• Ce poți face din conuri și ghinde? Dacă vrei să afli citește articolul complet:
    #reciclarecreativa #provocariverzi #veverita #DIY
    http://www.mihaelatoila.ro/2025/01/veverita-din-conuri-proiect-diy-pentru.html
    Ce poți face din conuri și ghinde? Dacă vrei să afli citește articolul complet: #reciclarecreativa #provocariverzi #veverita #DIY http://www.mihaelatoila.ro/2025/01/veverita-din-conuri-proiect-diy-pentru.html
    WWW.MIHAELATOILA.RO
    Veverița din conuri – Proiect DIY pentru toți
      Veveriţa  de Grigore Vieru Veveriţa a visat Hop, hop, hop! Că pe stele a zburat, Hop, hop, hop!   Că zbura din stea în stea, Hop, hop, hop...
  • https://www.ferestredeschise.ro/veverita-acrobata-copacilor-informatii-si-curiozitati/
    https://www.ferestredeschise.ro/veverita-acrobata-copacilor-informatii-si-curiozitati/
    WWW.FERESTREDESCHISE.RO
    Veverița - acrobata copacilor, informații și curiozități
    Veverița este un mamifer rozător de talie mică și face parte din familia Sciuride. Se cunosc peste 30 de specii de veverițe.
  • VIII. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu


    lupta cu umbra


    eu şi umbra mea
    am decis să rămânem pereche
    cât timp parcurgem
    pe firul apei
    drumul în peşteră

    (e o alegere prestabilită
    singura
    numai că optând
    în libertatea deplină a deciziei
    l-am stârnit pe dumnezeu
    liberul arbitru
    ce stă între noi
    cu privirea oarbă şi imparţială
    cumpănind apele)

    ne sprijinim unul pe celălalt
    în întuneric acum
    ea stă cuibărită ca un ghem al fricii
    în mine
    încărcându-mă cu ioni negativi q
    şi pompând neîntrerupt
    prin cele 12 meridiane

    …o uzină electrică
    în vârf de sarcină
    irizând scheletele
    albe fosforescente
    stalactitele timpului
    stâlpi fragili
    de susţinere

    la capătul drumului
    pe dedesubt
    în lumină
    sprinţară ca o veveriţă
    umbra sare înaintea mea
    şi în jurul meu
    ţopăie aruncându-mi
    priviri protectoare

    călcând uşor furnicile
    şi nisipul
    şi se hlizeşte mirată
    de puţinul ascunziş
    care mă încape
    în nămiaza arşiţei
    Continuare link
    https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/viii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html
    VIII. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu lupta cu umbra eu şi umbra mea am decis să rămânem pereche cât timp parcurgem pe firul apei drumul în peşteră (e o alegere prestabilită singura numai că optând în libertatea deplină a deciziei l-am stârnit pe dumnezeu liberul arbitru ce stă între noi cu privirea oarbă şi imparţială cumpănind apele) ne sprijinim unul pe celălalt în întuneric acum ea stă cuibărită ca un ghem al fricii în mine încărcându-mă cu ioni negativi q şi pompând neîntrerupt prin cele 12 meridiane …o uzină electrică în vârf de sarcină irizând scheletele albe fosforescente stalactitele timpului stâlpi fragili de susţinere la capătul drumului pe dedesubt în lumină sprinţară ca o veveriţă umbra sare înaintea mea şi în jurul meu ţopăie aruncându-mi priviri protectoare călcând uşor furnicile şi nisipul şi se hlizeşte mirată de puţinul ascunziş care mă încape în nămiaza arşiţei Continuare link https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/viii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html
    VIII. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Carte acordeon - LEPORELO - ÎN PĂDURE
    Am pregătit pentru copiii dumneavoastră o carte ilustrată de Aneta Žabková, plină de versuri din văzduhul unei păduri misterioase. În ea veți găsi versuri despre o bufniță, o veveriță sau o vulpe, de exemplu. Această carte persoalizată vă permite să-i învățați pe copii poezii cu numele lor!

