#Gaudeamus #Lansaredecarte #AdrianCioroianu #TargulDeCarteGaudeamus2024 #Craiova http://www.mihaelatoila.ro/2024/03/lansare-de-carte-la-targul-de-carte.html

Doua pagini descoperite recent in revista Cenaclul de la Paltinis https://pasareacetii.blogspot.com/2020/03/gaudeamus-babilon.html

https://vasilegogea.wordpress.com/2018/04/23/premiile-celei-de-a-a-xix-a-editii-a-targului-de-carte-gaudeamus-radio-romania-de-la-cluj/

https://vasilegogea.wordpress.com/2018/04/21/la-usa-cortului-tirgului-de-carte-gaudeamus-cluj-2018-cu-anamteme-ii/

Vineri mă trezesc cu gândul că nu trebuie să mai alerg la Gaudeamus, este mult mai civilizat să plec spre târg mai de dimineaţă. Riscul devine mai mic să nu ajungi unde vrei şi să rămâi cu ochi-n soare, cum deunăzi s-a întâmplat cu un pensionar dintre acei cazaţi la Casa Geta. Ăsta, având mare încredere în doamna Firica, a rămas la pomană fără mâncare. S-a urcat omul în troleibuz - ca votant pensionar nu plăteşti nimica - şi s-a culcat, că rămăsese uşor confuz de la banchetul de ieri, punându-şi ceasul să sune fix la ora când ar fi trebuit să coboare. Ce bine că doamna primar a rezolvat cele mai grele probleme, în principal traficul în Bucureşti!... Să trăieşti don Pandele! Ca matale mai rar! Pe bune?... Când i-a sunat ceasul omul s-a trezit în alt loc, nu era la Foişorul de foc ci undeva la Leul, că se modificase traseul. N-a mai prins parastasul. Şi-a stins oful în altă parte. La mine, o fi pe sub pământ metroul, da e sfânt! Si biletul rămas de la opoziţie e tot cinci lei. Poţi merge cu el cât de departe vrei. Ce dacă s-a scumpit oul! Cumperi cu el o carte şi cartea e inestimabilă n-are preţ, nu dai banii ca la oaie şi pe nutreţ… Luasem cu mine un carton de ouă, mă ştiţi că sunt o persoană amabilă, să le sparg în capul cui ştiu eu…când va fi cazul! Necazul e că nu pot să mă abţin când văd un viţel că bate la poarta nouă. Cobor la Aviatorilor şi urc pe scara rulantă. Dinspre Arcul de triumf, un văl de ceaţă şi zgomot se-nfăşura pe mine ca o plantă agăţătoare şi-mi intra în gură şi-n urechi. Poliţia şi jandarmii perechi blocaseră Kiseleff-ul. Un fior m-a umplut peste măsură de răcoare. Gândesc firav, în disperare de cauză ca un om bolnav, că la Gudeamus s-a pus o bombă. Trupele NATO în trombă trec fără pauză pe sub Arcul de triumf. Vin din toate părţile şi întorc în Piaţa Presei Libere. Să ştii că ăştia vor să aresteze cărţile. Mă strecor, măcar de-aş mai prinde lansarea la Zbateri facile, strădanii futile a lui Doman, o aveam în plan. Alerg printre soldaţi şi rachete, Drumul e lung. Iar alergi măi băiete?... Într-un final ajung. https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/11/tancuri-si-carti.html

https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/11/gaudeamus-ieri.html

https://vasilegogea.wordpress.com/2017/11/23/editurile-eikon-junimea-scriptor-scoala-ardeleana-si-cartea-romaneasca-la-tirgul-international-de-carte-gaudeamus/

Gaudeamus-Babilon              Într-o bibliotecă, ordonate pe rânduri și pe litere, stau cărţile. Ani la rând, nu pot încăpea surprize, știi care ţi-e locul pe raft, lângă cine ţi-a fost hărăzit să-ţi faci veacul. Mai greu de știut dacǎ locul acela din bibliotecă e rezervat pentru literatura vie sau e situat pe o alee în cimitir. Corvoada e a criticului, el poate sǎ influenţeze destinul, dar treaba o rezolvă până la urmă doar timpul.             Nu știu a cui a fost idea Târgurilor de carte. Aici e altfel. Dacǎ adunate între coperţile lor din piele de bivol cărţile rămân mute în biblioteci, la târg ţipă şi dau din coate să-ţi intre în ochi. Interesant de studiat cum se comportă scriitorii, adunaţi de-a valma în spatele şi în faţa tarabelor printre cărţile lor. Am fost la Gaudeamus și anul acesta. Mi se pare una peste alta un Babilon frumos.             Sâmbătă în penultima zi a fost ca la Sfintele Moaște. Lume luminată se adunase în Pavilion de credeai că se va ridica din raclă însăși Sfânta Parascheva şi era aşteptată. S-a creat o ambuscadă  pe intrarea principală, dar cu suita în mișcare nu era Parascheva și nici măcar Sfântuliţa de la Argeș scoasă în pelerinaj de Preasfinţitul Părinte Episcop Calinic Argatu. Asediul televiziunilor viza un element mult mai obscur în lumea cărţilor, emanaţie a revoluţiei și toată suflarea se înghesuia să-l atingă pe Ion Iliescu fostul preşedinte și sǎ-i admire zâmbetul larg. “Faţa către noi domnule președinte! Privirea sus la cupolă!... că nu era catarg!”.             A trecut pe lângă mine rozaliu, împlinit. Un sac viu de carne îmbălsămată fără pic de os. Venise să-l lanseze pe Gorbaciov. Încă se mai lamenta ca o bunicuţă care și-a pierdut memoria în faţa oglinzii, mărturisind că nu-l cunoscuse înainte și nu-și explică nicicum, cum se culcase cu el. N-am nimic cu Continuare link

