http://www.mihaelatoila.ro/2025/08/palma-aquarium-o-aventura-subacvatica.html 🌊🐠 #Palma #Aquarium – o #aventură subacvatică în inima Mallorcăi! Am „înotat” printre #rechini, am descoperit #recife de #corali spectaculoase și chiar am pășit într-o #junglă tropicală. 🦈🌴

Bun venit în destinația parfumurilor de excepție din inima Bucureștiului! Magazinul nostru te întâmpină cu o selecție rafinată de arome fine și esențe de calitate, aducând eleganța și luxul direct în palma ta. Mai multe informatii pe site Oyko Romania: https://oyko.ro/info/muntenia/bucuresti/Bucuresti/parfumuri Vezi toata gama cu livrare in Bucuresti. #parfumuribucuresti #parfumeriebucuresti #magazinparfumuribucuresti #parfumurioykobucuresti #parfumuribarbati #parfumuridama #parfumurioriginale #parfumuriarabestibucuresti #parfumuridefirma #parfumuri #parfumerie #fragrance #Bucuresti #BucurestiRomania #OykoRomania #recomandare #https #ofertaparfum #promotii #reduceri

Doi români arestați după ce au obligat o tânără româncă să practice prostituția într-un bordel din Palma de Mallorca! https://www.diasporamadrid.com/doi-romani-arestati-dupa-ce-au-obligat-o-tanara-sa-se-prostitueze-in-palma/

Desigur că ai auzit nu o dată spunând-se despre un bărbat, "Este un adevărat Don Juan". Vreme de secole, "craii" cu vorba dulce, meșteșugită, vânători de fuste, mereu dornici să-și mărească palmaresul de femei seduse, au fost etichetați drept Don Juan. Pe când unor reprezentanți ai genului tare le place ideea de a primi o astfel de titulatură, alții încearcă să-și mențină nepătată reputația. Pe de altă parte, chiar și în prezent, femeile nu au încetat să-și avertizeze prietenele să evite cu orice preț acest tip de "mascul feroce".

