• Noutăți din Spania în 2025: Creșteri de prețuri, taxe și schimbări legislative esențiale

    -> https://www.diasporamadrid.com/noutati-din-spania-in-2025-cresteri-de-preturi-taxe-si-schimbari-legislative-esentiale/ <-

    #diasporamadrid #preturi #taxe #pensii #spania
    Noutăți din Spania în 2025: Creșteri de prețuri, taxe și schimbări legislative esențiale -> https://www.diasporamadrid.com/noutati-din-spania-in-2025-cresteri-de-preturi-taxe-si-schimbari-legislative-esentiale/ <- #diasporamadrid #preturi #taxe #pensii #spania
    WWW.DIASPORAMADRID.COM
    Noutăți din Spania în 2025: Creșteri de prețuri, taxe și contribuții!
    Noutăți din Spania în 2025. Se anunță un an plin de schimbări, între provocări economice și oportunități pentru stabilitate financiară.
  • https://perfu.ro/de-ce-sunt-unii-frustrati-pe-pensiile-speciale/
    https://perfu.ro/de-ce-sunt-unii-frustrati-pe-pensiile-speciale/
  • Oricum, de obicei, promit marea cu sarea! De altfel, cum și-ar putea permite, mai ales în campania electorală, să spună că vor face ceva nu tocmai popular, precum mărirea impozitelor, scăderea pensiilor sau creșterea șomajului? Să-și taie craca de sub picioare? Să-și reducă șansele de a fi ALEȘI?
    Oricum, de obicei, promit marea cu sarea! De altfel, cum și-ar putea permite, mai ales în campania electorală, să spună că vor face ceva nu tocmai popular, precum mărirea impozitelor, scăderea pensiilor sau creșterea șomajului? Să-și taie craca de sub picioare? Să-și reducă șansele de a fi ALEȘI?
    WWW.DIANE.RO
    Psihologia politicienilor și a celor care îi votează
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
  • &quot;Am decis să scriu această scrisoare în viitor pentru mine însămi, nu pentru că aş vrea astfel să amăgesc scleroza sau să împiedic demența. În acest sens nu cred că mă va ajuta. Dar, probabil, mă va salva de unele erori…

    Deci, draga mea, atunci când vei fi bătrână…

    1. Nu instrui niciodată pe nimeni. Chiar dacă știi că ai dreptate. Amintește-ţi cum te irita acest lucru. Și ai urmat oare sfatul celor mai în vârstă?

    2. Nu încerca să ajuți, dacă nu ţi s-a cerut ajutorul. Nu încerca să-i protejezi pe cei apropiaţi de toate problemele lumii. Doar iubește-i.

    3. Nu te plânge! De sănătate, vecini, guvernanți, fondul de pensii. Nu te transforma într-o bătrână ce stă pe banca din curte şi îi bârfește pe toți.

    4. Nu aștepta recunoștință de la copii. Amintește-ţi: nu... &quot;
    http://www.iubiresilumina.com/2018/06/cand-voi-fi-batrana-12-notite-pentru.html


    &quot;Am decis să scriu această scrisoare în viitor pentru mine însămi, nu pentru că aş vrea astfel să amăgesc scleroza sau să împiedic demența. În acest sens nu cred că mă va ajuta. Dar, probabil, mă va salva de unele erori… Deci, draga mea, atunci când vei fi bătrână… 1. Nu instrui niciodată pe nimeni. Chiar dacă știi că ai dreptate. Amintește-ţi cum te irita acest lucru. Și ai urmat oare sfatul celor mai în vârstă? 2. Nu încerca să ajuți, dacă nu ţi s-a cerut ajutorul. Nu încerca să-i protejezi pe cei apropiaţi de toate problemele lumii. Doar iubește-i. 3. Nu te plânge! De sănătate, vecini, guvernanți, fondul de pensii. Nu te transforma într-o bătrână ce stă pe banca din curte şi îi bârfește pe toți. 4. Nu aștepta recunoștință de la copii. Amintește-ţi: nu... &quot; http://www.iubiresilumina.com/2018/06/cand-voi-fi-batrana-12-notite-pentru.html
    WWW.IUBIRESILUMINA.COM
    “Când voi fi bătrână…” 12 notiţe pentru mine însămi. Trebuie să citeşti:
      Am decis să scriu această scrisoare în viitor pentru mine însămi, nu pentru că aş vrea astfel să amăgesc scleroza sau să împiedic dem...
  • Acu mă ştiţi, nu de
    ieri de-alaltăieri… Încercuiesc tot mai strâns aproape 70 de primăveri. Nu că
    nu s-ar vedea, dar şi salcia cât e ea de bătrână   primăvara întinereşte şi îşi trage peste
    tulpina scorburoasă ciucuri de flori galbene cu frunzuliţe verzi, de-ţi mai
    încălzeşti sufletul şi-i dai inimii brânci.




    Aseară mergeam agale
    prin Auchan cu sacoşa mai mult goală, sub vremi, ca o salcie plângătoare şi-mi sare-n
    faţă un snop de raze zglobiu, dansând jucăuş pe buzele fetei ce-mi aţinea
    calea. Era o tânără dotată după toate standardele europene, şi încă ceva pe
    deasupra, să-mi zgândăre şi mândria că sunt român.




    „Îmi daţi vă rog
    ochelarii să-i curăţ, să vă schimb viaţa în roz?...”




    Paralizat o clipă de
    idee, mă repliez la timp şi-i întind rama Pierre Carden de la ochelarii mei cei
    noi. Sunt foarte mulţumit de ei, nici nu s-ar putea altfel căci m-au costat două
    pensii fără exagerare.




