• Am răspuns invitației Laurei de a crea un acrostih care să reflecte energia și speranțele pentru noul an. 🌟
    #acrostih #ianuarie #poezie
    http://www.mihaelatoila.ro/2025/01/un-acrostih-pentru-ianuarie.html
    Am răspuns invitației Laurei de a crea un acrostih care să reflecte energia și speranțele pentru noul an. 🌟 #acrostih #ianuarie #poezie http://www.mihaelatoila.ro/2025/01/un-acrostih-pentru-ianuarie.html
    WWW.MIHAELATOILA.RO
    Un acrostih pentru Ianuarie
    Începutul unui nou an vine mereu cu dorințe, planuri și inspirație. Laura, pe blogul Coffee Time , ne-a invitat să ne punem creativitatea la...
  • Ziua Poeziei Negre este celebrată în fiecare an pe 17 octombrie, pentru a onora poeții talentați afro-americani atât din trecut, cât și din prezent. Această zi comemorează nașterea omului numit popular "părintele literaturii afro-americane", Jupiter Hammon, primul poet de culoare publicat în SUA.
    Ziua Poeziei Negre este celebrată în fiecare an pe 17 octombrie, pentru a onora poeții talentați afro-americani atât din trecut, cât și din prezent. Această zi comemorează nașterea omului numit popular "părintele literaturii afro-americane", Jupiter Hammon, primul poet de culoare publicat în SUA.
    WWW.DIANE.RO
    17 octombrie: Ziua Poeziei Negre
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
  • Ziua Internațională a Poeziei Haiku, o inițiativă a Fundației Haiku, celebrează această formă de artă pe 17 aprilie, în fiecare an. Haiku este un tip străvechi de poezie japoneză consistând, simplu spus, din 3 versuri, cu o structură a silabelor de 5-7-5, contestându-se, totuși, că ar există vreo cale de a fi creată în orice limbă occidentală. Asta deoarece haiku-rile japoneze se bazează nu numai pe silabe, ci și pe sunete.
    Ziua Internațională a Poeziei Haiku, o inițiativă a Fundației Haiku, celebrează această formă de artă pe 17 aprilie, în fiecare an. Haiku este un tip străvechi de poezie japoneză consistând, simplu spus, din 3 versuri, cu o structură a silabelor de 5-7-5, contestându-se, totuși, că ar există vreo cale de a fi creată în orice limbă occidentală. Asta deoarece haiku-rile japoneze se bazează nu numai pe silabe, ci și pe sunete.
    WWW.DIANE.RO
    17 aprilie: Ziua Internațională a Poeziei Haiku
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
  • Ziua Mondială a Poeziei, marcată anual pe 21 martie, a fost fondată în 1999 de către UNESCO, cu ocazia celei de-a treizecelea sale Conferințe Generale, cu scopul de a acorda o proaspătă recunoaștere și impetuozitate mișcărilor poetice naționale, regionale și internaționale. Organizația a intenționat ca această zi să inspire celebrarea poeziei din întreaga lume, prezervarea limbilor amenințate să dispară și stimularea exprimării poetice.
    Ziua Mondială a Poeziei, marcată anual pe 21 martie, a fost fondată în 1999 de către UNESCO, cu ocazia celei de-a treizecelea sale Conferințe Generale, cu scopul de a acorda o proaspătă recunoaștere și impetuozitate mișcărilor poetice naționale, regionale și internaționale. Organizația a intenționat ca această zi să inspire celebrarea poeziei din întreaga lume, prezervarea limbilor amenințate să dispară și stimularea exprimării poetice.
    WWW.DIANE.RO
    21 martie: Ziua Mondială a Poeziei
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
  • Pe 13 ianuarie, Ziua Pauzei pentru Poezie ne sugerează să celebrăm poetul dinlăuntrul sufletului nostru, să scriem propriile noastre poeme sau să le recitim pe cele ale scriitorilor noștri preferați. Unii zic că, în această zi, poețîi își iau o pauză de la scriere, permițându-le oamenilor obișnuiți să se ocupe de așa ceva, să le preia "responsabilitățile", să fie fie inspirați de muzele lor...
    Pe 13 ianuarie, Ziua Pauzei pentru Poezie ne sugerează să celebrăm poetul dinlăuntrul sufletului nostru, să scriem propriile noastre poeme sau să le recitim pe cele ale scriitorilor noștri preferați. Unii zic că, în această zi, poețîi își iau o pauză de la scriere, permițându-le oamenilor obișnuiți să se ocupe de așa ceva, să le preia "responsabilitățile", să fie fie inspirați de muzele lor...
    WWW.DIANE.RO
    13 ianuarie: Ziua Pauzei pentru Poezie
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
  • "Sunt cuvinte care nu se spun. Sunt ochi care nu se văd și nu se uită. Sunt locuri care vor rămâne aceleași, chiar dacă timpul va trece. Vor fi așa cum le vom păstra în amintiri. Sunt oameni care pleacă. Dar rămân în suflet, în amintiri, în poze, pe buze, într-o poezie, în pereții casei. Sunt lacrimi care se usucă pe obraji și sunt toamne calde, dulci, cu gust de gutui și cu ploi călduțe. Sunt momente care ne... "