    https://elefantulmeu.ro/details_book?id=8557

    #elefantulmeu #cartipersonalizate #cartipentrubebe #bebe #pentrucopii #cartipentrucopii #povesticuilustratii #cartiversuri #cartepersonalizata #carteacordeon #cartebebelusi
    Carte acordeon - LEPORELO - ÎN PĂDURE Am pregătit pentru copiii dumneavoastră o carte ilustrată de Aneta Žabková, plină de versuri din văzduhul unei păduri misterioase. În ea veți găsi versuri despre o bufniță, o veveriță sau o vulpe, de exemplu. Această carte persoalizată vă permite să-i învățați pe copii poezii cu numele lor! https://elefantulmeu.ro/details_book?id=8557 #elefantulmeu #cartipersonalizate #cartipentrubebe #bebe #pentrucopii #cartipentrucopii #povesticuilustratii #cartiversuri #cartepersonalizata #carteacordeon #cartebebelusi
  • Într-o lume şi vreme în care se minimalizează mai tot şi în care insignifiantul capătă sensuri altfel nebănuite, în care aruncarea în derizoriu e cam literă de lege, Ion Toma Ionescu rămâne consecvent ideii de-a fi fidel muzei şi de-a stărui pe drumul renaşterii sale literare, din 1995 încoace zicere.
    Cel puţin!
    Când ai un astfel de trecut - judecat pe nedrept cândva pentru că A GÂNDIT, lucru de care nu a profitat niciodată, însă - este inevitabil ca scrierile tale să fe amprentate vizibil de un anume iz memorialistic.
    Ion Toma Ionescu scrie cu sufletul şi îşi strecoară-n cuvinte mai mult decât o singură poveste de viaţă, din turnul lui de fildeş şi de bun simţ izvorând pagini absolut memorabile de literatură şi viaţă.
    Forţa scrierii sale vine tocmai din faptul că lasă acest trecut în urmă, că nu face din el pretext, că nu se martirizează, că îşi lasă liber şi îndelung liber spritul scriiturii.
    Ei bine, taman de aici îşi trage el seva scriiturii, din acea mai veche traumă se amprentează acum o slovă îndelung vorbitoare.
    Din acest oprobiu şi suferinţă scrie el, din această matcă se desprinde scriitura sa, iar tocmai ea îi dă greutatea unor tâlcuri greu de descifrat altfel.
    Indiferent de ce face - volut liric – omul nostru reuşeşte să încifreze timp şi spaţiu, personajele sale devenind vii, extraordinar de vizibile, active în actul narativ.
    Toma face din lector erou principal, deşi el însuşi este aşa ceva, tehnica prozei postmoderne în care autorul Ion Toma Ionescu este cheia fiind lungimea de undă pe care suntem ademeniţi.
    Toma ştie că numai în urma unei îndelungi şlefuiri diamantul devine valoros, iar ceea ce ne propune el în această carte are darul de-a contura fabulos schiţe de portret sau vremuri.
    În scrierile sale personajele sunt ŞI MAI VII - tocmai pentru faptul că omul care-a dat literaturii române „DOSARUL ALBAŞTRII”, cartea confesiunii sale umane şi artistice, carte în care nu se face victimă, cum alţii ar fi făcut în locul lui – în slova lui e viu spaţiul şi timpul, iar acest volum, „Copacul cu icoană” devine oglinda în care se reflectă o mai altfel de lume şi un mai altfel de spaţiu.
    Ion Toma Ionescu adună-ntre coperţi o lume care-l gâtuie altfel şi, ceea ce dă un farmec aparte, o lume ce va fi redefinită în scrieri ulterioare, după cum frumos suntem avertizaţi încă de la prima respiraţie a cărţii.
    Texte precum „Peceţile lui Zamolxe”, ciclul „tabletelor” sau „Puiul de veveriţă” şi „Stejarul cu icoană” trădează fericit un om cu un îndelung exerciţiu al scrisului, un om capabil să reducă la esenţe fiinţări şi poveşti de viaţă, lumi nebănuite sau doar gândite mişcându-se liber sub un condei extrem de ascuţit pe albul hârtiei.
    Ion Toma Ionescu aduce-n proza românească celebra temă a jurnalului, vorbeşte desprea ea dar ea nu există în sine, deşi este peste tot şi pe nicăieri.
    Tocmai această insolită abordare îl face cu adevărat unic şi dă o mai altfel de măsură perspectivei sale artistice.

