131. stocate pe hard,
   
are toate datele 
să intre 
cu oiştea-n gard   
fante galant oscilează 
între proză şi poezie  
ca studiu 
al unui preludiu   
lunecos 
dinamic 
lucid rafinează 
alcooluri în vid   
îşi mişcă uşor 
cuvintele 
aripi de aer 
şi apă   
unduitor 
ca o râmă 
îşi sapă 
în orb hărţile   
e un animal 
insidios şi rebel 
timpul vine 
spre el 
din toate părţile   
132. nu se dau prinse,   
cu năvodul 
păsările toamnei 
nici panglici colorate 
nu se taie 
inaugurând 
exodul frunzelor   
stâlpii de fum 
se îndoaie periculos 
susţinând podul 
doldora de nuci 
doar cu focul 
de la trei uluci…   
nu stai făr’ de lemne 
în stivă 
în fundul curţii 
în pantalonii ăia scurţii 
în gura iernii 
ceara ei de divă 
aşteptând să răsară 
soarele 
din cazanul 
povernii   
că nu e vară   
133. mi-am schimbat ochii,   
pot vedea lumea 
pe toate feţele… 
dimineţile vin acum 
la cafea 
în rochii de seară 
şi cursul vieţii îl pot 
întoarce din drum 
arzând liniştit precum 
o lumânare de ceară   
ce bine să ai întunericul tău 
de toate zilele 
îl lipeşti blând 
pe sânii femeii 
acoperindu-i 
deal-vale şi 
iar deal-vale 
în cerul mâinii   
măcar nu sunt 
munţii stâncoşi 
să-ţi zgârii 
palmele 
şi să ţâşnească iar lumina   
ce ochi păcătoşi…   
134. eram frumoşi,   
împărăţeam tinereţii 
elanul sentimentele 
votca şi sucul de roşii… 
agăţam 
de lobul urechii 
cuvintele 
ca pe nişte cireşe de mai   
stăpâni ai azurului 
ne avântam 
pe luciul gheţii  
exersând piruete  
şi salturi mortale… 
patinatorii albaştrii 
ai aerului  
susţinuţi de propriile 
aplauze   
am descoperit 
în contractul cu viaţa 
clauze 
secrete 
…că lumea 
plină de şmenuri 
e împărţită 
de schengenuri   
gheaţa este 
mai subţire ca aţa 
cireşele sunt amare 
şi în ochii iubitei 
deposedaţi 
de candoare 
citesc acum 
asta e o ştire   
…nimic nu mai are 
dulceaţa 
cafelei cu sare   
135. am să vă uimesc,   
poezia mea 
e doar o stare 
în care sufletul 
îşi găseşte un alt corp   
la început curgător 
tremurând de emoţie 
când se întrupează 
precum piftia de şorici 
din ţipătul înjunghiat 
al animalului 
în ajun de crăciun 
luând forma vasului 
de lut ars 
acoperit de ninsori   
împărţim viaţa 
în două ca pe o 
pâine neagră 
albind cuvintele 
cernite din dureri   
în timp ce 
sângele domnului 
dă pe foc într-un 
ceainic de tablă…   
136. desenez în nisipul,   
sfântului duh 
chipul 
cuvântului   
şi decupez literele 
hârjâind nesigur 
cu un bomfaier 
ce desparte 
într-un caier 
spaima de moarte 
de setea de viaţă 
potrivind 
ora exactă 
ora exactă 
a meridianului meu   
ştii moartea 
e o carte 
în care scrii 
mereu 
şi ajuns 
la sfârşit 
crezi că păcăleşti 
alungind literele 
ca şi cum ai fi 
un pic dumnezeu   
137. am văzut,   
fulgi de tăciune
ningând
peste rănile
prin care
sângeraseră
cuiele   
cuvinte libere
exersau 
în rugăciune
împletituri
de lână   
138. nu urci la ceruri,  
pe aripi 
planat 
în lumină 
de îngeri  
îţi scuturi 
sufletul 
curat 
de ţărână   
îngropi 
caligrama 
la rădăcină 
de sângeri   
şi-ţi legi povară 
teama
cu frânghia
de ceară…   
nu urci la ceruri 
pe aripi planat 
în lumină 
de îngeri     
139. ceaţa strecoară în imagini,   
rotocoale vineţii
acoperind golul dintre cuvinte
calculatorul toarce impersonal
abia de simt sârma ghimpată
pe care calc într-un echilibru precar   
lupii albi înfometaţi adulmecă în aer
urma inconsistentă a fricii 
flori albastre de gheaţă 
subţiri înfloresc 
pe fereastra din cer a bunicii   
140. e o iarnă,   
de ţinut minte 
liber la alb 
necuprins 
viscolul latră 
fierbinte şi 
la crucea de piatră 
felinarul 
s-a stins   
141. solitar,   
la fereastra vagonului 
cu ochii în palma cu care 
mângâi imagini 
juisez…   
am atins 
linia albă a umbrei 
conturul 
unei femei 
sub cearşaful nins   
urmând 
calea dreaptă 
fără patimi 
deschisă mâinii 
lui dumnezeu   
de săptămâni 
adnotând pagini 
dincolo de iarnă 
mă aşteaptă 
femeia cu cinci sâni   
142. şi după ce izbândeşti,   
să o iei de la capăt 
în aplauze…   
afişul vieţii 
are chipul 
unei mrene 
ce se zbate 
în spectacol 
pe uscat   
în timp ce 
moartea sapă 
cu şişul în apă 
nisipul 
sub malul 
surpat   
(Din volumul Al cincilea anotimp) 
https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html131. stocate pe hard,
 
