Nimic mai reconfortant pentru un scriitor decât să constate că gândurile sale, la capătul călătoriei, ajung să fie citite şi trezesc interesul. Mulţumesc Adrian Alui Gheorghe pentru lectură şi Confirmare de primire!
Adrian Alui Gheorghe este cu Ion Toma Ionescu.
CONFIRMARE DE PRIMIRE. ION TOMA IONESCU – ”Argintarium. Rescrieri” (Editura ”Art Creativ, 2016) și ”Al cincilea anotimp” (Editura ”Detectiv literar”, 2019)
”Argintarium. Rescrieri” este o antologie de poezie care ”dă seama” despre evoluția poeziei lui Ion Toma Ionescu pe parcursul cîtorva decenii de ”fapte poetice”. Poezia din ”Argintarium” te duce cu gîndul la ludicul arghezian, care funcționează ca un relativizant al imaginarului poetic, lexicul este bogat, surprinzător adesea, există o libertate interioară a textului care eliberează energii latente chiar la nivelul receptorului: ”în răstimpuri cad păsări/ una după alta precum/ casele/ înmuiate în armătură// cum să cadă o pasăre din cer/ dacă nu s-ar răsturna pământul/ din când în când/ ca o clepsidră/ cu oasele istovite/ de viitură// bolovani de șuvoaie/ se rostogolesc pe versantul/ cât un gât de lebădă strâmt// un lanț de îngeri surfând/ supli se strecoară/ bine antrenați// pe plajă mică agățată/ în turla bisericii din deal/ lustruind/ scândurile cu ceară/ încolonați/ așteptăm/ bursa locurilor de îngeri” (bursa locurilor de îngeri). Al. Cistelecan subliniază, la poezia din ”Argintarium”, unda ”de umor de sine” și chiar doza de voie bună, la care putem adăuga o călătorie continuă prin spațiul memoriei afective: ”am văzut o fată tînără/ îmbrăcată în negru/ cum se legăna/ într-un scrînciob/ de ceară și miere// stătea dreaptă/ și lumina soarelui/ parcă se descăierase/ în ghemotoace/ risipite peste tot// își ținea brațele/ împreunate sub sîni/ sînii o strîngeau/ răzvrătiți de durere// ceara se topea/ și în arderea ei/ se cățăra un lujer/ de miere” (ceară și miere).
Continuare link
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/03/confirmare-de-primire.html Nimic mai reconfortant pentru un scriitor decât să constate că gândurile sale, la capătul călătoriei, ajung să fie citite şi trezesc interesul. Mulţumesc Adrian Alui Gheorghe pentru lectură şi Confirmare de primire!
Adrian Alui Gheorghe este cu Ion Toma Ionescu.
CONFIRMARE DE PRIMIRE. ION TOMA IONESCU – ”Argintarium. Rescrieri” (Editura ”Art Creativ, 2016) și ”Al cincilea anotimp” (Editura ”Detectiv literar”, 2019)
”Argintarium. Rescrieri” este o antologie de poezie care ”dă seama” despre evoluția poeziei lui Ion Toma Ionescu pe parcursul cîtorva decenii de ”fapte poetice”. Poezia din ”Argintarium” te duce cu gîndul la ludicul arghezian, care funcționează ca un relativizant al imaginarului poetic, lexicul este bogat, surprinzător adesea, există o libertate interioară a textului care eliberează energii latente chiar la nivelul receptorului: ”în răstimpuri cad păsări/ una după alta precum/ casele/ înmuiate în armătură// cum să cadă o pasăre din cer/ dacă nu s-ar răsturna pământul/ din când în când/ ca o clepsidră/ cu oasele istovite/ de viitură// bolovani de șuvoaie/ se rostogolesc pe versantul/ cât un gât de lebădă strâmt// un lanț de îngeri surfând/ supli se strecoară/ bine antrenați// pe plajă mică agățată/ în turla bisericii din deal/ lustruind/ scândurile cu ceară/ încolonați/ așteptăm/ bursa locurilor de îngeri” (bursa locurilor de îngeri). Al. Cistelecan subliniază, la poezia din ”Argintarium”, unda ”de umor de sine” și chiar doza de voie bună, la care putem adăuga o călătorie continuă prin spațiul memoriei afective: ”am văzut o fată tînără/ îmbrăcată în negru/ cum se legăna/ într-un scrînciob/ de ceară și miere// stătea dreaptă/ și lumina soarelui/ parcă se descăierase/ în ghemotoace/ risipite peste tot// își ținea brațele/ împreunate sub sîni/ sînii o strîngeau/ răzvrătiți de durere// ceara se topea/ și în arderea ei/ se cățăra un lujer/ de miere” (ceară și miere).
Continuare link
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/03/confirmare-de-primire.html