    https://www.iubiresilumina.com/2021/11/sunt-oameni-care-pleaca-dar-raman-in.html
    "Sunt cuvinte care nu se spun. Sunt ochi care nu se văd și nu se uită. Sunt locuri care vor rămâne aceleași, chiar dacă timpul va trece. Vor fi așa cum le vom păstra în amintiri. Sunt oameni care pleacă. Dar rămân în suflet, în amintiri, în poze, pe buze, într-o poezie, în pereții casei. Sunt lacrimi care se usucă pe obraji și sunt toamne calde, dulci, cu gust de gutui și cu ploi călduțe. Sunt momente care ne... " https://www.iubiresilumina.com/2021/11/sunt-oameni-care-pleaca-dar-raman-in.html
    WWW.IUBIRESILUMINA.COM
    Sunt oameni care pleacă. Dar rămân în suflet, în amintiri, în poze, pe buze, într-o poezie, în pereții casei
    Sunt cuvinte care nu se spun. Sunt ochi care nu se văd și nu se uită. Sunt locuri care vor rămâne aceleași, chiar dacă timpul va trece. Vor ...
  • Scriam în 2018 pe blogul meu, în 10 septembrie, câteva cuvinte despre Ciprian Chirvasiu care venise şi el la sărbătoarea noastră lăsându-şi umbra de mătase ca un gorun retezat timpuriu peste Curtea cu miracole şi privindu-ne de sus se bucura cu noi de poezie şi de glasul măiastru al Mariei Gheorghiu. Între timp un alt gorun George Mihalcea s-a înaţat la cer să-i citeasă lui Nichita pagini din Decameronul valah, lăsând în urmă în tufişurile din curtea de pe Liliecilor nr 7 şi în inimile noastre umbra şoaptei de taină a Litughiilor lui oranj.

    Mi-e dor de acele zile şi nopţi şi rasfoiesc uneori di album Fotografiile mele mişcate…
    Fotografii, clic pe link
    https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/amintiri-din-curtea-cu-miracole-scriam.html
    Scriam în 2018 pe blogul meu, în 10 septembrie, câteva cuvinte despre Ciprian Chirvasiu care venise şi el la sărbătoarea noastră lăsându-şi umbra de mătase ca un gorun retezat timpuriu peste Curtea cu miracole şi privindu-ne de sus se bucura cu noi de poezie şi de glasul măiastru al Mariei Gheorghiu. Între timp un alt gorun George Mihalcea s-a înaţat la cer să-i citeasă lui Nichita pagini din Decameronul valah, lăsând în urmă în tufişurile din curtea de pe Liliecilor nr 7 şi în inimile noastre umbra şoaptei de taină a Litughiilor lui oranj. Mi-e dor de acele zile şi nopţi şi rasfoiesc uneori di album Fotografiile mele mişcate… Fotografii, clic pe link https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/amintiri-din-curtea-cu-miracole-scriam.html
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Amintiri din Curtea cu miracole
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • 131. stocate pe hard,