are toate datele
să intre
cu oiştea-n gard
 
fante galant oscilează
între proză şi poezie 
ca studiu
al unui preludiu
 
lunecos
dinamic
lucid rafinează
alcooluri în vid
 
îşi mişcă uşor
cuvintele
aripi de aer
şi apă
 
unduitor
ca o râmă
îşi sapă
în orb hărţile
 
e un animal
insidios şi rebel
timpul vine
spre el
din toate părţile
 
132. nu se dau prinse,
 
cu năvodul
păsările toamnei
nici panglici colorate
nu se taie
inaugurând
exodul frunzelor
 
stâlpii de fum
se îndoaie periculos
susţinând podul
doldora de nuci
doar cu focul
de la trei uluci…
 
nu stai făr’ de lemne
în stivă
în fundul curţii
în pantalonii ăia scurţii
în gura iernii
ceara ei de divă
aşteptând să răsară
soarele
din cazanul
povernii
 
că nu e vară
 
133. mi-am schimbat ochii,
 
pot vedea lumea
pe toate feţele…
dimineţile vin acum
la cafea
în rochii de seară
şi cursul vieţii îl pot
întoarce din drum
arzând liniştit precum
o lumânare de ceară
 
ce bine să ai întunericul tău
de toate zilele
îl lipeşti blând
pe sânii femeii
acoperindu-i
deal-vale şi
iar deal-vale
în cerul mâinii
 
măcar nu sunt
munţii stâncoşi
să-ţi zgârii
palmele
şi să ţâşnească iar lumina
 
ce ochi păcătoşi…
 
134. eram frumoşi,
 
împărăţeam tinereţii
elanul sentimentele
votca şi sucul de roşii…
agăţam
de lobul urechii
cuvintele
ca pe nişte cireşe de mai
 
stăpâni ai azurului
ne avântam
pe luciul gheţii 
exersând piruete 
şi salturi mortale…
patinatorii albaştrii
ai aerului 
susţinuţi de propriile
aplauze
 
am descoperit
în contractul cu viaţa
clauze
secrete
…că lumea
plină de şmenuri
e împărţită
de schengenuri
 
gheaţa este
mai subţire ca aţa
cireşele sunt amare
şi în ochii iubitei
deposedaţi
de candoare
citesc acum
asta e o ştire
 
…nimic nu mai are
dulceaţa
cafelei cu sare
 
135. am să vă uimesc,
 
poezia mea
e doar o stare
în care sufletul
îşi găseşte un alt corp
 
la început curgător
tremurând de emoţie
când se întrupează
precum piftia de şorici
din ţipătul înjunghiat
al animalului
în ajun de crăciun
luând forma vasului
de lut ars
acoperit de ninsori
 
împărţim viaţa
în două ca pe o
pâine neagră
albind cuvintele
cernite din dureri
 
în timp ce
sângele domnului
dă pe foc într-un
ceainic de tablă…
 
136. desenez în nisipul,
 
sfântului duh
chipul
cuvântului
 
şi decupez literele
hârjâind nesigur
cu un bomfaier
ce desparte
într-un caier
spaima de moarte
de setea de viaţă
potrivind
ora exactă
ora exactă
a meridianului meu
 
ştii moartea
e o carte
în care scrii
mereu
şi ajuns
la sfârşit
crezi că păcăleşti
alungind literele
ca şi cum ai fi
un pic dumnezeu
 
137. am văzut,
 
fulgi de tăciune
ningând
peste rănile
prin care
sângeraseră
cuiele
 
cuvinte libere
exersau
în rugăciune
împletituri
de lână
 
138. nu urci la ceruri,
pe aripi
planat
în lumină
de îngeri
îţi scuturi
sufletul
curat
de ţărână
 
îngropi
caligrama
la rădăcină
de sângeri
 
şi-ţi legi povară
teama
cu frânghia
de ceară…
 
nu urci la ceruri
pe aripi planat
în lumină
de îngeri
 
 
139. ceaţa strecoară în imagini,
 
rotocoale vineţii
acoperind golul dintre cuvinte
calculatorul toarce impersonal
abia de simt sârma ghimpată
pe care calc într-un echilibru precar
 
lupii albi înfometaţi adulmecă în aer
urma inconsistentă a fricii
flori albastre de gheaţă
subţiri înfloresc
pe fereastra din cer a bunicii
 
140. e o iarnă,
 
de ţinut minte
liber la alb
necuprins
viscolul latră
fierbinte şi
la crucea de piatră
felinarul
s-a stins
 
141. solitar,
 
la fereastra vagonului
cu ochii în palma cu care
mângâi imagini
juisez…
 
am atins
linia albă a umbrei
conturul
unei femei
sub cearşaful nins
                                              
urmând
calea dreaptă
fără patimi
deschisă mâinii
lui dumnezeu
 
de săptămâni
adnotând pagini
dincolo de iarnă
mă aşteaptă
femeia cu cinci sâni
 
142. şi după ce izbândeşti,
 
să o iei de la capăt
în aplauze…
 
afişul vieţii
are chipul
unei mrene
ce se zbate
în spectacol
pe uscat
 
în timp ce
moartea sapă
cu şişul în apă
nisipul
sub malul
surpat
 
(Din volumul Al cincilea anotimp)
https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html