    Ioan Romeo Roşiianu
    https://pasareacetii.blogspot.com/2018/09/ion-toma-ionescu-si-cultul-cuvantului.html
    Într-o lume şi vreme în care se minimalizează mai tot şi în care insignifiantul capătă sensuri altfel nebănuite, în care aruncarea în derizoriu e cam literă de lege, Ion Toma Ionescu rămâne consecvent ideii de-a fi fidel muzei şi de-a stărui pe drumul renaşterii sale literare, din 1995 încoace zicere. Cel puţin! Când ai un astfel de trecut - judecat pe nedrept cândva pentru că A GÂNDIT, lucru de care nu a profitat niciodată, însă - este inevitabil ca scrierile tale să fe amprentate vizibil de un anume iz memorialistic. Ion Toma Ionescu scrie cu sufletul şi îşi strecoară-n cuvinte mai mult decât o singură poveste de viaţă, din turnul lui de fildeş şi de bun simţ izvorând pagini absolut memorabile de literatură şi viaţă. Forţa scrierii sale vine tocmai din faptul că lasă acest trecut în urmă, că nu face din el pretext, că nu se martirizează, că îşi lasă liber şi îndelung liber spritul scriiturii. Ei bine, taman de aici îşi trage el seva scriiturii, din acea mai veche traumă se amprentează acum o slovă îndelung vorbitoare. Din acest oprobiu şi suferinţă scrie el, din această matcă se desprinde scriitura sa, iar tocmai ea îi dă greutatea unor tâlcuri greu de descifrat altfel. Indiferent de ce face - volut liric – omul nostru reuşeşte să încifreze timp şi spaţiu, personajele sale devenind vii, extraordinar de vizibile, active în actul narativ. Toma face din lector erou principal, deşi el însuşi este aşa ceva, tehnica prozei postmoderne în care autorul Ion Toma Ionescu este cheia fiind lungimea de undă pe care suntem ademeniţi. Toma ştie că numai în urma unei îndelungi şlefuiri diamantul devine valoros, iar ceea ce ne propune el în această carte are darul de-a contura fabulos schiţe de portret sau vremuri. În scrierile sale personajele sunt ŞI MAI VII - tocmai pentru faptul că omul care-a dat literaturii române „DOSARUL ALBAŞTRII”, cartea confesiunii sale umane şi artistice, carte în care nu se face victimă, cum alţii ar fi făcut în locul lui – în slova lui e viu spaţiul şi timpul, iar acest volum, „Copacul cu icoană” devine oglinda în care se reflectă o mai altfel de lume şi un mai altfel de spaţiu. Ion Toma Ionescu adună-ntre coperţi o lume care-l gâtuie altfel şi, ceea ce dă un farmec aparte, o lume ce va fi redefinită în scrieri ulterioare, după cum frumos suntem avertizaţi încă de la prima respiraţie a cărţii. Texte precum „Peceţile lui Zamolxe”, ciclul „tabletelor” sau „Puiul de veveriţă” şi „Stejarul cu icoană” trădează fericit un om cu un îndelung exerciţiu al scrisului, un om capabil să reducă la esenţe fiinţări şi poveşti de viaţă, lumi nebănuite sau doar gândite mişcându-se liber sub un condei extrem de ascuţit pe albul hârtiei. Ion Toma Ionescu aduce-n proza românească celebra temă a jurnalului, vorbeşte desprea ea dar ea nu există în sine, deşi este peste tot şi pe nicăieri. Tocmai această insolită abordare îl face cu adevărat unic şi dă o mai altfel de măsură perspectivei sale artistice. Ioan Romeo Roşiianu https://pasareacetii.blogspot.com/2018/09/ion-toma-ionescu-si-cultul-cuvantului.html
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Ion Toma Ionescu şi cultul cuvântului
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Revista Tribuna de la Cluj îmi publică în numărul 382 din 01-15 august o proză scurtă, intitulată Puiul de veveriţă. Nici nu se putea mai bine, căci în aceste zile intră la tipar noul meu volum Copacul cu icoană din care face parte şi Puiul de veveriţă, sub îngrijirea lui Romeo Ioan Rosiianu, la Editura eCreator. Rar timpul sincronizează atât de fericit pentru mine!
    Mulţumesc prietene Romeo şi mulţumesc Domnule Mircea Arman! Respect!