    are toate datele

    să intre

    cu oiştea-n gard



    fante galant oscilează

    între proză şi poezie

    ca studiu

    al unui preludiu



    lunecos

    dinamic

    lucid rafinează

    alcooluri în vid



    îşi mişcă uşor

    cuvintele

    aripi de aer

    şi apă



    unduitor

    ca o râmă

    îşi sapă

    în orb hărţile



    e un animal

    insidios şi rebel

    timpul vine

    spre el

    din toate părţile



    132. nu se dau prinse,



    cu năvodul

    păsările toamnei

    nici panglici colorate

    nu se taie

    inaugurând

    exodul frunzelor



    stâlpii de fum

    se îndoaie periculos

    susţinând podul

    doldora de nuci

    doar cu focul

    de la trei uluci…



    nu stai făr’ de lemne

    în stivă

    în fundul curţii

    în pantalonii ăia scurţii

    în gura iernii

    ceara ei de divă

    aşteptând să răsară

    soarele

    din cazanul

    povernii



    că nu e vară



    133. mi-am schimbat ochii,



    pot vedea lumea

    pe toate feţele…

    dimineţile vin acum

    la cafea

    în rochii de seară

    şi cursul vieţii îl pot

    întoarce din drum

    arzând liniştit precum

    o lumânare de ceară



    ce bine să ai întunericul tău

    de toate zilele

    îl lipeşti blând

    pe sânii femeii

    acoperindu-i

    deal-vale şi

    iar deal-vale

    în cerul mâinii



    măcar nu sunt

    munţii stâncoşi

    să-ţi zgârii

    palmele

    şi să ţâşnească iar lumina



    ce ochi păcătoşi…



    134. eram frumoşi,



    împărăţeam tinereţii

    elanul sentimentele

    votca şi sucul de roşii…

    agăţam

    de lobul urechii

    cuvintele

    ca pe nişte cireşe de mai



    stăpâni ai azurului

    ne avântam

    pe luciul gheţii

    exersând piruete

    şi salturi mortale…

    patinatorii albaştrii

    ai aerului

    susţinuţi de propriile

    aplauze



    am descoperit

    în contractul cu viaţa

    clauze

    secrete

    …că lumea

    plină de şmenuri

    e împărţită

    de schengenuri



    gheaţa este

    mai subţire ca aţa

    cireşele sunt amare

    şi în ochii iubitei

    deposedaţi

    de candoare

    citesc acum

    asta e o ştire



    …nimic nu mai are

    dulceaţa

    cafelei cu sare



    135. am să vă uimesc,



    poezia mea

    e doar o stare

    în care sufletul

    îşi găseşte un alt corp



    la început curgător

    tremurând de emoţie

    când se întrupează

    precum piftia de şorici

    din ţipătul înjunghiat

    al animalului

    în ajun de crăciun

    luând forma vasului

    de lut ars

    acoperit de ninsori



    împărţim viaţa

    în două ca pe o

    pâine neagră

    albind cuvintele

    cernite din dureri



    în timp ce

    sângele domnului

    dă pe foc într-un

    ceainic de tablă…



    136. desenez în nisipul,



    sfântului duh

    chipul

    cuvântului



    şi decupez literele

    hârjâind nesigur

    cu un bomfaier

    ce desparte

    într-un caier

    spaima de moarte

    de setea de viaţă

    potrivind

    ora exactă

    ora exactă

    a meridianului meu



    ştii moartea

    e o carte

    în care scrii

    mereu

    şi ajuns

    la sfârşit

    crezi că păcăleşti

    alungind literele

    ca şi cum ai fi

    un pic dumnezeu



    137. am văzut,



    fulgi de tăciune
    ningând
    peste rănile
    prin care
    sângeraseră
    cuiele



    cuvinte libere
    exersau

    în rugăciune
    împletituri
    de lână



    138. nu urci la ceruri,


    pe aripi

    planat

    în lumină

    de îngeri


    îţi scuturi

    sufletul

    curat

    de ţărână



    îngropi

    caligrama

    la rădăcină

    de sângeri



    şi-ţi legi povară

    teama
    cu frânghia
    de ceară…



    nu urci la ceruri

    pe aripi planat

    în lumină

    de îngeri





    139. ceaţa strecoară în imagini,



    rotocoale vineţii
    acoperind golul dintre cuvinte
    calculatorul toarce impersonal
    abia de simt sârma ghimpată
    pe care calc într-un echilibru precar



