• http://www.mihaelatoila.ro/2025/08/palma-aquarium-o-aventura-subacvatica.html
    🌊🐠 #Palma #Aquarium – o #aventură subacvatică în inima Mallorcăi!
    Am „înotat” printre #rechini, am descoperit #recife de #corali spectaculoase și chiar am pășit într-o #junglă tropicală. 🦈🌴
    http://www.mihaelatoila.ro/2025/08/palma-aquarium-o-aventura-subacvatica.html 🌊🐠 #Palma #Aquarium – o #aventură subacvatică în inima Mallorcăi! Am „înotat” printre #rechini, am descoperit #recife de #corali spectaculoase și chiar am pășit într-o #junglă tropicală. 🦈🌴
    WWW.MIHAELATOILA.RO
    Palma Aquarium: o aventură subacvatică în Mallorca
    În Mallorca, la doar un kilometru și jumătate de hotelul BQ Apolo unde am stat, am descoperit un loc neașteptat de frumos: Palma Aquarium . ...
  • Sincer
    m-aş bucura ca măcar un singur român aflat vremelnic la putere ce a avut în
    mâini borcanul cu miere, sau ar fi putut să-l aibă dacă ar fi vrut, nu şi-a
    băgat degetele murdare sau vreun rât, lustruit antiseptic cu ceară, în miere,
    până la gât.




    Am
    încă în memorie instituţia televiziunilor la telejurnalul de seară, cum păzeau
    ursul cu camerele deschise, vorbeau de separaţia puterilor statului şi-i dădeau
    peste bot să nu iasă din bârlogul palatului de la Cotroceni, dintre vise, să
    ameninţe în nevrednicia lui integritatea borcanului cu compuşi meliferi de pe
    masa cinstiţilor mireni şi să încalce Doamne feri constituţia!




    Mierea
    a stat pe masă doar la palatul Victoria sau la parlament, că evident acolo erau
    trântorii, marii masculi ai neamului albinesc, alde Ioan Oltean, Ioan Adam,   Viorel Hrebenciuc, care făceau istoria şi sugeau
    sugiuc. Un sugiuc mai special. Hocus pocus  
    şi se topea din borcan conţinutul floral.   Ce e drept bântuiau muştele, ditamai viespi şi
    mai plevuştele, bâzâiau ce bâzâiau, îşi luau tainul, pădurile de salcâm, câmpurile
    cu flori şi plecau.




    Mărturisesc
    l-aş putea înţelege pe Truică, „umbra vocii Patriciei Caas”, mare cântăreaţă! El
    şi-a extras numai florile, nu strică el că a rămas mai puţină verdeaţă pe moşia
    prinţului Paul de Romania.




    Şi
    la zece ani, după ce s-a consumat toată mierea, singurul vinovat pare să fie
    ursul. Nu şi-au uitat discursul televiziunile:




    „Ursul
    a ştiut de la servicii jaful, l-a acoperit cu cearşaful şi a păstrat tăcerea!
    El e singurul vinovat că s-a terminat mierea şi nu s-a autosuspendat!”



    Oare zece ani să fi stat degeaba? Mai ieşea la televizor, mai ameninţa, mie mi se părea că îşi făcea treaba constituţional, cum putea… (E trist că eşti băsist, autore!...Ce să fac, a rămas singura speranţă, trag nădejde „ not to be smeared him more!”



    În
    „epoca întunericului” cum a botezat-o marele ziarist Bogdan Chiriac, cum s-o fi
    schimbat din rădăcini justiţia, orbeşte? Şi-a băgat coada vreun drac? Înalta
    curte pascuieşte acum rechini. DNA-ul şi ANI nu existau. Lucrau cumva marţienii
    pe ultrascurte
    Continuare link
    Sincer m-aş bucura ca măcar un singur român aflat vremelnic la putere ce a avut în mâini borcanul cu miere, sau ar fi putut să-l aibă dacă ar fi vrut, nu şi-a băgat degetele murdare sau vreun rât, lustruit antiseptic cu ceară, în miere, până la gât. Am încă în memorie instituţia televiziunilor la telejurnalul de seară, cum păzeau ursul cu camerele deschise, vorbeau de separaţia puterilor statului şi-i dădeau peste bot să nu iasă din bârlogul palatului de la Cotroceni, dintre vise, să ameninţe în nevrednicia lui integritatea borcanului cu compuşi meliferi de pe masa cinstiţilor mireni şi să încalce Doamne feri constituţia! Mierea a stat pe masă doar la palatul Victoria sau la parlament, că evident acolo erau trântorii, marii masculi ai neamului albinesc, alde Ioan Oltean, Ioan Adam,   Viorel Hrebenciuc, care făceau istoria şi sugeau sugiuc. Un sugiuc mai special. Hocus pocus   şi se topea din borcan conţinutul floral.   Ce e drept bântuiau muştele, ditamai viespi şi mai plevuştele, bâzâiau ce bâzâiau, îşi luau tainul, pădurile de salcâm, câmpurile cu flori şi plecau. Mărturisesc l-aş putea înţelege pe Truică, „umbra vocii Patriciei Caas”, mare cântăreaţă! El şi-a extras numai florile, nu strică el că a rămas mai puţină verdeaţă pe moşia prinţului Paul de Romania. Şi la zece ani, după ce s-a consumat toată mierea, singurul vinovat pare să fie ursul. Nu şi-au uitat discursul televiziunile: „Ursul a ştiut de la servicii jaful, l-a acoperit cu cearşaful şi a păstrat tăcerea! El e singurul vinovat că s-a terminat mierea şi nu s-a autosuspendat!” Oare zece ani să fi stat degeaba? Mai ieşea la televizor, mai ameninţa, mie mi se părea că îşi făcea treaba constituţional, cum putea… (E trist că eşti băsist, autore!...Ce să fac, a rămas singura speranţă, trag nădejde „ not to be smeared him more!” În „epoca întunericului” cum a botezat-o marele ziarist Bogdan Chiriac, cum s-o fi schimbat din rădăcini justiţia, orbeşte? Şi-a băgat coada vreun drac? Înalta curte pascuieşte acum rechini. DNA-ul şi ANI nu existau. Lucrau cumva marţienii pe ultrascurte Continuare link
    PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
    Truică, prinţul şi marea cufureală
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Ieșeam pe punte