    https://pasareacetii.blogspot.com/2018/08/sincronizari.html
    Revista Tribuna de la Cluj îmi publică în numărul 382 din 01-15 august o proză scurtă, intitulată Puiul de veveriţă. Nici nu se putea mai bine, căci în aceste zile intră la tipar noul meu volum Copacul cu icoană din care face parte şi Puiul de veveriţă, sub îngrijirea lui Romeo Ioan Rosiianu, la Editura eCreator. Rar timpul sincronizează atât de fericit pentru mine! Mulţumesc prietene Romeo şi mulţumesc Domnule Mircea Arman! Respect! https://pasareacetii.blogspot.com/2018/08/sincronizari.html
  • lupta cu umbra






    lupta cu umbra




                 se dedică poetei magda grigore



















    eu şi
    umbra mea




    am
    decis sa rămânem pereche




    cât
    timp parcurgem




    pe
    firul apei




    drumul
    în peşteră









    (e o
    alegere prestabilită




    singura




    numai
    că optând




    în
    libertatea deplină a deciziei




    l-am
    stârnit pe dumnezeu




    liberul
    arbitru




    ce
    stă între noi




    cu
    privirea oarbă şi imparţială




    cumpănind
    apele)









    ne
    sprijinim unul pe celălalt




    în
    întuneric acum









    ea
    stă cuibărită ca un ghem al fricii




    în
    mine




    încărcându-mă
    cu ioni negativi q




    şi
    pompând neîntrerupt




    prin
    cele 12 meridiane









    …o
    uzină electrică




    în
    vârf de sarcină




    irizând
    scheletele




    albe
    fosforescente









    …stalactitele
    timpului




    stâlpi
    fragili




    de
    susţinere









    la
    capătul drumului




    pe
    dedesubt




    în
    lumină




    sprinţară
    ca o veveriţă




    umbra
    sare înaintea mea




    şi în
    jurul meu









    ţopăie
    aruncându-mi




    priviri
    protectoare




    călcând
    uşor furnicile




    şi
    nisipul









    şi se
    hlizeşte mirată




    de
    puţinul ascunziş




    care
    mă încape




    în
    nămiaza arşiţei



    Din Argintarium
    lupta cu umbra lupta cu umbra              se dedică poetei magda grigore eu şi umbra mea am decis sa rămânem pereche cât timp parcurgem pe firul apei drumul în peşteră (e o alegere prestabilită singura numai că optând în libertatea deplină a deciziei l-am stârnit pe dumnezeu liberul arbitru ce stă între noi cu privirea oarbă şi imparţială cumpănind apele) ne sprijinim unul pe celălalt în întuneric acum ea stă cuibărită ca un ghem al fricii în mine încărcându-mă cu ioni negativi q şi pompând neîntrerupt prin cele 12 meridiane …o uzină electrică în vârf de sarcină irizând scheletele albe fosforescente …stalactitele timpului stâlpi fragili de susţinere la capătul drumului pe dedesubt în lumină sprinţară ca o veveriţă umbra sare înaintea mea şi în jurul meu ţopăie aruncându-mi priviri protectoare călcând uşor furnicile şi nisipul şi se hlizeşte mirată de puţinul ascunziş care mă încape în nămiaza arşiţei Din Argintarium
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    lupta cu umbra
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Deci oameni matoi am mai vazut maimute matoale la fel dar veverite nu am vazut... 