131. stocate pe hard, are toate datele să intre cu oiştea-n gard fante galant oscilează între proză şi poezie ca studiu al unui preludiu lunecos dinamic lucid rafinează alcooluri în vid îşi mişcă uşor cuvintele aripi de aer şi apă unduitor ca o râmă îşi sapă în orb hărţile e un animal insidios şi rebel timpul vine spre el din toate părţile 132. nu se dau prinse, cu năvodul păsările toamnei nici panglici colorate nu se taie inaugurând exodul frunzelor stâlpii de fum se îndoaie periculos susţinând podul doldora de nuci doar cu focul de la trei uluci… nu stai făr’ de lemne în stivă în fundul curţii în pantalonii ăia scurţii în gura iernii ceara ei de divă aşteptând să răsară soarele din cazanul povernii că nu e vară 133. mi-am schimbat ochii, pot vedea lumea pe toate feţele… dimineţile vin acum la cafea în rochii de seară şi cursul vieţii îl pot întoarce din drum arzând liniştit precum o lumânare de ceară ce bine să ai întunericul tău de toate zilele îl lipeşti blând pe sânii femeii acoperindu-i deal-vale şi iar deal-vale în cerul mâinii măcar nu sunt munţii stâncoşi să-ţi zgârii palmele şi să ţâşnească iar lumina ce ochi păcătoşi… 134. eram frumoşi, împărăţeam tinereţii elanul sentimentele votca şi sucul de roşii… agăţam de lobul urechii cuvintele ca pe nişte cireşe de mai stăpâni ai azurului ne avântam pe luciul gheţii exersând piruete şi salturi mortale… patinatorii albaştrii ai aerului susţinuţi de propriile aplauze am descoperit în contractul cu viaţa clauze secrete …că lumea plină de şmenuri e împărţită de schengenuri gheaţa este mai subţire ca aţa cireşele sunt amare şi în ochii iubitei deposedaţi de candoare citesc acum asta e o ştire …nimic nu mai are dulceaţa cafelei cu sare 135. am să vă uimesc, poezia mea e doar o stare în care sufletul îşi găseşte un alt corp la început curgător tremurând de emoţie când se întrupează precum piftia de şorici din ţipătul înjunghiat al animalului în ajun de crăciun luând forma vasului de lut ars acoperit de ninsori împărţim viaţa în două ca pe o pâine neagră albind cuvintele cernite din dureri în timp ce sângele domnului dă pe foc într-un ceainic de tablă… 136. desenez în nisipul, sfântului duh chipul cuvântului şi decupez literele hârjâind nesigur cu un bomfaier ce desparte într-un caier spaima de moarte de setea de viaţă potrivind ora exactă ora exactă a meridianului meu ştii moartea e o carte în care scrii mereu şi ajuns la sfârşit crezi că păcăleşti alungind literele ca şi cum ai fi un pic dumnezeu 137. am văzut, fulgi de tăciune ningând peste rănile prin care sângeraseră cuiele cuvinte libere exersau în rugăciune împletituri de lână 138. nu urci la ceruri, pe aripi planat în lumină de îngeri îţi scuturi sufletul curat de ţărână îngropi caligrama la rădăcină de sângeri şi-ţi legi povară teama cu frânghia de ceară… nu urci la ceruri pe aripi planat în lumină de îngeri 139. ceaţa strecoară în imagini, rotocoale vineţii acoperind golul dintre cuvinte calculatorul toarce impersonal abia de simt sârma ghimpată pe care calc într-un echilibru precar lupii albi înfometaţi adulmecă în aer urma inconsistentă a fricii flori albastre de gheaţă subţiri înfloresc pe fereastra din cer a bunicii 140. e o iarnă, de ţinut minte liber la alb necuprins viscolul latră fierbinte şi la crucea de piatră felinarul s-a stins 141. solitar, la fereastra vagonului cu ochii în palma cu care mângâi imagini juisez… am atins linia albă a umbrei conturul unei femei sub cearşaful nins urmând calea dreaptă fără patimi deschisă mâinii lui dumnezeu de săptămâni adnotând pagini dincolo de iarnă mă aşteaptă femeia cu cinci sâni 142. şi după ce izbândeşti, să o iei de la capăt în aplauze… afişul vieţii are chipul unei mrene ce se zbate în spectacol pe uscat în timp ce moartea sapă cu şişul în apă nisipul sub malul surpat (Din volumul Al cincilea anotimp) https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html

Doi prieteni mergeau prin deșert de multă vreme. Poate că din cauza stresului creat de această călătorie, la un moment dat, aceștia au ajuns să se certe, și unul între ei i-a dat celuilalt o palmă peste față.

20 de editii circa 3000 de participanți peste 37.000 de articole aproape 500 de probe peste 120 de sponsori mii de premii semnificative, în bani, produse și servicii. Asa arata "palmaresul" celei mai longevive competitii de blogging din Romania. La 1 martie incepe noua editie, Spring SuperBlog 2020. Hai si tu in comunitatea SuperBlog! Demonstreaza-ti creativitatea, castiga premii si fa-ti noi prieteni! Te asteptam :) Gasesti formularul de inscriere in linkul de mai jos.

