Mǎ uit de câtǎva vreme, la zbuciumul lui Rareș Bogdan în Jocurile de putere ale Realitǎţii cuprins de amoc precum fluturii de noapte, riscând sǎ se prǎbușeascǎ pârlindu-și aripile într-o sursǎ luminoasǎ. Credinţa lui în aura providenţialǎ a lui Klaus Iohannis, un soare dintr-o altfel de luminǎ superioarǎ și rece (crede el), în jurul cǎreia bântuie și de  care s-a contaminat, i-a dat realizatorului TV rebel siguranţa cǎ evoluţia sa se petrece pe o orbitǎ stelarǎ.

            Din punctul de vedere al spectatorului neimplicat din mine, vǎzându-i ideile fixe și puţine, steaua lui Rareș îmi pare a fi cǎzǎtoare. Împins de gravitaţii solare se va topi ca o lumânare la foc. Ar fi 
Continuare link