Confuzii ”De frumusețea ei se temeau Calomniind-o în șoaptă, Erau atrași, dar temerea îi gonea departe, În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă, Întunericul își punea brațul pe fruntea lor și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși”, povestea profesorul, ”Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit Mai frumos în lumina de gheață, Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire, aveam cea mai cumplită armă împotriva ei, iubirea fără teamă”, mai adăugă profesorul fericit în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând- ” Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă, Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă”. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@   Todo la vivo que passa Prin porțile   ultime, vai, Gândește omul când pleacă În dricul străvechi, tras de cai. Oare închis-am eu ușa,   nu-mi fură nimeni poemul? Râde calul, iar roate Saltă zvârlind cremalierul.   @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Bal la palat și orchestra același marș   suie-n aer, acelașii Radetzky de care n-a auzit nici un fraier. Apoi singuratic poetul, La mic-adâncime respiră gazul putreziciunii și scrie o nouă satiră. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ I love you   so and only you, Să nu spui da, să nu spui nu, Ne întâlnim, ne despărțim, Citind pe Anais Nin, apoi Pe Jelinek, un-doi, Nu comentăm ,așa o fi În lumea celor veșnic vii, În mine ești, tu nu vei ști Ce mult te așteptam să vii, De poarta Purgatoriului, Voi trece, te las dorului. BORIS MARIAN