Confuzii
De frumusețea ei se temeau
Calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși,
povestea profesorul,
Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață,
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire,
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei,
iubirea fără teamă, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă,
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Todo la vivo que passa
Prin porțile ultime, vai,
Gândește omul când pleacă
În dricul străvechi, tras de cai.
Oare închis-am eu ușa,
nu-mi fură nimeni poemul?
Râde calul, iar roate
Saltă zvârlind cremalierul.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Bal la palat
și orchestra
același marș suie-n aer,
acelașii
Radetzky de care
n-a auzit nici
un fraier.
Apoi
singuratic poetul,
La mic-adâncime
respiră
gazul putreziciunii
și scrie o
nouă satiră.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
I love you so and only you,
Să nu spui
da, să nu spui nu,
Ne întâlnim,
ne despărțim,
Citind pe
Anais Nin, apoi
Pe Jelinek, un-doi,
Nu comentăm
,așa o fi
În lumea
celor veșnic vii,
În mine
ești, tu nu vei ști
Ce mult te
așteptam să vii,
De poarta
Purgatoriului,
Voi trece,
te las dorului.
BORIS MARIAN
Confuzii
De frumusețea ei se temeau
Calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși,
povestea profesorul,
Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață,
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire,
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei,
iubirea fără teamă, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă,
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Todo la vivo que passa
Prin porțile ultime, vai,
Gândește omul când pleacă
În dricul străvechi, tras de cai.
Oare închis-am eu ușa,
nu-mi fură nimeni poemul?
Râde calul, iar roate
Saltă zvârlind cremalierul.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Bal la palat
și orchestra
același marș suie-n aer,
acelașii
Radetzky de care
n-a auzit nici
un fraier.
Apoi
singuratic poetul,
La mic-adâncime
respiră
gazul putreziciunii
și scrie o
nouă satiră.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
I love you so and only you,
Să nu spui
da, să nu spui nu,
Ne întâlnim,
ne despărțim,
Citind pe
Anais Nin, apoi
Pe Jelinek, un-doi,
Nu comentăm
,așa o fi
În lumea
celor veșnic vii,
În mine
ești, tu nu vei ști
Ce mult te
așteptam să vii,
De poarta
Purgatoriului,
Voi trece,
te las dorului.
BORIS MARIAN