Un cârd de gâşte gălăgioase intrând în magie, agale, de pe uliţa fără case ce însoţea cursul gârlei şi oprindu-se în mijlocul şoselei asfaltate, întinzându-şi aripile să le scuture de praful drumului şi de apa Vezii secate de zăpuşeală. Abia de mai găseai ici-colo câte-o băltoacă pentru tărbăceală pe care să te bazezi ca să te poţi boteza.
În faţa cârdului, un gâscan între gâscani, unul uriaş, părea că vrea să-şi măsoare puterile cu r.a.t.a. ce tocmai venea de la Drăgăşani, ajunsă la mijlocul podului. Gâscanul, cu nici un chip nu se dădea la o parte şi nici gâştele! Băteau din aripi cu piepturile ridicate şi parcă voiau să oprească autobuzul şi să acopere cu găgăitul lor, sunetul claxonului.
Şoferul pare să fi fost om cu frica lui Dumnezeu, cumsecade, a coborât steagul oprind motorul şi a lăsat gâştele Cojocarului să treacă. Cojocaru, chiabur oleacă, era tatăl unui prieten al meu, n-avea alt copil! Stătea cu casele pe malul celălalt. Nu mai era cojocar, s-a gândit că ar fi util, să nu sufere băiatul la liceu, să-i schimbe numele şi l-a numit Miron Tomescu, ca să rimeze în escu cu fraţii Gherghescu, băieţii primuluisecretar . La fel şi satul când l-au avansat centru de raion, venind în întâmpinarea noului, l-au schimbat în Vedea, din Gura Boului.
Şoferul a lăsat gâştele să-şi facă damblaua, ocupându-şi tarlaua pe lângă roţile autobuzului, prin ambele părţi. Ultimul a părăsit confruntarea, conform uzului, căpitanul după ce s-a asigurat că plutonul trecuse podul
Mi-am amintit episodul din universul mic al copilăriei mele, uitându-mă în sus către stele şi citind cu încântare un panegiric oniric din universul cel mare al Păcalei Făgeţelului, când pe cer soarele părea că răsare de la apus, strălucind în întuneric.
păcala făgeţelului
nu e un sat
pe valea vezii la deal dincoace de pitești
printre dealuri păduri şi vâlcele
e doar o poveste nescrisă
în care intrăm
uneori
şi ne-aducem aminte!
Felicitări Prietene Petruţ!
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/05/brat-la-brat-cu-pacala-fagetelului.html Un cârd de gâşte gălăgioase intrând în magie, agale, de pe uliţa fără case ce însoţea cursul gârlei şi oprindu-se în mijlocul şoselei asfaltate, întinzându-şi aripile să le scuture de praful drumului şi de apa Vezii secate de zăpuşeală. Abia de mai găseai ici-colo câte-o băltoacă pentru tărbăceală pe care să te bazezi ca să te poţi boteza.
În faţa cârdului, un gâscan între gâscani, unul uriaş, părea că vrea să-şi măsoare puterile cu r.a.t.a. ce tocmai venea de la Drăgăşani, ajunsă la mijlocul podului. Gâscanul, cu nici un chip nu se dădea la o parte şi nici gâştele! Băteau din aripi cu piepturile ridicate şi parcă voiau să oprească autobuzul şi să acopere cu găgăitul lor, sunetul claxonului.
Şoferul pare să fi fost om cu frica lui Dumnezeu, cumsecade, a coborât steagul oprind motorul şi a lăsat gâştele Cojocarului să treacă. Cojocaru, chiabur oleacă, era tatăl unui prieten al meu, n-avea alt copil! Stătea cu casele pe malul celălalt. Nu mai era cojocar, s-a gândit că ar fi util, să nu sufere băiatul la liceu, să-i schimbe numele şi l-a numit Miron Tomescu, ca să rimeze în escu cu fraţii Gherghescu, băieţii primuluisecretar . La fel şi satul când l-au avansat centru de raion, venind în întâmpinarea noului, l-au schimbat în Vedea, din Gura Boului.
Şoferul a lăsat gâştele să-şi facă damblaua, ocupându-şi tarlaua pe lângă roţile autobuzului, prin ambele părţi. Ultimul a părăsit confruntarea, conform uzului, căpitanul după ce s-a asigurat că plutonul trecuse podul
Mi-am amintit episodul din universul mic al copilăriei mele, uitându-mă în sus către stele şi citind cu încântare un panegiric oniric din universul cel mare al Păcalei Făgeţelului, când pe cer soarele părea că răsare de la apus, strălucind în întuneric.
păcala făgeţelului
nu e un sat
pe valea vezii la deal dincoace de pitești
printre dealuri păduri şi vâlcele
e doar o poveste nescrisă
în care intrăm
uneori
şi ne-aducem aminte!
Felicitări Prietene Petruţ!
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/05/brat-la-brat-cu-pacala-fagetelului.html
