Vineri mă trezesc cu gândul că nu trebuie să mai alerg la Gaudeamus, este mult mai civilizat să plec spre târg mai de dimineaţă. Riscul devine mai mic să nu ajungi unde vrei şi să rămâi cu ochi-n soare, cum deunăzi s-a întâmplat cu un pensionar dintre acei cazaţi la Casa Geta. Ăsta, având mare încredere în doamna Firica, a rămas la pomană fără mâncare. S-a urcat omul în troleibuz - ca votant pensionar nu plăteşti nimica - şi s-a culcat, că rămăsese uşor confuz de la banchetul de ieri, punându-şi ceasul să sune fix la ora când ar fi trebuit să coboare. Ce bine că doamna primar a rezolvat cele mai grele probleme, în principal traficul în Bucureşti!... Să trăieşti don Pandele! Ca matale mai rar!
Pe bune?... Când i-a sunat ceasul omul s-a trezit în alt loc, nu era la Foişorul de foc ci undeva la Leul, că se modificase traseul. N-a mai prins parastasul. Şi-a stins oful în altă parte.
La mine, o fi pe sub pământ metroul, da e sfânt! Si biletul rămas de la opoziţie e tot cinci lei. Poţi merge cu el cât de departe vrei. Ce dacă s-a scumpit oul! Cumperi cu el o carte şi cartea e inestimabilă n-are preţ, nu dai banii ca la oaie şi pe nutreţ… Luasem cu mine un carton de ouă, mă ştiţi că sunt o persoană amabilă, să le sparg în capul cui ştiu eu…când va fi cazul! Necazul e că nu pot să mă abţin când văd un viţel că bate la poarta nouă.
Cobor la Aviatorilor şi urc pe scara rulantă. Dinspre Arcul de triumf, un văl de ceaţă şi zgomot se-nfăşura pe mine ca o plantă agăţătoare şi-mi intra în gură şi-n urechi. Poliţia şi jandarmii perechi blocaseră Kiseleff-ul. Un fior m-a umplut peste măsură de răcoare. Gândesc firav, în disperare de cauză ca un om bolnav, că la Gudeamus s-a pus o bombă. Trupele NATO în trombă trec fără pauză pe sub Arcul de triumf. Vin din toate părţile şi întorc în Piaţa Presei Libere. Să ştii că ăştia vor să aresteze cărţile. Mă strecor, măcar de-aş mai prinde lansarea la Zbateri facile, strădanii futile a lui Doman, o aveam în plan.
Alerg printre soldaţi şi rachete, Drumul e lung.
Iar alergi măi băiete?... Într-un final ajung.
https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/11/tancuri-si-carti.html
Pe bune?... Când i-a sunat ceasul omul s-a trezit în alt loc, nu era la Foişorul de foc ci undeva la Leul, că se modificase traseul. N-a mai prins parastasul. Şi-a stins oful în altă parte.
La mine, o fi pe sub pământ metroul, da e sfânt! Si biletul rămas de la opoziţie e tot cinci lei. Poţi merge cu el cât de departe vrei. Ce dacă s-a scumpit oul! Cumperi cu el o carte şi cartea e inestimabilă n-are preţ, nu dai banii ca la oaie şi pe nutreţ… Luasem cu mine un carton de ouă, mă ştiţi că sunt o persoană amabilă, să le sparg în capul cui ştiu eu…când va fi cazul! Necazul e că nu pot să mă abţin când văd un viţel că bate la poarta nouă.
Cobor la Aviatorilor şi urc pe scara rulantă. Dinspre Arcul de triumf, un văl de ceaţă şi zgomot se-nfăşura pe mine ca o plantă agăţătoare şi-mi intra în gură şi-n urechi. Poliţia şi jandarmii perechi blocaseră Kiseleff-ul. Un fior m-a umplut peste măsură de răcoare. Gândesc firav, în disperare de cauză ca un om bolnav, că la Gudeamus s-a pus o bombă. Trupele NATO în trombă trec fără pauză pe sub Arcul de triumf. Vin din toate părţile şi întorc în Piaţa Presei Libere. Să ştii că ăştia vor să aresteze cărţile. Mă strecor, măcar de-aş mai prinde lansarea la Zbateri facile, strădanii futile a lui Doman, o aveam în plan.
Alerg printre soldaţi şi rachete, Drumul e lung.
Iar alergi măi băiete?... Într-un final ajung.
https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/11/tancuri-si-carti.html
Vineri mă trezesc cu gândul că nu trebuie să mai alerg la Gaudeamus, este mult mai civilizat să plec spre târg mai de dimineaţă. Riscul devine mai mic să nu ajungi unde vrei şi să rămâi cu ochi-n soare, cum deunăzi s-a întâmplat cu un pensionar dintre acei cazaţi la Casa Geta. Ăsta, având mare încredere în doamna Firica, a rămas la pomană fără mâncare. S-a urcat omul în troleibuz - ca votant pensionar nu plăteşti nimica - şi s-a culcat, că rămăsese uşor confuz de la banchetul de ieri, punându-şi ceasul să sune fix la ora când ar fi trebuit să coboare. Ce bine că doamna primar a rezolvat cele mai grele probleme, în principal traficul în Bucureşti!... Să trăieşti don Pandele! Ca matale mai rar!
Pe bune?... Când i-a sunat ceasul omul s-a trezit în alt loc, nu era la Foişorul de foc ci undeva la Leul, că se modificase traseul. N-a mai prins parastasul. Şi-a stins oful în altă parte.
La mine, o fi pe sub pământ metroul, da e sfânt! Si biletul rămas de la opoziţie e tot cinci lei. Poţi merge cu el cât de departe vrei. Ce dacă s-a scumpit oul! Cumperi cu el o carte şi cartea e inestimabilă n-are preţ, nu dai banii ca la oaie şi pe nutreţ… Luasem cu mine un carton de ouă, mă ştiţi că sunt o persoană amabilă, să le sparg în capul cui ştiu eu…când va fi cazul! Necazul e că nu pot să mă abţin când văd un viţel că bate la poarta nouă.
Cobor la Aviatorilor şi urc pe scara rulantă. Dinspre Arcul de triumf, un văl de ceaţă şi zgomot se-nfăşura pe mine ca o plantă agăţătoare şi-mi intra în gură şi-n urechi. Poliţia şi jandarmii perechi blocaseră Kiseleff-ul. Un fior m-a umplut peste măsură de răcoare. Gândesc firav, în disperare de cauză ca un om bolnav, că la Gudeamus s-a pus o bombă. Trupele NATO în trombă trec fără pauză pe sub Arcul de triumf. Vin din toate părţile şi întorc în Piaţa Presei Libere. Să ştii că ăştia vor să aresteze cărţile. Mă strecor, măcar de-aş mai prinde lansarea la Zbateri facile, strădanii futile a lui Doman, o aveam în plan.
Alerg printre soldaţi şi rachete, Drumul e lung.
Iar alergi măi băiete?... Într-un final ajung.
https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/11/tancuri-si-carti.html