Gaudeamus-Babilon
Într-o bibliotecă, ordonate pe rânduri și pe litere, stau cărţile. Ani la rând,
nu pot încăpea surprize, știi care ţi-e locul pe raft, lângă cine ţi-a fost
hărăzit să-ţi faci veacul. Mai greu de știut dacǎ locul acela din bibliotecă e
rezervat pentru literatura vie sau e situat pe o alee în cimitir. Corvoada e a
criticului, el poate sǎ influenţeze destinul, dar treaba o rezolvă până la urmă
doar timpul.
Nu știu a cui a fost idea Târgurilor de carte. Aici e altfel. Dacǎ adunate
între coperţile lor din piele de bivol cărţile rămân mute în biblioteci, la
târg ţipă şi dau din coate să-ţi intre în ochi. Interesant de studiat cum se
comportă scriitorii, adunaţi de-a valma în spatele şi în faţa tarabelor printre
cărţile lor. Am fost la Gaudeamus și anul acesta. Mi se pare una peste alta un
Babilon frumos.
Sâmbătă în penultima zi a fost ca la Sfintele Moaște. Lume luminată se adunase
în Pavilion de credeai că se va ridica din raclă însăși Sfânta Parascheva şi
era aşteptată. S-a creat o ambuscadă pe intrarea principală, dar cu suita
în mișcare nu era Parascheva și nici măcar Sfântuliţa de la Argeș scoasă în
pelerinaj de Preasfinţitul Părinte Episcop Calinic Argatu. Asediul
televiziunilor viza un element mult mai obscur în lumea cărţilor, emanaţie a
revoluţiei și toată suflarea se înghesuia să-l atingă pe Ion Iliescu fostul
preşedinte și sǎ-i admire zâmbetul larg.
“Faţa
către noi domnule președinte! Privirea sus la cupolă!... că nu era catarg!”.
A trecut pe lângă mine rozaliu, împlinit. Un sac viu de carne îmbălsămată fără
pic de os. Venise să-l lanseze pe Gorbaciov. Încă se mai lamenta ca o bunicuţă
care și-a pierdut memoria în faţa oglinzii, mărturisind că nu-l cunoscuse
înainte și nu-și explică nicicum, cum se culcase cu el. N-am nimic cu
Continuare link
Gaudeamus-Babilon
Într-o bibliotecă, ordonate pe rânduri și pe litere, stau cărţile. Ani la rând,
nu pot încăpea surprize, știi care ţi-e locul pe raft, lângă cine ţi-a fost
hărăzit să-ţi faci veacul. Mai greu de știut dacǎ locul acela din bibliotecă e
rezervat pentru literatura vie sau e situat pe o alee în cimitir. Corvoada e a
criticului, el poate sǎ influenţeze destinul, dar treaba o rezolvă până la urmă
doar timpul.
Nu știu a cui a fost idea Târgurilor de carte. Aici e altfel. Dacǎ adunate
între coperţile lor din piele de bivol cărţile rămân mute în biblioteci, la
târg ţipă şi dau din coate să-ţi intre în ochi. Interesant de studiat cum se
comportă scriitorii, adunaţi de-a valma în spatele şi în faţa tarabelor printre
cărţile lor. Am fost la Gaudeamus și anul acesta. Mi se pare una peste alta un
Babilon frumos.
Sâmbătă în penultima zi a fost ca la Sfintele Moaște. Lume luminată se adunase
în Pavilion de credeai că se va ridica din raclă însăși Sfânta Parascheva şi
era aşteptată. S-a creat o ambuscadă pe intrarea principală, dar cu suita
în mișcare nu era Parascheva și nici măcar Sfântuliţa de la Argeș scoasă în
pelerinaj de Preasfinţitul Părinte Episcop Calinic Argatu. Asediul
televiziunilor viza un element mult mai obscur în lumea cărţilor, emanaţie a
revoluţiei și toată suflarea se înghesuia să-l atingă pe Ion Iliescu fostul
preşedinte și sǎ-i admire zâmbetul larg.
“Faţa
către noi domnule președinte! Privirea sus la cupolă!... că nu era catarg!”.
A trecut pe lângă mine rozaliu, împlinit. Un sac viu de carne îmbălsămată fără
pic de os. Venise să-l lanseze pe Gorbaciov. Încă se mai lamenta ca o bunicuţă
care și-a pierdut memoria în faţa oglinzii, mărturisind că nu-l cunoscuse
înainte și nu-și explică nicicum, cum se culcase cu el. N-am nimic cu
Continuare link
