Confuzii   
 
 
 
 
 
 
De frumusețea ei se temeau
 
Calomniind-o în șoaptă, 
 
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe, 
 
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă, 
 
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
 
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși, 
 
povestea profesorul, 
 
Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
 
Mai frumos în lumina de gheață, 
 
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire, 
 
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei, 
 
iubirea fără teamă, mai adăugă profesorul fericit
 
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
 
 Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă, 
 
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă.
 
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@   
 
 
     
 
 
 Todo la vivo que passa   
 
 
 Prin porțile      ultime, vai,    
 
 
 Gândește omul când pleacă   
 
 
 În dricul străvechi, tras de cai.    
 
 
 Oare închis-am eu ușa,   
 
 
      nu-mi fură nimeni poemul?   
 
 
 Râde calul, iar roate   
 
 
 Saltă zvârlind cremalierul.    
 
 
     
 
 
 @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@   
 
 
  Bal la palat
și orchestra    
 
 
   același marș        suie-n aer,      
 
 
  acelașii
Radetzky de care    
 
 
  n-a auzit nici
un fraier.     
 
 
  Apoi
singuratic poetul,     
 
 
  La mic-adâncime
respiră    
 
 
  gazul putreziciunii    
 
 
  și scrie o
nouă satiră.     
 
 
  @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@    
 
 
   I love you        so and only you,      
 
 
  Să nu spui
da, să nu spui nu,     
 
 
  Ne întâlnim,
ne despărțim,    
 
 
  Citind pe
Anais Nin, apoi    
 
 
  Pe Jelinek, un-doi,
 
 
 
  Nu comentăm
,așa o fi    
 
 
  În lumea
celor veșnic vii,     
 
 
  În mine
ești, tu nu vei ști    
 
 
  Ce mult te
așteptam să vii,     
 
 
  De poarta
Purgatoriului,     
 
 
  Voi trece,
te las dorului.    
 
 
  BORIS MARIAN
  Confuzii   
   
 
 
De frumusețea ei se temeau
Calomniind-o în șoaptă, 
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe, 
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă, 
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși, 
povestea profesorul, 
Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață, 
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire, 
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei, 
iubirea fără teamă, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
 Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă, 
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@   
 
     
 
 Todo la vivo que passa   
 
 Prin porțile      ultime, vai,    
 
 Gândește omul când pleacă   
 
 În dricul străvechi, tras de cai.    
 
 Oare închis-am eu ușa,   
 
      nu-mi fură nimeni poemul?   
 
 Râde calul, iar roate   
 
 Saltă zvârlind cremalierul.    
 
     
 
 @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@   
 
  Bal la palat
și orchestra    
 
   același marș        suie-n aer,      
 
  acelașii
Radetzky de care    
 
  n-a auzit nici
un fraier.     
 
  Apoi
singuratic poetul,     
 
  La mic-adâncime
respiră    
 
  gazul putreziciunii    
 
  și scrie o
nouă satiră.     
 
  @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@    
 
   I love you        so and only you,      
 
  Să nu spui
da, să nu spui nu,     
 
  Ne întâlnim,
ne despărțim,    
 
  Citind pe
Anais Nin, apoi    
 
  Pe Jelinek, un-doi,
    
 
  Nu comentăm
,așa o fi    
 
  În lumea
celor veșnic vii,     
 
  În mine
ești, tu nu vei ști    
 
  Ce mult te
așteptam să vii,     
 
  De poarta
Purgatoriului,     
 
  Voi trece,
te las dorului.    
 
  BORIS MARIAN