Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în
el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal.
Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât
surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.
**********************************
În scris, ca şi în dragoste, contează speranţa.
Cuvântul realizare este letal.
De-ar şti cameleonul ce prost exemplu dă!
Cartea vieţii se citeşte după moarte.
Condiţia umană este uitarea continuă.
Teama de moarte este extrem de toxică.
Trăim exact după cum gândim.
Există uşi pe care nu a intrat nimeni?
Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant.
Interesant este la ce nu te gândeşti aproape
niciodată.
Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo...
Duşmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Iubeşte la bătrâneţe ca şi cum ar fi prima oară!
Nici o povară nu este repetabilă, ca şi clipa.
Natura nu are nicio datorie faţă de noi.
Ca să
cunoşti întunericul, trebuie să fii orb.
Mozart şi o şoaptă – "E târziu,
noi plecăm".
Priveşte un balon şi nu vei mai fi
vanitos.
Între identitate şi schimbare,
prefer schimbarea.
Între pistol şi ţintă, spaţiul e
vinovat.
Nu lăudaţi soarele, el există şi
fără noi.
Nu admir curajul inconştienţei, el
nu se luptă cu nimeni.
Interiorul este nebun, exteriorul e
cumsecade.
Elitismul este puterea celor slabi.
E uşot să ucizi un scriitor, mai
greu este să distrugi o operă.
Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea
Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care
amintesc izbitor cu cele din lumea animală?
Don Quijote, Don Juan, Faust sunt invenţii poetice mai reale decât realul.
Uneori, strălucirea cerească se adună într-o baltă stătută. Un orăcăit
seamănă cu vocea unui înger.
Armonia este o stare ideală la care nu ajung decât înţelepţii şi idioţii.
Noi, ceilalţi, suntem în dizarmonie.
Maldoror
Spre Lucia pe
care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici
prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Din zborul păsării
Din zborul
păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Poete, fă-i un loc Horaţiului,
Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case şi cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine
Te caută, beţivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.
BORIS MARIAN
MEHR
Membru USR
Bucureşti- iunie
2016
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în
el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal.
Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât
surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.
**********************************
În scris, ca şi în dragoste, contează speranţa.
Cuvântul realizare este letal.
De-ar şti cameleonul ce prost exemplu dă!
Cartea vieţii se citeşte după moarte.
Condiţia umană este uitarea continuă.
Teama de moarte este extrem de toxică.
Trăim exact după cum gândim.
Există uşi pe care nu a intrat nimeni?
Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant.
Interesant este la ce nu te gândeşti aproape
niciodată.
Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo...
Duşmanul nu există decât în închipuirea noastră.
Iubeşte la bătrâneţe ca şi cum ar fi prima oară!
Nici o povară nu este repetabilă, ca şi clipa.
Natura nu are nicio datorie faţă de noi.
Ca să
cunoşti întunericul, trebuie să fii orb.
Mozart şi o şoaptă – "E târziu,
noi plecăm".
Priveşte un balon şi nu vei mai fi
vanitos.
Între identitate şi schimbare,
prefer schimbarea.
Între pistol şi ţintă, spaţiul e
vinovat.
Nu lăudaţi soarele, el există şi
fără noi.
Nu admir curajul inconştienţei, el
nu se luptă cu nimeni.
Interiorul este nebun, exteriorul e
cumsecade.
Elitismul este puterea celor slabi.
E uşot să ucizi un scriitor, mai
greu este să distrugi o operă.
Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea
Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care
amintesc izbitor cu cele din lumea animală?
Don Quijote, Don Juan, Faust sunt invenţii poetice mai reale decât realul.
Uneori, strălucirea cerească se adună într-o baltă stătută. Un orăcăit
seamănă cu vocea unui înger.
Armonia este o stare ideală la care nu ajung decât înţelepţii şi idioţii.
Noi, ceilalţi, suntem în dizarmonie.
Maldoror
Spre Lucia pe
care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici
prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Din zborul păsării
Din zborul
păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Poete, fă-i un loc Horaţiului,
Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case şi cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine
Te caută, beţivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.
BORIS MARIAN
MEHR
Membru USR
Bucureşti- iunie
2016
