https://www.recomandareazilei.ro/sanatate/cele-mai-bune-creme-cu-spf-de-fata-si-de-corp-in-2024/

https://www.retete-incepatori.wellcome.ro/kremes-teszta-cremsnit-cremes

Ziua Protecției Solare, ce pică în fiecare an pe 27 mai, are menirea de a ne atrage atenția asupra pericolelor asociate cu o plajă excesivă. Indiferent dacă facem plajă pe malurile mării sau în apropierea unei piscine, un lucru considerat altădată ca fiind neriscant. În prezent această activitate este marcată în prezent, în multe locuri din lume, cu un steag galben, avertizând asupra posibilității contractării cancerului de piele și al altor efecte negative ale razelor solare ultraviolete. Cu cât factorul de protecție solară (SPF) din creme sau sprayuri este mai înalt, cu atât este mai bun!

Care sunt acele produse ideale pentru persoanele care se confruntă cu ten uscat? Mai ales în timpul iernii, suntem adesea afectați de pielea uscată și descuamată aparent incurabilă. Fie că este vorba de aerul extrem de rece de afară sau de încălzirea interioară care usucă, poate fi imposibi să scapi de acești factori în sezonul rece și nu numai. Industria îngrijirii pielii este în continuă creștere și poți găsi o mulțime de soluții. Toate produsele pentru ten pe care le utilizezi, fie ele geluri pentru curățare, creme sau măști de față, pot să te ajute să îți rehidratezi tenul... https://www.emag.ro/brands/brand/cerave

O cremă de ciocolată, preparată cu cacao și alune , introdusă pe piață în 1964, în Italia, Nuttela este în prezent un produs popular în intreagă lumea. Ziua Mondială Nuttela marcată pentru prima oară, pe 5 februarie 2007, a fost creată de Sara Rosso, o entuziastă și un bloggeriță dedicată cremei Nuttela.

Ziua 12, fragment din Pagini de jurnal dintr-o relație adultă. Casele de munte, noaptea, au farmecul lor aparte, farmec ce nu se găsește la casele din câmpie. Lumina nopții vine de la un astru mai apropiat, printr-un cer mai rece, mai curat, vine pură, neamestecată cu luminile orașului. Lumina nopții pătrunde în camere largi, tăcute, din piatră, prin ferestre de obicei mari, mai mari ca cele obișnuite. Pătrunde în camerele tăcute, aflate departe de zgomotele activității umane. Aici doar brazii șuieră sub vânt, un șuier filtrat până la un nivel de vibrație fundamentală când este perceput în interior. În liniștea nopții, în camera luminată de lună, nu dormeam. Îmi aud inima bătând, alături de cele două femei, stau în pat cu picioarele sub mine și privesc fereastra. Crestele unor munți se ghicesc în fundal. Este o priveliște deosebită. Lor le aud răsuflarea, sunt entuziasmate ca și mine. Simt o mână fermă cum mă atinge încet pe piept, se urcă pe el. Aud o șoaptă caldă în ureche: - Doamne cum îți bate inima, o auzim de aici. Cele două se apropie, îmi cuprind ființa, sunt între ele, mă atinge și cealaltă mână, palmele lor sunt unite deasupra inimii mele. În liniștea nopții, îmi bate puternic. - Și eu o aud, șoptește cealaltă lângă mine, și o simt cum pulsează ... Le simt răsuflarea plăcut în urechi și respir întrerupt, cu inima zvâcnind. Cele două femei, prietene din copilărie, femei mature acum, mă ating cu mâini calde pe piept, pe sub tricou, în liniștea nopții din casa de munte. Aud suflarea lor fierbinte, o simt din ambele părți ale gâtului, simt în același timp că mă topesc și încremenesc în loc.

V. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu 23. cuneiforme ai putea tu să crezi că frunza e o lacrimă căzătoare (în memoria tulpinii frunza scade în cercuri concentrice…) că iarba e o ninsoare subterană (cât sânge atâta rană…) că aerul e o dovadă uitată a atlanţilor (cuneiformă necercetată…) că piatra în inima ei este oglindă începutului lumii luminii și grindă casei e femeia… trupul ei răcoros curcubeu peste o vale izbăvitoare unde m-astâmpăr de dumnezeu 24. cocon de umbră străzi sunt cuvintele… răsfirate foșnesc atingând briza îmi vin în minte tot felul… tălpile goale abia de învaţǎ sǎ lipăie și eu strivesc sânii cu dinţii de lapte… cu mâna la gurǎ mama încremeşte mutǎ într-un cocon de umbra 25. luna de cearǎ încercǎnat gândul ca o implozie urletul alb al himerei îmi dǎ târcoale greieri sfredelesc sângele meu boncǎnește cerbul zeu șchiopǎtând ora precum ghinda cade în iarbǎ captiv între pietre pǎstrǎvul subţiazǎ luna de cearǎ taie noaptea în douǎ 26. colind ne fulgerǎ pe șirǎ cu colinde se hârjonesc în suflet lupii tineri în cer un înger candela-și aprinde și clopotele bat la sfânta vinery ce veșnic ninge cearcǎnele serii pudrate-s cu mireasmǎ de rǎșinǎ și parcǎ înfloresc în glasuri merii … în ieslea lumii pâlpâie luminǎ 27. cum înlǎnţuie iedera cum înlǎnţuie iedera în ploaia verii tânǎru-ţi trup… lup hǎmesit dansam în jur focul simţeam umbra unei rǎni lustruite cu gheaţǎ și dintr-odatǎ m-am împiedicat în marginea ta ceţoasǎ cǎzând fǎrǎ respiraţie între doi bulgǎri de raze din genunchi sângele scurgea nopţi dupǎ nopţi fierbinţi pierdusem dreptul sǎ mǎ dedau visului venise vremea cuviinţei… cu un zid de gloanţe despǎrţeam șchiopǎtând linia vieţii de linia orizontului și mǎ încercuiam tot mai strâns 28. ce mai bisericǎ ce mai bisericǎ mi-am construit cu turla între dealuri îngenuncheate de ploi tot mai rar în clopotniţǎ foșnește dumnezeu trosnesc cǎpriorii și eu… 29. lecţie de umbra cu laserul în mâini ca un lujer copilul magistru traseazǎ conturul inexorabil al clipei îngeri cu trupurile strǎvezii așezaţi în bǎnci lustruite deprind exerciţiul umbrei din timp în timp crupierul de lut rǎstoarnǎ pe masa de joc gloanţe de argint 30. adânc sub stele adânc sub stele amforǎ de lut cât o rugǎ din osuarul îngerilor curge fǎrǎ sfârșit timpul niciun templu nu-i mai mare decât viaţa însăşi în sufletul gol ţrâmbiţeazǎ trupul femeii ziua de-a curmezișul nopţii pâlpâie semn de carte https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/v-o-antologie-de-autor-ion-toma-ionescu.html

Din volumul La crucea de piatră 8. Ai înfrunzit, din învelișul zăpezii unde ne înstrăinaserăm goi „cu nuielușa de velniș” desenai memorii în petalele strivite sub noi... dincolo de geam mijeau zorii ispite ademenind iezii la păscut... sărind pe fereastră sprintenă în roua grădinii ţi-ai strecurat gleznele în iarba albastră dansând cu erinii și din caierul nopţii s-au înteţit vâlvătăi... ochii mei scânteiau amnar prelungit în desfrâu… erai iar cremenea din soare de care-mi zdreleam ochii… eram apa de râu din care-ţi croiam rochii... * Raze decojind somnul adânc al pietrei …cum scade timpul! (Din mica antologie de autor, în pregătire, La crucea de piatră) https://pasareacetii.blogspot.com/2021/01/din-volumul-la-crucea-de-piatra.html

Topoarele cu mânere au apărut în mezolitic (cca. 6.000 î.Hr.), când erau făcute din coarne, iar în neolitic au ajuns să fie confecționate din cremene, piatră. Apoi, pentru crearea lor s-a întrebuințat cuprul, bronzul, fierul și, în fine, oțelul.

De îndată ce au descoperit-o, spaniolii au păstrat cu strictețe secretul despre ea timp de mai mulți ani. În 1579, o corabie spaniolă plină de boabe de cacao a fost atacată de pirații englezi. Nefamiliarizați cu acestea, au dat foc vasului împreună cu încărcătura sa pe care au considerat-o a fi excremente de oi!