    lupii albi înfometaţi adulmecă în aer
    urma inconsistentă a fricii

    flori albastre de gheaţă

    subţiri înfloresc

    pe fereastra din cer a bunicii



    140. e o iarnă,



    de ţinut minte

    liber la alb

    necuprins

    viscolul latră

    fierbinte şi

    la crucea de piatră

    felinarul

    s-a stins



    141. solitar,



    la fereastra vagonului

    cu ochii în palma cu care

    mângâi imagini

    juisez…



    am atins

    linia albă a umbrei

    conturul

    unei femei

    sub cearşaful nins



    urmând

    calea dreaptă

    fără patimi

    deschisă mâinii

    lui dumnezeu



    de săptămâni

    adnotând pagini

    dincolo de iarnă

    mă aşteaptă

    femeia cu cinci sâni



    142. şi după ce izbândeşti,



    să o iei de la capăt

    în aplauze…



    afişul vieţii

    are chipul

    unei mrene

    ce se zbate

    în spectacol

    pe uscat



    în timp ce

    moartea sapă

    cu şişul în apă

    nisipul

    sub malul

    surpat



    (Din volumul Al cincilea anotimp)
    https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html
    131. stocate pe hard, are toate datele să intre cu oiştea-n gard fante galant oscilează între proză şi poezie ca studiu al unui preludiu lunecos dinamic lucid rafinează alcooluri în vid îşi mişcă uşor cuvintele aripi de aer şi apă unduitor ca o râmă îşi sapă în orb hărţile e un animal insidios şi rebel timpul vine spre el din toate părţile 132. nu se dau prinse, cu năvodul păsările toamnei nici panglici colorate nu se taie inaugurând exodul frunzelor stâlpii de fum se îndoaie periculos susţinând podul doldora de nuci doar cu focul de la trei uluci… nu stai făr’ de lemne în stivă în fundul curţii în pantalonii ăia scurţii în gura iernii ceara ei de divă aşteptând să răsară soarele din cazanul povernii că nu e vară 133. mi-am schimbat ochii, pot vedea lumea pe toate feţele… dimineţile vin acum la cafea în rochii de seară şi cursul vieţii îl pot întoarce din drum arzând liniştit precum o lumânare de ceară ce bine să ai întunericul tău de toate zilele îl lipeşti blând pe sânii femeii acoperindu-i deal-vale şi iar deal-vale în cerul mâinii măcar nu sunt munţii stâncoşi să-ţi zgârii palmele şi să ţâşnească iar lumina ce ochi păcătoşi… 134. eram frumoşi, împărăţeam tinereţii elanul sentimentele votca şi sucul de roşii… agăţam de lobul urechii cuvintele ca pe nişte cireşe de mai stăpâni ai azurului ne avântam pe luciul gheţii exersând piruete şi salturi mortale… patinatorii albaştrii ai aerului susţinuţi de propriile aplauze am descoperit în contractul cu viaţa clauze secrete …că lumea plină de şmenuri e împărţită de schengenuri gheaţa este mai subţire ca aţa cireşele sunt amare şi în ochii iubitei deposedaţi de candoare citesc acum asta e o ştire …nimic nu mai are dulceaţa cafelei cu sare 135. am să vă uimesc, poezia mea e doar o stare în care sufletul îşi găseşte un alt corp la început curgător tremurând de emoţie când se întrupează precum piftia de şorici din ţipătul înjunghiat al animalului în ajun de crăciun luând forma vasului de lut ars acoperit de ninsori împărţim viaţa în două ca pe o pâine neagră albind cuvintele cernite din dureri în timp ce sângele domnului dă pe foc într-un ceainic de tablă… 136. desenez în nisipul, sfântului duh chipul cuvântului şi decupez literele hârjâind nesigur cu un bomfaier ce desparte într-un caier spaima de moarte de setea de viaţă potrivind ora exactă ora exactă a meridianului meu ştii moartea e o carte în care scrii mereu şi ajuns la sfârşit crezi că păcăleşti alungind literele ca şi cum ai fi un pic dumnezeu 137. am văzut, fulgi de tăciune ningând peste rănile prin care sângeraseră cuiele cuvinte libere exersau în rugăciune împletituri de lână 138. nu urci la ceruri, pe aripi planat în lumină de îngeri îţi scuturi sufletul curat de ţărână îngropi caligrama la rădăcină de sângeri şi-ţi legi povară teama cu frânghia de ceară… nu urci la ceruri pe aripi planat în lumină de îngeri 139. ceaţa strecoară în imagini, rotocoale vineţii acoperind golul dintre cuvinte calculatorul toarce impersonal abia de simt sârma ghimpată pe care calc într-un echilibru precar lupii albi înfometaţi adulmecă în aer urma inconsistentă a fricii flori albastre de gheaţă subţiri înfloresc pe fereastra din cer a bunicii 140. e o iarnă, de ţinut minte liber la alb necuprins viscolul latră fierbinte şi la crucea de piatră felinarul s-a stins 141. solitar, la fereastra vagonului cu ochii în palma cu care mângâi imagini juisez… am atins linia albă a umbrei conturul unei femei sub cearşaful nins urmând calea dreaptă fără patimi deschisă mâinii lui dumnezeu de săptămâni adnotând pagini dincolo de iarnă mă aşteaptă femeia cu cinci sâni 142. şi după ce izbândeşti, să o iei de la capăt în aplauze… afişul vieţii are chipul unei mrene ce se zbate în spectacol pe uscat în timp ce moartea sapă cu şişul în apă nisipul sub malul surpat (Din volumul Al cincilea anotimp) https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html
    XVIII. O antologie de autor . Ion Toma Ionescu
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • 2 septembrie 2020, 2 septembrie 2021...

