Pe căile victorioaselor realizări
De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, î nsă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.
De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, î nsă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.
Pe căile victorioaselor realizări
De mai mulţi ani, mi-am propus să scriu, printre altele, despre maculatura care a inundat viaţa literară, în cantitate mai mare şi într-un stil mai agresiv ca oricând în istoria culturii noastre. Am avut, î nsă, alte întâietăţi, viaţa şi timpurile actuale punându-mi prea puţină vreme la dispoziţie pentru acest proiect. Am mai povestit despre autori ale căror cărţi (sau pasaje din cărţi) sunt considerate de mine în afara literaturii. Mă acuză că sunt plătit şi influențat de adversarii lor politici, că urmăresc să-i distrug etc. Nici o clipă nu se întreabă dacă nu cumva am dreptate. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.