Cozonacul cu nuci, stafide sau rahat, este un preparat de patiserie care necesită multă atenţie, dar efortul şi rezultatul vor fi pe măsură. https://www.retete-incepatori.wellcome.ro/cozonac-cu-nuci-stafide-sau-rahat

Pasca este un preparat tradiţional ce nu lipseşte din meniul de Paşte. Din economie de timp, majoritatea gospodinelor preferă să o cumpere de-a gata, însă cu siguranţă https://www.retete-incepatori.wellcome.ro/pasca-cu-branza-de-vaci-in-aluat-de-cozonac

Cozonacul cu cacao și stafide este un desert tradițional românesc, foarte apreciat în special în perioada sărbătorilor. Este un cozonac pufos, aromat și bogat în umplutură de cacao și stafide, care îi conferă un gust deosebit. Cozonacul nu este doar un desert, ci și un simbol al ospitalității și al bucuriei de a fi împreună. Prepararea lui poate fi un moment de legătură între membrii familiei, fiecare contribuind cu ceva la procesul de frământare, umplere și coacere. În plus, aroma cozonacului proaspăt scos din cuptor și savoarea sa te pot transporta înapoi în timp, amintindu-ți de sărbători fericite din copilărie sau momente speciale petrecute alături de cei dragi. Este un desert care îmbină simplitatea ingredientelor cu complexitatea emoțiilor și amintirilor pe care le trezește. Dacă te-ai bucurat vreodată de o rețetă de cozonac bine făcut, știi cât de special poate fi acest desert. https://retete1.ro/reteta-culinara/cozonac-cu-cacao-si-stafide-traditional/

Cine vrea sa testeze faina superioara pentru cozonac de la Baneasa? Sponsorul va invita sa testati faina si sa scrieti apoi un articol cu reteta voastra preferata de pasca, urmand sa premieze cele mai savuroase retete cu miez de poveste. Va asteptam sa va inscrieti pana duminica, 2 aprilie, ca sa primiti pachetele cu faina Baneasa! Detalii, in linkul de mai jos.

Vin sărbătorile cu cozonaci dolofani, plăcinte, prăjituri și... ce bunătăți mai pregătiți voi pentru masa de Crăciun? \ud83d\ude42 Dacă tot plănuiți să le pregătiți (sau doar să le mâncați? \ud83d\ude1b), poftiți la campania de testare a făinii Băneasa!

Bulgăre de lumină şi taină cât o lacrimă de stea, s-a pogorât din cer ca o haină peste casa mea. Lerui ler, lerui ler. Poftţi de intraţi! Intraţi şi ne bucuraţi! Vinul e bun în pocale, cozonacul a rumenit în cuptor pe plită clocotesc în ceaun sarmale… Poftiţi de colindaţi, treceţi-ne pragul şi răscoliţi cu ciomagul jarul din vatră, să ne fie anul cu spor! Onoraţi de pe masă colinda, să aburească în casă oglinda de harul Lui Dumnezeu coborât din cer! Lerui ler, lerui ler… Bună dimineaţa La Moş Ajun! https://pasareacetii.blogspot.com/2020/12/colind.html

A venit iarna să-şi exercite votul. Se pare că Dumnezeu şi-a adus aminte şi vrea să ne arate că nu şi-a luat întrutotul mâna de pe noi. A băgat la greu în urne voturile lui albe, lângă voturile de AUR, ca să ne taxeze absenţa şi să ne dea un semn mustrător. Cu faţa-ntristată, s-a urcat apoi înapoi neputincios în icoana de lemn. Altădată, gospodarii satelor pregăteau bucuroşi Ignatul. Aranjau stinghiile de fag să se usuce în spatele sobei, să ardă flăcăruia albastră pe şoriciul porcului, să-l pârlească bine. Grijile erau altele, nu puţine! Dacă se terminase de împrăştiat tot bălegarul să îngraşe câmpul pentru viitoarea recoltă, dacă încolţise sămânţa grâului şi aroma de dud a butoiului se lăsase în ţuică... Nămeţii însemnau bogăţie, merinde, se făceau pariuri la o cană cu vin fiert. Colindătorii încolonaţi pe schiuri puteau să colinde. Ţara mitică, aşezată în jurul bradului la iernat, se pregătea să întâmpine cu cozonaci un an nou, mai bogat. Ce-avem acum într-o Românie pandemică, stoarsă de vlagă, anemică şi paralizată de disensiuni politice, paralitice?... Avem ceea ce merităm! Iacătă că după votare ne-am trezit cu un muşuroi de AUR l Cotinuare link https://pasareacetii.blogspot.com/2020/12/goana-dupa-aur.html

Si in aceasta perioada magazinele noastre vor fi deschise si aprovizionate in permanenta cu produse proaspete. Va oferim intreaga gama de produse de panificatie, patiserie, cofetarie, cozonaci, prajituri, fursecuri, etc. Va asteptam la cumparaturile necesare si urgente, respectand regulile obligatorii in aceasta perioada: utilizati dezinfectantul disponibil in magazin, pastrati distanta, platiti cu cardul in masura posibilitatilor, nu petreceti mult timp in magazin daca nu e necesar, asteptati afara pana finalizeaza cumparaturile persoana din fata dumneavoastra. NU INTRATI DACA STITI CA AVETI GRIPA SAU RACEALA SAU DACA ATI INTRAT IN CONTACT CU PERSOANE SUSPECTE COVID! Va multumim pentru intelegere. https://g.page/NonStopBaiaMare

