vom ajunge să o înţelegem şi să trăim în conformitate cu aceasta. Iată care sunt motivele pentru care ar trebui să-i iertăm pe cei din jurul nostru şi nu în ultimul rând pe noi înşine: 1. Ierta rea ne permite să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru propria noastră fericire. Ceea ce atragem în viaţa noastră nu este altceva decât o reflecţie a lumii noastre interioare. Gândurile şi acţiunile noastre creează lumea noastră exterioară. Zicala populară “cine se aseamănă se adună” nu face referire numai la cele pe care le atragem în viaţa noastră, ci şi la gânduri, emoţii sau intenţii. Tot aceasta este legea care ne învaţă că nu putem avea o călătorie cu un final fericit, în cazul în care întreaga noastră călătorie a fost una nefericită. Lăsându-ne exploataţi de propria mânie şi de propriile noastre resentimente nu facem altceva decât să..." continuarea, pe blog: http://www.iubiresilumina.com/2015/02/zece-motive-pentru-care-ar-trebui-sa.html

~Avem fiecare în inimă un Dumnezeu: conștiința noastră.~ Natura și educația sunt asemănătoare. Într-adevăr, educația transformă pe om și transformăndu-l, îi conferă o nouă natură. Niciun animal nu se schimbă atât de des ca omul; când se avântă spre înălțimi, când se prăbușește în abisuri. Viața trăită în desfrău este o rușine, chiar dacă-i plăcută. Trăiești cu adevărat când nu trăiești numai pentru tine. Când fericirea ta este mare, nu te încrede prea mult în ea, nici nu ne dispreţui pe noi cei săraci, ci arată-te mereu vrednic de fericirea ta. Ajută-i pe cei săraci, fă-i pe oameni fericiţi, pe cât poţi; este singurul lucru care dăinuie, pentru că, atunci când soarta îţi va fi potrivnică, salvarea ta va veni de aici: este mult mai preţios un prieten adevărat decât un tezaur care zace undeva îngropat. Toţi ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greşim noi înşine. Înainte de a acuza pe aproapele tău, cercetează mai întâi propriile tale cusururi. Conştiinţa este zeu pentru toţi muritorii! citate din Menandru (n. aprox. 342 – d. 291 î.Hr.)