     


    Ieșeam pe punte,
    un cântăreț celebru


    Tocmai sărise
    în valuri, lume, țipete,


    Rechinii se
    zvârcoleau lacomi, marea


    Cânta cu
    aceeași voce, lângă mine, prințesa X


    Leșină în
    brațele mele, Doamne, ce noapte


      De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin


      mă poate-nțelege.   Prea scurt preludiul,


    dirijorul
    își rupse în dinți bagheta,   o înghiți,


    ce mai, o
    chintesență a rușinii, nimicul


    nesecatei
    taine, Homer nu a fost și noi


    tot îl
    citim, eu încercam să aprind un foc


    cu frunze umede,
    moarte, am încercat


    să aduc
    dragoste acolo unde nu a existat nimic,


    ce ne pasă
    de focul vecinului?


    Avem treburi
    cu fiscul, cu trupul nostru,


    Cu abaterile
    de la morală,     fumăm din ignoranță


    Sau din
    eroism, acest poem este pentru câinele


    Ce m-a
    descoperit în Alpi,


    anonimii
    scriu cele mai bune poeme,


    să mori
    asemenea unei ciocârlii,


    nici
    mormintele nu sunt veșnice,


    după mult
    timp, dragoste, e apoi mori,


    noaptea ca o
    țestoasă gigantică,


    risipite
    fanfare se adună în urechea mea.


    Tăcere.
    Tăcere. Tăcere. Asta a fost.


    BMM


     


     


     
    Ieșeam pe punte   Ieșeam pe punte, un cântăreț celebru Tocmai sărise în valuri, lume, țipete, Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea Cânta cu aceeași voce, lângă mine, prințesa X Leșină în brațele mele, Doamne, ce noapte   De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin   mă poate-nțelege.   Prea scurt preludiul, dirijorul își rupse în dinți bagheta,   o înghiți, ce mai, o chintesență a rușinii, nimicul nesecatei taine, Homer nu a fost și noi tot îl citim, eu încercam să aprind un foc cu frunze umede, moarte, am încercat să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic, ce ne pasă de focul vecinului? Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru, Cu abaterile de la morală,     fumăm din ignoranță Sau din eroism, acest poem este pentru câinele Ce m-a descoperit în Alpi, anonimii scriu cele mai bune poeme, să mori asemenea unei ciocârlii, nici mormintele nu sunt veșnice, după mult timp, dragoste, e apoi mori, noaptea ca o țestoasă gigantică, risipite fanfare se adună în urechea mea. Tăcere. Tăcere. Tăcere. Asta a fost. BMM      
  • Excursie de sfârșit de săptămână pe două insule la Sud de Padang, Sumatra. Am evitat rechinii si am văzut plaja Pamatusan, insula Pagang și insula Sirandah.  
    Excursie de sfârșit de săptămână pe două insule la Sud de Padang, Sumatra. Am evitat rechinii si am văzut plaja Pamatusan, insula Pagang și insula Sirandah.  
    WWW.PLECATIDEPARTE.RO
    Cu barca pe insulele Pagang și Sirandah - PlecațiDeparte.ro
    La primul sfârșit de săptămână de la sosirea în Padang, ne-am întalnit cu colegii Darmasiswa în Pasar Raya, din Padang. Am făcut niște cumpărături pentru că planul inițial era să stăm o noapte sau două pe o insulă mică, mai … Continue reading →