Brutaria Andana Pan Baia Mare - produse online #MaiDulce #Fursecuri #Cozonaci #Ciocolata de casa #paine #franzela https://www.maidulce.ro/produse/andana-pan-baia-mare

Desculță Îmi bâțâi picioarele goale pe marginea băncii de la poartă. Trec copii din deal, la vale. Au început să plece la denie. Eu nu merg. Fiindcă nu am sandale, și fiindcă fina încă nu a ajuns. O fi avut și ea treabă, cine știe? Fina, singura soră a tatei, dintre ceilalți șase frați pe care îi are, vine mereu pe la noi. Și, atunci când vine, aduce cu ea o sacoșa mare de tot, încărcată cu lucruri pe care Getuța nu le mai poartă. Numai că Getuța este foarte grasă și mama iute mă ia iute de mână și fuga, cu mine, la croitoreasă, să micșoreze hainele, pe măsura mea. Am o rochiță frumoasă, tot așa, de la Getuța. Este din catifea roșie! Mă gândesc că poate, cine știe, anul acesta i-au rămas mici și vreo pereche de pantofi sau sandale. S-a făcut târziu și fina nu a ajuns. Sunt ruptă de oboseală, fiindcă toată ziua am alergat de acolo-acolo: am sărit cu coarda, apoi la gigică, la șotron, și multe alte asemenea activități importante. Sigur, mai ștersesem cu mult sârg geamurile camerelor, mai bine zis ale odăițelor, în care locuiam. Mama trebăluise și ea, de colo-colo, toată ziulica. Tăicuțul este la serviciu și eu îl aștept, în fiecare zi, cu mare nerăbdare. Dimineața nu îl pot vedea, căci pleacă mereu cu ,,noaptea pe cap”. De cele mai multe ori, nici seara nu îl văd, fiindcă ajunge tot în noapte, acasă. Dar acum, că așteptăm Paștele, poate, cine știe, ajunge și el mai devreme …? Și mi-a promis el mie că, în acest an, voi avea sandale noi, roșii, de Paște! Căci în fiecare an mama plângea, înainte de Paște. De fiecare dată, când îmi spunea că nici anul acesta nu îmi poate cumpăra pantofi și rochiță de Paște. Degeaba încercam să nu-mi pese, căci îmi păsa! Îmi păsa mai mult de lacrimile mamei, deși gândul la pantofi roșii nu-mi dădea pace deloc. Nu a ajuns tăicuțul nici azi mai devreme. Adorm în mirosul de motorină, căci nu există, de Paște, ca ușile și giurgiuvelele ferestrelor să nu fie bine curățite, apoi șterse cu motorină! Mă cuprinde somnul în mirosul oțetului cu care ștersesem fiecare geam, amestecat cu acela de motorină. Un obraz rece mă trezește cu o apropiere de obrazul meu cald. Mijesc ochii și văd sclipirile celor doi ochi ce mă veghează stăruitor. Mă ridic doar puțin, buimacă de somn: ,, Ți-am adus sandale, de Paște! Două perechi ți-am luat!”. Alături de mine se află două perechi de sandale: o pereche, albe, o pereche, roșii! Le cuprind în brațe și cad în somn adânc, afundată în perna moale. Dimineața, mă trezesc în miros de esență de rom. Mama umblă ușurel prin odaie, ca să pot eu dormi mai mult. Mă ridic într-un cot și caut din priviri sandalele. O pereche, albe, o pereche, roșii! Mama mă privește cu coada ochiului. - Tăticuțul unde este? Iar a plecat la serviciu? - Da, a plecat… - Și sandalele? Unde sunt? - Care sandale? - Cele două perechi pe care mi le-a adus el, ast” noapte, târziu? O pereche, albe, o pereche, roșii!? - Care sandale, mamă? Nu ți-a adus nimic! Pesemne, ai visat. Nici barem fina nu a ajuns, că poate ți-ar fi adus de pe la Getuța… Lacrimile țâșnesc instantaneu și, înainte să le pot șterge, își urmeză cursul bine stabilit: îmi brăzdează obrajii, ajungându-mi în colțul gurii. Apoi o iau la vale, spre bărbie și în jos, pe gât. Le cunosc bine eu gustul, sunt sărate. Îmi place gustul lacrimilor, mă fac să mă simt mai bine. Da, cred că am visat! De unde să aibă tăicuțul bani, și încă acuma, în ajun de sărbători, să-mi ia mie nu una, ci chiar două perechi de sandale? Mă resemnez și cobor din pat, înfoindu-mi nările pentru a adulmeca mirosul de cozonac ce pătrunsese prin toate coclaurile. - Ai văzut cât de frumos este afară? Va fi soare, de Paște! Și dă la o parte transperantul de la fereastră. Pe pervazul ei îngust, cuminți, frumos aliniate, stau două perechi de sandale, ale căror curelușe, frumos colorate, îmi paralizează privirea. Bătăile inimii încep să se audă de parcă ea, inima, mi s-ar fi urcat până în creștet! * Abia am izbutit să termin de copt cozonacii. Îmi pregătesc pantofii pentru Paște. Am, de tot felul: pantofi roșii, pantofi albi. Plec la denie. Pe drum, pe banca din fața unei portițe, o fetiță își leagănă picioare desculțe. Poartă o rochiță de catifea, roșie , și așteaptă.