Ieșeam pe punte   Ieșeam pe punte, un cântăreț celebru Tocmai sărise în valuri, lume, țipete, Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea Cânta cu aceeași voce, lângă mine, prințesa X Leșină în brațele mele, Doamne, ce noapte   De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin   mă poate-nțelege.   Prea scurt preludiul, dirijorul își rupse în dinți bagheta,   o înghiți, ce mai, o chintesență a rușinii, nimicul nesecatei taine, Homer nu a fost și noi tot îl citim, eu încercam să aprind un foc cu frunze umede, moarte, am încercat să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic, ce ne pasă de focul vecinului? Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru, Cu abaterile de la morală,     fumăm din ignoranță Sau din eroism, acest poem este pentru câinele Ce m-a descoperit în Alpi, anonimii scriu cele mai bune poeme, să mori asemenea unei ciocârlii, nici mormintele nu sunt veșnice, după mult timp, dragoste, e apoi mori, noaptea ca o țestoasă gigantică, risipite fanfare se adună în urechea mea. Tăcere. Tăcere. Tăcere. Asta a fost. BMM