Hans Zacka O nouă primăvară, să se reverse – pare, Căci curg, pe văi, şuvoaie şi păsări sparg văzduh… Dar trecătorii străzii, păşesc cu nepăsare – Semn clar că poartă-n suflet al iernii…
E încă în mine greul pietrelor, dintre cari m-am ridicat când zi s-a făcut. Dragoste, împrumută-mi tu uşurinţa cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri şi graţia fără fiinţă a verdelui, frunze…
E încă în mine greul pietrelor, dintre cari m-am ridicat când zi s-a făcut. Dragoste, împrumută-mi tu uşurinţa cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri şi graţia fără fiinţă a verdelui, frunze…
Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă? În toate părțile deodată, zise cel fără părți. Într-o singură parte, zise Partea. Ce este? Cum, ce este? Este, pur și simplu. Adică E, adică S, a…
Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă? În toate părțile deodată, zise cel fără părți. Într-o singură parte, zise Partea. Ce este? Cum, ce este? Este, pur și simplu. Adică E, adică S, a…
Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Pr…
S-apleacă primăvara pe ferești, cu părul, tot, numai zulufi de soare, așa cum stai în umbră și zâmbești, o fi crezut că gura ta-i o floare. Simţi răsuflarea ei cu iz de ploi și iarbă crudă scântein…
Pe cerul alb se face-o pată, Apare şi dispare iar, Şi pata asta-ndoliată E-o siluetă de hornar … Se pleacă omul de cărbune, Ţinând în mână un odgon, Şi-ntr-un ogeac nu ştiu ce spune Ca printr…
E-așa frumos să rătăcești o noapte, cu luna, ca o amforă, pe umăr, să simți, asemeni fructelor prea coapte, cum cad în tine gânduri fără număr. Se-ntinde caldarâmul ca o apă, ademenind molatecă pic…