Gaudeamus lume luminată tunată si adunată din toate părţile au venit la târg să vadă cum dau în pârg cărţile aşezate în drum pe gratii ca prunele uscatele de fum nebunele nenumăratele cine stă sa le pritocească pe toatele... şi scriitorii vai ce de mai scriitori de cinci lei de un pol de parale spun trancanale spânzuraţi/ spânzurate ţinând în mâini microfoanele şi înălţaţi/înălţate la cer cu picioarele umflate ca baloanele colorate…

Tablete în alb şi negru. Spiritul turului doi                                               „Cărtărescu este cel mai mare scriitor român contemporan!”    N. Manolescu. Istoria literaturii rom âne                                                                                                         pe înţelesul   celor care citesc                                                                 Nu știu ce mi-a venit sǎ abordez ultra-subiectul Cărtărescu. Poate că datorită modei mult răspândite printre ultraşii celor care citesc, ai stelelor literare, de a întocmi, an de an anchete și clasamente pe baza unui singur vot. Nu ca ultraşii celor care nu citesc ai Stelei lui Becali care întocmesc clasamente eminamente pe baza voturilor numărate.           Pot fi de acord cu aserţiunea lui N. Manolescu din Istoria Literaturii Române pe înţelesul celor care citesc, dar în necunoștinţă de cauză, ca un simplu votant. Sunt unul dintre cei mulţi care la fel ca mine, n-au citit această istorie dintr-un motiv oarecare și nici pe Cărtărescu întreg, dintr-un alt motiv… Am să vă divulg motivul, pe primul, acela oarecare.           Mi s-a întâmplat și mie la fel ca microbistului ăla belgian care, bucuros de victoria echipei favorite într-un meci important și-a uitat la plecare în tribună, fetiţa de șase ani. Eu, după ce am cumpărat Istoria lui Manolescu la Gaudeamus, m-am așezat la coadă pentru autografe și, cam la vreo jumătate de oră, când sǎ ajung în dreptul maestrului, m-am trezit că nu mai am Istoria. Pe ce să-mi dea omul autograful? Am refăcut filmul mental. După ce am plătit tomul, mi-am luat restul la 100 de lei. Pe ăia îi aveam! Probabil de emoţie, zărind cartea mea de poeme, Norduri, aşezată prin grija prietenului meu Vlasie cât se poate de periculos pe stand, lângă ditamai Istoria dumnealui marele critic , m-am temut de o coliziune. Era să pic jos! Ce mă fac dacă maestrul îşi pierde busola în marea de lume? Va trebui, să se salveze de la un eventual naufragiu! Să ţii nordul în mulţimea de valuri nu e uşor. Ce faci atunci te ţii de Nimicul lui Cărtărescu? Sau te luminezi cu Nordurile mele? Probabil Istoria Literaturii Române, a mea nu a lui că era plătită, a rămas rătăcită pe tarabă. O şi văd cât ţigla în punga cu sigla Paralela 45, pregătită de vânzătoare. Mi-am luat în buzunar doar restul, grăbit să prind iscălitura olografă  a maestrului.           Microbistul belgian a doua zi dimineaţa a recuperat copilul de la o circă de poliţie. Eu biet poet neimportant ce mă aflu, neîmpărtăşind gloria, umil votant… Cum să uiţi ditamai istoria!?... Mi-a fost jenă să întreprind cercetări, recunoscând propriile inconsistenţe şi limite, am optat pentru autoflagelare spirituală și încasarea materială a pagubei în plan personal.           Pot sǎ fiu de acord spuneam cu aserţiunea  „Cărtărescu este cel mai mare scriitor român contemporan!” Totuși, ce mă nedumerește pe mine, este insistenţa Manolescului de a-și susţine în fiecare an favoritul sǎ candideze din partea USR la Premiul Nobel pentru Literatură  cu votul lui unic, dintr-un singur tur. Asta mă dă înapoi!           Se pare că marele critic n-a pătruns spiritul turul doi... Din ciclul Întlniri cu scriitori. Carte in lucru http://pasareacetii.blogspot.ro/2016/08/tablete-in-alb-si-negru-spiritul.html