    vezi tot intra pe linkul de mai jos

    Sursa:  http://bancurihazliii.blogspot.com/2010/11/veverita-beata-incearca-sa-urce-in-copac.html
    Copyright © www.bancurihazliii.blogspot.com
    Deci oameni matoi am mai vazut maimute matoale la fel dar veverite nu am vazut...  vezi tot intra pe linkul de mai jos Sursa:  http://bancurihazliii.blogspot.com/2010/11/veverita-beata-incearca-sa-urce-in-copac.html Copyright © www.bancurihazliii.blogspot.com
  • O veveriță care locuiește în Louisiana nu este o veveriță obișnuită,
    precum restul suratelor ei cu codița stufoasă, iar ceea ce o
    diferențiază de celelalte este interesul ei pentru artă, mai exact
    pentru pictură. Și nu, ea nu se limitează la a admira picturi, ci chiar
    pictează! Veverița, pe nume Winkelhimer Smith, nu a fost întotdeauna un
    artist plastic, ci a devenit din 2011, când s-a aflat la un pas de
    moarte în momentul în care a fost atacată de o pisică. Din fericire,
    veverița a fost salvată de un înger păzitor, iubitor de artă, și
    bineînțeles, de animăluțe. ... Iar faptul că veverița nu rezistă
    tentației de a ronțăi pensula cu care pictează, asta este partea a doua.
    :)
    O veveriță care locuiește în Louisiana nu este o veveriță obișnuită, precum restul suratelor ei cu codița stufoasă, iar ceea ce o diferențiază de celelalte este interesul ei pentru artă, mai exact pentru pictură. Și nu, ea nu se limitează la a admira picturi, ci chiar pictează! Veverița, pe nume Winkelhimer Smith, nu a fost întotdeauna un artist plastic, ci a devenit din 2011, când s-a aflat la un pas de moarte în momentul în care a fost atacată de o pisică. Din fericire, veverița a fost salvată de un înger păzitor, iubitor de artă, și bineînțeles, de animăluțe. ... Iar faptul că veverița nu rezistă tentației de a ronțăi pensula cu care pictează, asta este partea a doua. :)
  • Muntele,
    de R. W. Emerson - Fabula in limba engleza

    Inaugurez
    astazi in blogul meu o serie de fabule in limba engleza. In aceasta poezie, se
    descrie cum, intr-o cearta,  veverita jigneste
    muntele, zicandu-i "Mic increzut". Veverita recunoaste ca muntele
    este, de fapt, mare, si are numeroase calitati, insa nu nu o poate egala in
    lucrurile la care se pricepe ea cel mai bine. Morala subinteleasa a acesti
    fabule este ca, dincolo de tot rangul ori importanta oricarui om, fiecare semen
    al nostru are calitatile sale individuale, ce nu pot fi regasite in mod identic
    la altcineva.
    Muntele, de R. W. Emerson - Fabula in limba engleza Inaugurez astazi in blogul meu o serie de fabule in limba engleza. In aceasta poezie, se descrie cum, intr-o cearta,  veverita jigneste muntele, zicandu-i "Mic increzut". Veverita recunoaste ca muntele este, de fapt, mare, si are numeroase calitati, insa nu nu o poate egala in lucrurile la care se pricepe ea cel mai bine. Morala subinteleasa a acesti fabule este ca, dincolo de tot rangul ori importanta oricarui om, fiecare semen al nostru are calitatile sale individuale, ce nu pot fi regasite in mod identic la altcineva.
    copiipovesti.ro
    Ce domaine est peut-être à vendre!
More Results