Bazarul        occidental    
 
 
 ONE   
 
 
 Roșul e fată, albastrul - șofer,    
 
 
 Alb este îngerul care ne lugeră,   
 
 
 Are-un hanger, ceafa de fier,    
 
 
 Imperiul se duce precum o
scândură.   
 
 
 Herzog- portar la ASTORIA-MORIA,    
 
 
 Astfel se scrie istoria-gloria,    
 
 
  Unde nu-i nimeni,        nici moarte nu este,    
 
 
 Stai în genunchi și citește
Aveste.    
 
 
 Nimic nu se poate certifica,    
 
 
 Marea durere, moartea cuiva,    
 
 
  Totul        e-n        basme lacrimogene,    
 
 
 O, Imogene, o, Magdalene,    
 
 
  Ce fericire, ce        scumpă lacrimă,     
 
 
 viața de dincolo , fără de
cratimă,   
 
 
  harnic        lucrează    
   sluga lui Nietzsche,     
 
 
 frate, cumnat sau amant
Berenicei.    
 
 
     
 
 
 TWO    
 
 
 O tragedie greacă se petrece   
 
 
 Pe strada Străduinței –zece,    
 
 
 Privilegiat e doar un câine de
pripas,    
 
 
 Pe nume Augustin Augias.    
 
 
 În Occident altfel s-ar fi condus   
 
 
 Ancheta, e de presupus,    
 
 
 De la un pumn memoria lucrează   
 
 
 Ca un motan cu coadă și fofează,    
 
 
 Refuzul hegelian nu se discută,    
 
 
  Fă, Antigonă,        las-o mai măruntă,     
 
 
 E improbabil să se moară din
senin,    
 
 
 Nici micii nu erau, nici vin,    
 
 
 cum poți să scrii anchete-n
gălăgie?    
 
 
 Eu mă retrag într-un depozit de
hârtie,    
 
 
 Acolo se va naște Epopeea,    
 
 
  De nu, o iau nevastă pe        miss Bea    
 
 
 Ori pe Popeea, pe oricine, că
femeia   
 
 
 E frumoasă ca străbuna Gea.    
 
 
 De Eva nu mai spun nimic,    
 
 
 Am fost și sunt un șturlubatic
străbunic.   
 
 
 BORIS MARIAN
  Bazarul        occidental    
 
 ONE   
 
 Roșul e fată, albastrul - șofer,    
 
 Alb este îngerul care ne lugeră,   
 
 Are-un hanger, ceafa de fier,    
 
 Imperiul se duce precum o
scândură.   
 
 Herzog- portar la ASTORIA-MORIA,    
 
 Astfel se scrie istoria-gloria,    
 
  Unde nu-i nimeni,        nici moarte nu este,    
 
 Stai în genunchi și citește
Aveste.    
 
 Nimic nu se poate certifica,    
 
 Marea durere, moartea cuiva,    
 
  Totul        e-n        basme lacrimogene,    
 
 O, Imogene, o, Magdalene,    
 
  Ce fericire, ce        scumpă lacrimă,     
 
 viața de dincolo , fără de
cratimă,   
 
  harnic        lucrează    
   sluga lui Nietzsche,     
 
 frate, cumnat sau amant
Berenicei.    
 
     
 
 TWO    
 
 O tragedie greacă se petrece   
 
 Pe strada Străduinței –zece,    
 
 Privilegiat e doar un câine de
pripas,    
 
 Pe nume Augustin Augias.    
 
 În Occident altfel s-ar fi condus   
 
 Ancheta, e de presupus,    
 
 De la un pumn memoria lucrează   
 
 Ca un motan cu coadă și fofează,    
 
 Refuzul hegelian nu se discută,    
 
  Fă, Antigonă,        las-o mai măruntă,     
 
 E improbabil să se moară din
senin,    
 
 Nici micii nu erau, nici vin,    
 
 cum poți să scrii anchete-n
gălăgie?    
 
 Eu mă retrag într-un depozit de
hârtie,    
 
 Acolo se va naște Epopeea,    
 
  De nu, o iau nevastă pe        miss Bea    
 
 Ori pe Popeea, pe oricine, că
femeia   
 
 E frumoasă ca străbuna Gea.    
 
 De Eva nu mai spun nimic,    
 
 Am fost și sunt un șturlubatic
străbunic.   
 
 BORIS MARIAN