V. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu 23. cuneiforme ai putea tu să crezi că frunza e o lacrimă căzătoare (în memoria tulpinii frunza scade în cercuri concentrice…) că iarba e o ninsoare subterană (cât sânge atâta rană…) că aerul e o dovadă uitată a atlanţilor (cuneiformă necercetată…) că piatra în inima ei este oglindă începutului lumii luminii și grindă casei e femeia… trupul ei răcoros curcubeu peste o vale izbăvitoare unde m-astâmpăr de dumnezeu 24. cocon de umbră străzi sunt cuvintele… răsfirate foșnesc atingând briza îmi vin în minte tot felul… tălpile goale abia de învaţǎ sǎ lipăie și eu strivesc sânii cu dinţii de lapte… cu mâna la gurǎ mama încremeşte mutǎ într-un cocon de umbra 25. luna de cearǎ încercǎnat gândul ca o implozie urletul alb al himerei îmi dǎ târcoale greieri sfredelesc sângele meu boncǎnește cerbul zeu șchiopǎtând ora precum ghinda cade în iarbǎ captiv între pietre pǎstrǎvul subţiazǎ luna de cearǎ taie noaptea în douǎ 26. colind ne fulgerǎ pe șirǎ cu colinde se hârjonesc în suflet lupii tineri în cer un înger candela-și aprinde și clopotele bat la sfânta vinery ce veșnic ninge cearcǎnele serii pudrate-s cu mireasmǎ de rǎșinǎ și parcǎ înfloresc în glasuri merii … în ieslea lumii pâlpâie luminǎ 27. cum înlǎnţuie iedera cum înlǎnţuie iedera în ploaia verii tânǎru-ţi trup… lup hǎmesit dansam în jur focul simţeam umbra unei rǎni lustruite cu gheaţǎ și dintr-odatǎ m-am împiedicat în marginea ta ceţoasǎ cǎzând fǎrǎ respiraţie între doi bulgǎri de raze din genunchi sângele scurgea nopţi dupǎ nopţi fierbinţi pierdusem dreptul sǎ mǎ dedau visului venise vremea cuviinţei… cu un zid de gloanţe despǎrţeam șchiopǎtând linia vieţii de linia orizontului și mǎ încercuiam tot mai strâns 28. ce mai bisericǎ ce mai bisericǎ mi-am construit cu turla între dealuri îngenuncheate de ploi tot mai rar în clopotniţǎ foșnește dumnezeu trosnesc cǎpriorii și eu… 29. lecţie de umbra cu laserul în mâini ca un lujer copilul magistru traseazǎ conturul inexorabil al clipei îngeri cu trupurile strǎvezii așezaţi în bǎnci lustruite deprind exerciţiul umbrei din timp în timp crupierul de lut rǎstoarnǎ pe masa de joc gloanţe de argint 30. adânc sub stele adânc sub stele amforǎ de lut cât o rugǎ din osuarul îngerilor curge fǎrǎ sfârșit timpul niciun templu nu-i mai mare decât viaţa însăşi în sufletul gol ţrâmbiţeazǎ trupul femeii ziua de-a curmezișul nopţii pâlpâie semn de carte https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/v-o-antologie-de-autor-ion-toma-ionescu.html