„Jur, să fac din Roma un oraş etern care să înfrunte secolii!” Aşa a strigat Romulus după ce trăsese brazdă cât vedeai cu ochii şi începuse să sape şanţurile, să care cărămizile şi piatra pentru a înălţa zidurile cetăţii celor şapte coline. „Jur că oricine îi va trece zidurile fără voia mea sau a urmaşilor mei să piară!” Cotropit de invidie şi furie, pentru că zeii îl aleseseră pe fratele lui să conducă viitoarea aşezare, Remus, în bătaie de joc sării peste zidul înălţat de o palmă: „Să vedem ce o să fie!” „Am jurat!” urlă Romulus negru la faţă de mânie şi împlântă sabia scurtă în pieptul fratelui său. Era anul 753 î.Hr, şi de aici începe istoria marii cetăţi a Romei. Greu de stabilit unde sfârşeşte legenda şi începe istoria, iar istoria adevărată e şi ea o poveste. Adevărul este că s-a păstrat şi s-a cultivat ideea că la temelia unei construcţii care să dăinuie, trebuie să existe un sacrificiu, o vărsare de sânge(vezi mitul Meşterului Manole care a sacrificat-o pe Ana să înalţe Mânăstirea de la Curtea de Argeş). În zilele noastre zidurile cetăţilor au alte semnificaţii. Ce eveniment incomensurabil, atunci când s-a dărâmat Zidul Berlinului! Despre Meşterul de la Baia Mare Ioan Romeo Rosiianu am mai scris. El continuă să producă în cetatea eCreator cărămizi de cărţi, care să deschidă orizonturi şi să dărâme graniţe, înzăpezind, desprimăvărând, sau învărând cuvintele altora la începutul lor de drum. M-am întrebat adesea, numărând câţi duşmani cărora le-a făcut mult bine, roiesc în jurul lui, dacă merită să te jertfeşti, căci jertfa e timpul sacrificat în detrimentul construcţiei operei proprii, şi n-am găsit nici un răspuns! https://pasareacetii.blogspot.com/2019/10/cetati-si-jertfe.html

Să accept? Minciună pe față, albiciosul a deschis palma și în ea zăcea un fel de mic gândăcioi negru mecanizat, ceva, sau cel puțin așa am observat până să mă trezesc că îmi este introdus în cavitatea bucală cu forța. Am căzut pe spate și tot ce îmi amintesc este privirea lui deasupra mea, cercetându-mă sau dracu știe ce făcându-mi, după care o lumină albă m-a învăluit până când apoi un întuneric total a pus stăpânire pe mine. https://dragonathus.blogspot.ro/2018/05/vizitat-din-viitor.html

Romanțuri   O mie ani de ai tăcea, Iubirea-mi nu se va schimba În ură grea, în ură grea. Rămâi acolo, unde ești, În spațiul dintre basm-povești, De parcă nu ne-am fi văzut, De parcă nu ne-am cunoscut Nici c-un sărut. Eu voi rămâne, mi amor, Nemuritor. Ți-a fost, gândesc, predestinat Să strălucești   întru   păcat, Că nu e viciu mai adânc, Decât să nu iubești   nicicând. ******************************* Fratelui   Fiecare are un frate, în realitate,   În imaginație, fratele Abel, Cain, alt frate,   Din carne, sânge, chiar chip cioplit,   Te iubește sau te ia în râs, vezi să nu te ucidă, Dăruie-i totul, să ia el totul,   Frați mai mari mi-au fost dascălii,   Cel de română, sever, care numai lui Dumnezeu   îi punea nota zece,   cel de geografie, acru mereu,   eu desenam munții cu roșu, câmpiile cu albastru,   unde sunt apele, întreba dascălul și mă atingea cu un doi,   cel de istorie care ne învăța că revoluțiile se nasc din mizerie,   i-a murit fata în munți,   cel de astronomie, rău ca un taur, ne arunca stele fierbinți   în palmă, doamna de germană, dorită pe-ascuns de adolescenți tulburați hormonal,   apoi, colegii, unul născut pe un transatlantic,   altul, un geniu și azi, puțin cunoscut,   îmi povestea de Richelieu,   îmi sunt frați câinii, pisicile, mereu în vacanță, gata de râs și de joacă, mustăți de motan care berbant nu-și dorește,   coadă înaltă, pufoasă, care femeie?   Frații ce ne privesc de aici sau din cerul înalt,   Au ochi de opal cu o lacrimă-n unghiul din dreapta.   BORIS M. MARIAN