    Mi se mai pusese
    întrebarea, dar pe-atunci purtam ochelarii vechi, cu un braţ între două atele bandajate
    cu scotch, care nu cadrau cu situaţia…




    Vă mărturisesc, fără
    ochelari văd doar întunericul, dar îmi funcţiona cu acuitate simţul mirosului
    şi-mi puteam închipui alături un cireş înflorit, în timp ce glasul de privighetoare,
    ascuns sub frunze, recita o poezie optimistă despre calităţile produsului
    nemţesc pulverizat   din flaconul ce aşeza
    o peliculă subţire peste lentilele mele, gata pregătite să-mi schimbe viaţa.



    După ce m-a convins,
    mi-a întins ochelarii la pachet cu flaconul cumpărat la un preţ rezonabil. Câtă
    dreptate avea! Nu-mi venea să cred ce vedeam în
    Continuare link
    Acu mă ştiţi, nu de ieri de-alaltăieri… Încercuiesc tot mai strâns aproape 70 de primăveri. Nu că nu s-ar vedea, dar şi salcia cât e ea de bătrână   primăvara întinereşte şi îşi trage peste tulpina scorburoasă ciucuri de flori galbene cu frunzuliţe verzi, de-ţi mai încălzeşti sufletul şi-i dai inimii brânci. Aseară mergeam agale prin Auchan cu sacoşa mai mult goală, sub vremi, ca o salcie plângătoare şi-mi sare-n faţă un snop de raze zglobiu, dansând jucăuş pe buzele fetei ce-mi aţinea calea. Era o tânără dotată după toate standardele europene, şi încă ceva pe deasupra, să-mi zgândăre şi mândria că sunt român. „Îmi daţi vă rog ochelarii să-i curăţ, să vă schimb viaţa în roz?...” Paralizat o clipă de idee, mă repliez la timp şi-i întind rama Pierre Carden de la ochelarii mei cei noi. Sunt foarte mulţumit de ei, nici nu s-ar putea altfel căci m-au costat două pensii fără exagerare. Mi se mai pusese întrebarea, dar pe-atunci purtam ochelarii vechi, cu un braţ între două atele bandajate cu scotch, care nu cadrau cu situaţia… Vă mărturisesc, fără ochelari văd doar întunericul, dar îmi funcţiona cu acuitate simţul mirosului şi-mi puteam închipui alături un cireş înflorit, în timp ce glasul de privighetoare, ascuns sub frunze, recita o poezie optimistă despre calităţile produsului nemţesc pulverizat   din flaconul ce aşeza o peliculă subţire peste lentilele mele, gata pregătite să-mi schimbe viaţa. După ce m-a convins, mi-a întins ochelarii la pachet cu flaconul cumpărat la un preţ rezonabil. Câtă dreptate avea! Nu-mi venea să cred ce vedeam în Continuare link
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Tabletă în alb şi negru. Primăvară te iubesc
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Pe căile victorioaselor realizări
    De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, î nsă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.
    Pe căile victorioaselor realizări De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, î nsă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.
  •           Ce e strǎlucitor în urma marelui matematician? e un sistem
    întreg, matematica scrisǎ cu litere abstracte, sistemul P de la Pǎun (sau de la
    poezie? caci limbajul lui e mai aproape de poet.). Sunt șiruri de litere, nu
    cifre, guvernate de reguli gramaticale precise puse în cǎsuţe, cǎrora lui îi
    place sǎ le zicǎ celule. E uriaș universul de sub membrane, 90% apǎ și înotând
    pe sub coaja aceea transparentǎ, matematicianul liber de constrângeri,
    pescuiește ideile de la peștișorii ǎia mici, mici și deștepţi din ADN, care pe
    rândul(șirul) lor, înoatǎ ordonat, le studiazǎ legile și regulile naturale și
    înţelegându-le, abstractizeazǎ și le transpune într-un calcul celular și mai
    recent calcul cu membrane, pe care l-a deschis spre cercetare și studiu ca sǎ-i
    asigure întreaga perioadǎ rǎmasǎ pânǎ la pensie. Îi dorim o perioadǎ cât mai
    lungǎ de prepensie, caci madam ministru Câmpeanu, deja întrevede cumva
    revigorarea fondului general de pensii cu ce-ar aduce dânsul sǎ verse de la
    Fundaţia Humboldt.
              Ce e strǎlucitor în urma marelui matematician? e un sistem întreg, matematica scrisǎ cu litere abstracte, sistemul P de la Pǎun (sau de la poezie? caci limbajul lui e mai aproape de poet.). Sunt șiruri de litere, nu cifre, guvernate de reguli gramaticale precise puse în cǎsuţe, cǎrora lui îi place sǎ le zicǎ celule. E uriaș universul de sub membrane, 90% apǎ și înotând pe sub coaja aceea transparentǎ, matematicianul liber de constrângeri, pescuiește ideile de la peștișorii ǎia mici, mici și deștepţi din ADN, care pe rândul(șirul) lor, înoatǎ ordonat, le studiazǎ legile și regulile naturale și înţelegându-le, abstractizeazǎ și le transpune într-un calcul celular și mai recent calcul cu membrane, pe care l-a deschis spre cercetare și studiu ca sǎ-i asigure întreaga perioadǎ rǎmasǎ pânǎ la pensie. Îi dorim o perioadǎ cât mai lungǎ de prepensie, caci madam ministru Câmpeanu, deja întrevede cumva revigorarea fondului general de pensii cu ce-ar aduce dânsul sǎ verse de la Fundaţia Humboldt.
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Poetica matematicii. Calcul cu membrane
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Pe căile victorioaselor realizări
    De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, însă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.
    Pe căile victorioaselor realizări De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, însă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.