    Într-un moment când propriile mele îndoieli deveniseră obstacole şi dansul cu fotografiile mişcate ale prietenilor, expuse pe sârmă în cleşti de argint – o poezie, o proză şi iar o poză – însemne inspirate sub cerul liber, mă temeam să nu pară mai potrivite ca aranjament, înşirate sub o cupolă de circ, decât într-un spectacol regizat între coperţile unei cărţi!). Am avut norocul să discut cu Romeo Ioan Roşianu şi el s-a arătat cucerit de idee, amintindu-mi ce bine ne-am simţit amândoi în Curtea cu cariatide la Sibiu într-un şir de nopţi artghotice, între prietenii Direcţia 9, cu Maria Gheorghiu şi Tic Petroşel încântându-ne, cu trufe negre, struguri storşi în vin şi nuduri întinse pe culmea de rufe într-o expoziţie ad-hoc…

    Azi se împlineşe un an de la apariţia cărţii şi nu mi s-a oferit prilejul să-i joc într-o lansare norocul. Să fie doar Covidul de vină?... Între timp a apărut şi Crucea de piatră la Art Creativ şi încă o carte, Tobârlanii, se pregăteşte să apară în această lună la editura Hoffman. Probabil că va fi un motiv să le lansez împreună toate trei născute într-un an, în toamnă, undeva, cândva... dacă îndoiala şi covidul ne vor lăsa...
    Pentru fotografii daţi clic pe link

    https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/trei-carti-nelansate.html
    2 septembrie 2020, 2 septembrie 2021... Într-un moment când propriile mele îndoieli deveniseră obstacole şi dansul cu fotografiile mişcate ale prietenilor, expuse pe sârmă în cleşti de argint – o poezie, o proză şi iar o poză – însemne inspirate sub cerul liber, mă temeam să nu pară mai potrivite ca aranjament, înşirate sub o cupolă de circ, decât într-un spectacol regizat între coperţile unei cărţi!). Am avut norocul să discut cu Romeo Ioan Roşianu şi el s-a arătat cucerit de idee, amintindu-mi ce bine ne-am simţit amândoi în Curtea cu cariatide la Sibiu într-un şir de nopţi artghotice, între prietenii Direcţia 9, cu Maria Gheorghiu şi Tic Petroşel încântându-ne, cu trufe negre, struguri storşi în vin şi nuduri întinse pe culmea de rufe într-o expoziţie ad-hoc… Azi se împlineşe un an de la apariţia cărţii şi nu mi s-a oferit prilejul să-i joc într-o lansare norocul. Să fie doar Covidul de vină?... Între timp a apărut şi Crucea de piatră la Art Creativ şi încă o carte, Tobârlanii, se pregăteşte să apară în această lună la editura Hoffman. Probabil că va fi un motiv să le lansez împreună toate trei născute într-un an, în toamnă, undeva, cândva... dacă îndoiala şi covidul ne vor lăsa... Pentru fotografii daţi clic pe link https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/trei-carti-nelansate.html
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Trei cărţi nelansate
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA