• #Cercei Cruce din #argint 925 – Descoperă eleganța atemporală a cerceilor cruce din argint 925! Accesorii rafinate, cu un design simbolic, perfecte pentru orice ocazie. Alege stilul care te definește! https://shopbutic.com/produs/cercei-cruce-din-argint-925/
    #Cercei Cruce din #argint 925 – Descoperă eleganța atemporală a cerceilor cruce din argint 925! Accesorii rafinate, cu un design simbolic, perfecte pentru orice ocazie. Alege stilul care te definește! https://shopbutic.com/produs/cercei-cruce-din-argint-925/
    SHOPBUTIC.COM
    Cercei Cruce din argint 925
    Cercei Cruce din argint 925 - Descoperă eleganța atemporală a cerceilor cruce din argint 925! Accesorii rafinate, cu un design simbolic, perfecte pentru
  • Atrage privirile cu #cercei #cruce din #argint aurit eleganți și rafinați. Descoperă secretele cerceilor din #argintaurit. O #bijuterie cu simbolism și stil unic. https://shopbutic.com/produs/cercei-cruce-din-argint-aurit/
    Atrage privirile cu #cercei #cruce din #argint aurit eleganți și rafinați. Descoperă secretele cerceilor din #argintaurit. O #bijuterie cu simbolism și stil unic. https://shopbutic.com/produs/cercei-cruce-din-argint-aurit/
    SHOPBUTIC.COM
    Cercei Cruce din argint aurit
    Atrage privirile cu cercei cruce din argint aurit eleganți și rafinați. Descoperă secretele cerceilor din argint aurit. O bijuterie cu simbolism și stil
  • Industria cărbunelui a jucat un rol esențial în dezvoltarea economică a multor țări, alimentând revoluția industrială și contribuind la creșterea infrastructurii energetice globale. Cu toate acestea, în prezent, sectorul cărbunelui se află la o răscruce, confruntându-se cu presiuni ecologice, economice și tehnologice.
    https://top300firme.ro/industria-mondiala-a-carbunelui-trecut-prezent-si-viitor/
    Industria cărbunelui a jucat un rol esențial în dezvoltarea economică a multor țări, alimentând revoluția industrială și contribuind la creșterea infrastructurii energetice globale. Cu toate acestea, în prezent, sectorul cărbunelui se află la o răscruce, confruntându-se cu presiuni ecologice, economice și tehnologice. https://top300firme.ro/industria-mondiala-a-carbunelui-trecut-prezent-si-viitor/
    TOP300FIRME.RO
    Industria mondială a cărbunelui: trecut, prezent și viitor
    Istoria cărbunelui, baza industrializării. Țările care produc cel mai mult cărbune. Tipuri de cărbune și utilizările sale. Industriei cărbunelui în România.
  • Ce simbolizează Crucea. Nu se ştie cu precizie când a apărut cea dintâi imagine cu forma crucii. Cercetătorii susţin că este al doilea element grafic apărut, după cerc. Crucea este redată în...
    https://www.energiaconstiintei.ro/ce-simbolizeaza-crucea/
    Ce simbolizează Crucea. Nu se ştie cu precizie când a apărut cea dintâi imagine cu forma crucii. Cercetătorii susţin că este al doilea element grafic apărut, după cerc. Crucea este redată în... https://www.energiaconstiintei.ro/ce-simbolizeaza-crucea/
  • Pandantiv Ankh din ARGINT, Cruce, Amuletă, Talisman, Crux Ansata ARGINT - cod PND760, Condiție: Nou, Model: Unisex, Metal: ARGINT 925%, Culoare: Argintiu, negru, Greutatea: 3,4g, Înălțime: 44mm, Lățime: 19mm...
    https://www.energiaconstiintei.ro/produse/pandantiv-ankh-crucea-ajna-argint-pnd760/
    Pandantiv Ankh din ARGINT, Cruce, Amuletă, Talisman, Crux Ansata ARGINT - cod PND760, Condiție: Nou, Model: Unisex, Metal: ARGINT 925%, Culoare: Argintiu, negru, Greutatea: 3,4g, Înălțime: 44mm, Lățime: 19mm... https://www.energiaconstiintei.ro/produse/pandantiv-ankh-crucea-ajna-argint-pnd760/
  • Cei puternici nu fac schimb de fericire, nu cerșesc dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și nu vor trăda niciodată omul pe care îl iubesc. Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții cum să trăiască, ci preferă să se aprofundeze în sine și să se dezvolte. Își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și au făcut, iar pentru eșecuri se... "
    https://www.iubiresilumina.com/2022/05/oamenii-puternici-nu-sunt-iubiti-sunt.html
    Cei puternici nu fac schimb de fericire, nu cerșesc dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și nu vor trăda niciodată omul pe care îl iubesc. Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții cum să trăiască, ci preferă să se aprofundeze în sine și să se dezvolte. Își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și au făcut, iar pentru eșecuri se... " https://www.iubiresilumina.com/2022/05/oamenii-puternici-nu-sunt-iubiti-sunt.html
    WWW.IUBIRESILUMINA.COM
    „Oamenii puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.”
    Cei puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați. Ei se aud pe sine, știu ce merită și nu sunt pregătiți să renunțe la...
  • Axis Mundi, sau axa lumii, axa cosmică, stâlpul lumii, centrul lumii sau copacul lumii este un simbol mitologic reprezentând conexiunea dintre ceruri și pământ sau dintre tărâmul înalt și cel de jos, asociat cu conceptul de "Omphalos", buricul ori ombilicul universului. Mitologii comparativi o exemplifică prin plante (copaci, vița de vie sau tulpine), munți, o coloană de foc ori fum, sau un produs al manufacturii umane, precum un toiag, un baston, o scară, o cruce, o clopotniță, un stâlp (totemic), o spirală.
    Axis Mundi, sau axa lumii, axa cosmică, stâlpul lumii, centrul lumii sau copacul lumii este un simbol mitologic reprezentând conexiunea dintre ceruri și pământ sau dintre tărâmul înalt și cel de jos, asociat cu conceptul de "Omphalos", buricul ori ombilicul universului. Mitologii comparativi o exemplifică prin plante (copaci, vița de vie sau tulpine), munți, o coloană de foc ori fum, sau un produs al manufacturii umane, precum un toiag, un baston, o scară, o cruce, o clopotniță, un stâlp (totemic), o spirală.
    WWW.DIANE.RO
    Axis Mundi: Simbol și semnificație
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse

  • Felinarul roşu
    (Fragment din romanul Titi, în proiect)
    Ca soldat în garda regelui Mihai de unde plecase de trei săptămâni, Titi încă nu cunoscuse războiul şi iată că acel ceva, nici curiozitate, nici nerăbdare, dar nici teamă de a da piept cu duşmanul, era inevitabil sǎ se întâmple. Se împlinise mai repede decât preconiza. În gardă, se plictisise de ţinuta rigidă, de disciplina exagerată care îl făcea să se simtă prea încorsetat în uniforma elegantă ce trebuia s-o poarte impecabil, fără să-i ofere în schimb nimic spectaculos. Nu exista nici o posibilitate de a se afirma prin ceva anume, în faţă camarazilor, sau în proprii lui ochi. Așa că atunci când i s-a ivit prilejul, nu a ezitat să aleagă. Nu-şi găsise acolo rostul.
    Se simţea bine şi apreciat doar când ajungea, destul de rar, la Crucea de piatră şi se privea ca într-o oglindă în ochii fetelor ce se înviorau brusc şi care mai de care săreau să-l întâmpine. Întârzia mai mult în salon, având un cuvânt şi o glumă bună pentru fiecare dintre fete. De multe ori nici măcar nu mai ajungea în camerele de sus, să fericească vreo norocoasă.
    Pe străduţa pietruită a Dudeştilor, dincolo de intersecţia cu Dorobanţi, trăsurile începeau să oprească în faţă bordelurilor după ce se lăsa întunericul. Flăcăruia felinarului, roşie de la gazul îndoit cu apă, agăţat direct în poartă sau pe zidul casei, nu reuşea să lumineze într-ajuns feţele celor care intrau scoţându-şi pălăria, dacă era vreun domn, sau chipiul, dacă era unul dintre ofiţerii venetici ce umpluseră străzile Bucureştilor. Cei cu bască treceau ceva mai în jos căci stradă plăcerilor avea mai multe stabilimente. Oferta fiind după condiţia şi buzunarul clientului.
    Odată intrat în salonul larg cu pereţii plini de tablouri, aşezat la una din cele câteva mese, băutura şi flecăreala fetelor care stăteau în picioare lângă soba de teracotă ce ocupa jumătate din perete, te făceau să uiţi de bombardamentele tot mai dese în ultima vreme. Sorbeai un pahar două din băutura fină şi numai după aceea îţi clăteai ochii, alegându-ţi una dintre fetele îmbrăcate cât se poate de transparent, astfel încât să pună în valoare calităţile de patrimoniu.
    Titi venise să-şi ia la revedere. Aranjase la cazarmă cu sublocotenentul Haralambie, zicându-i că nevasta e gata să nască(de unde nevastă?...) şi trebuie s-o încurajeze cumva înainte de plecare. Transferat de curând din Garda Regală, nu-i ştia nimeni rostul, aşa că încercarea dăduse rezultate. În birjă se gândise deja la Suzi, şi-ar fi dorit s-o găsească liberă. A avut noroc. Nu-şi mai plătise de mult abonamentul, dar Miţa, patroana, avea slăbiciune la el. Cum îl văzu îl luă în braţe şi-i şopti la ureche:
    – Unde mi-ai fost puşlama? Am crezut că m-ai tradus. Ce e cu uniforma asta jerpelită pe tine? Titi era într-o uniformă militară obişnuită, o predase pe cea specială cu ciucuri și firete a gărzii regale.
    – Îţi povestesc mai târziu. Las-o pe Suzi cu mine şi dă-ne sus o sticlă cu lichior de nuci. Patroana se uită lung, fetele nu aveau voie să bea în timpul lucrului, dar se execută îndată. O luă pe Suzi de mână, extrăgând-o cu o plecăciune “vinovată” din grupul ce se strânsese în jurul lui. Fetele ţuguindu-şi buzele supărate, izbucniră pe mai multe voci.
    – Titişor, ia-mă şi pe mine!
    – Doamnelor, va rămân dator!
    În camera de sus, patul larg cu aşternut roşu după două păhăruţe de lichior i-a primit bine. Dar parcă nu se potriveau ca altădată jocurile. Nu ardea focul…
    – Suzi, ştiai că iedul tău stâng e mai nătâng şi dreptul mai fudul? Pare că n-a supt destul. Avea un bust perfect Suzi şi-i plăcea să-i mângâie sănii, să-i potrivească în căuşul palmei ridicându-i uşor spre gura lacomă.
    – Mai lasă iezii că ne-apucă nămiezii fără speranţă! Ce-i cu pistolul tău, vegetează? Sau n-are gloanţe pe ţeavă, de nu percutează? Hotărăşte-te până joi!
    – Suzi, mâine plec la război! Îl împinse cu putere de deasupra. Aprinse lumina şi mânioasă în pielea ei de femeie tânără ce lucea, îl cercetă intens, cuprinzând-o încet din interior întunericul.
    – Bine mă Titi şi noi?... Devenise dintr-odată purtătoarea de iluzii a tuturor fetelor care-şi făceau meseria fără tragere de inima în camerele alăturate. Se strânse lângă el, îi luă mâinile şi i le puse pe sâni cu capul dat pe spate şi frecându-şi-i de mâinile lui. Sfârcurile deveniseră tari şi sănii flămânzi parcă cerşeau adăpostul.
    – Bine mă Titi!... Se mistuiră într-o îmbrăţișare lungă uitând amândoi locul în care se aflau.
    https://pasareacetii.blogspot.com/.../felinarul...
    Felinarul roşu (Fragment din romanul Titi, în proiect) Ca soldat în garda regelui Mihai de unde plecase de trei săptămâni, Titi încă nu cunoscuse războiul şi iată că acel ceva, nici curiozitate, nici nerăbdare, dar nici teamă de a da piept cu duşmanul, era inevitabil sǎ se întâmple. Se împlinise mai repede decât preconiza. În gardă, se plictisise de ţinuta rigidă, de disciplina exagerată care îl făcea să se simtă prea încorsetat în uniforma elegantă ce trebuia s-o poarte impecabil, fără să-i ofere în schimb nimic spectaculos. Nu exista nici o posibilitate de a se afirma prin ceva anume, în faţă camarazilor, sau în proprii lui ochi. Așa că atunci când i s-a ivit prilejul, nu a ezitat să aleagă. Nu-şi găsise acolo rostul. Se simţea bine şi apreciat doar când ajungea, destul de rar, la Crucea de piatră şi se privea ca într-o oglindă în ochii fetelor ce se înviorau brusc şi care mai de care săreau să-l întâmpine. Întârzia mai mult în salon, având un cuvânt şi o glumă bună pentru fiecare dintre fete. De multe ori nici măcar nu mai ajungea în camerele de sus, să fericească vreo norocoasă. Pe străduţa pietruită a Dudeştilor, dincolo de intersecţia cu Dorobanţi, trăsurile începeau să oprească în faţă bordelurilor după ce se lăsa întunericul. Flăcăruia felinarului, roşie de la gazul îndoit cu apă, agăţat direct în poartă sau pe zidul casei, nu reuşea să lumineze într-ajuns feţele celor care intrau scoţându-şi pălăria, dacă era vreun domn, sau chipiul, dacă era unul dintre ofiţerii venetici ce umpluseră străzile Bucureştilor. Cei cu bască treceau ceva mai în jos căci stradă plăcerilor avea mai multe stabilimente. Oferta fiind după condiţia şi buzunarul clientului. Odată intrat în salonul larg cu pereţii plini de tablouri, aşezat la una din cele câteva mese, băutura şi flecăreala fetelor care stăteau în picioare lângă soba de teracotă ce ocupa jumătate din perete, te făceau să uiţi de bombardamentele tot mai dese în ultima vreme. Sorbeai un pahar două din băutura fină şi numai după aceea îţi clăteai ochii, alegându-ţi una dintre fetele îmbrăcate cât se poate de transparent, astfel încât să pună în valoare calităţile de patrimoniu. Titi venise să-şi ia la revedere. Aranjase la cazarmă cu sublocotenentul Haralambie, zicându-i că nevasta e gata să nască(de unde nevastă?...) şi trebuie s-o încurajeze cumva înainte de plecare. Transferat de curând din Garda Regală, nu-i ştia nimeni rostul, aşa că încercarea dăduse rezultate. În birjă se gândise deja la Suzi, şi-ar fi dorit s-o găsească liberă. A avut noroc. Nu-şi mai plătise de mult abonamentul, dar Miţa, patroana, avea slăbiciune la el. Cum îl văzu îl luă în braţe şi-i şopti la ureche: – Unde mi-ai fost puşlama? Am crezut că m-ai tradus. Ce e cu uniforma asta jerpelită pe tine? Titi era într-o uniformă militară obişnuită, o predase pe cea specială cu ciucuri și firete a gărzii regale. – Îţi povestesc mai târziu. Las-o pe Suzi cu mine şi dă-ne sus o sticlă cu lichior de nuci. Patroana se uită lung, fetele nu aveau voie să bea în timpul lucrului, dar se execută îndată. O luă pe Suzi de mână, extrăgând-o cu o plecăciune “vinovată” din grupul ce se strânsese în jurul lui. Fetele ţuguindu-şi buzele supărate, izbucniră pe mai multe voci. – Titişor, ia-mă şi pe mine! – Doamnelor, va rămân dator! În camera de sus, patul larg cu aşternut roşu după două păhăruţe de lichior i-a primit bine. Dar parcă nu se potriveau ca altădată jocurile. Nu ardea focul… – Suzi, ştiai că iedul tău stâng e mai nătâng şi dreptul mai fudul? Pare că n-a supt destul. Avea un bust perfect Suzi şi-i plăcea să-i mângâie sănii, să-i potrivească în căuşul palmei ridicându-i uşor spre gura lacomă. – Mai lasă iezii că ne-apucă nămiezii fără speranţă! Ce-i cu pistolul tău, vegetează? Sau n-are gloanţe pe ţeavă, de nu percutează? Hotărăşte-te până joi! – Suzi, mâine plec la război! Îl împinse cu putere de deasupra. Aprinse lumina şi mânioasă în pielea ei de femeie tânără ce lucea, îl cercetă intens, cuprinzând-o încet din interior întunericul. – Bine mă Titi şi noi?... Devenise dintr-odată purtătoarea de iluzii a tuturor fetelor care-şi făceau meseria fără tragere de inima în camerele alăturate. Se strânse lângă el, îi luă mâinile şi i le puse pe sâni cu capul dat pe spate şi frecându-şi-i de mâinile lui. Sfârcurile deveniseră tari şi sănii flămânzi parcă cerşeau adăpostul. – Bine mă Titi!... Se mistuiră într-o îmbrăţișare lungă uitând amândoi locul în care se aflau. https://pasareacetii.blogspot.com/.../felinarul...
  • 131. stocate pe hard,



    are toate datele

    să intre

    cu oiştea-n gard



    fante galant oscilează

    între proză şi poezie

    ca studiu

    al unui preludiu



    lunecos

    dinamic

    lucid rafinează

    alcooluri în vid



    îşi mişcă uşor

    cuvintele

    aripi de aer

    şi apă



    unduitor

    ca o râmă

    îşi sapă

    în orb hărţile



    e un animal

    insidios şi rebel

    timpul vine

    spre el

    din toate părţile



    132. nu se dau prinse,



    cu năvodul

    păsările toamnei

    nici panglici colorate

    nu se taie

    inaugurând

    exodul frunzelor



    stâlpii de fum

    se îndoaie periculos

    susţinând podul

    doldora de nuci

    doar cu focul

    de la trei uluci…



    nu stai făr’ de lemne

    în stivă

    în fundul curţii

    în pantalonii ăia scurţii

    în gura iernii

    ceara ei de divă

    aşteptând să răsară

    soarele

    din cazanul

    povernii



    că nu e vară



    133. mi-am schimbat ochii,



    pot vedea lumea

    pe toate feţele…

    dimineţile vin acum

    la cafea

    în rochii de seară

    şi cursul vieţii îl pot

    întoarce din drum

    arzând liniştit precum

    o lumânare de ceară



    ce bine să ai întunericul tău

    de toate zilele

    îl lipeşti blând

    pe sânii femeii

    acoperindu-i

    deal-vale şi

    iar deal-vale

    în cerul mâinii



    măcar nu sunt

    munţii stâncoşi

    să-ţi zgârii

    palmele

    şi să ţâşnească iar lumina



    ce ochi păcătoşi…



    134. eram frumoşi,



    împărăţeam tinereţii

    elanul sentimentele

    votca şi sucul de roşii…

    agăţam

    de lobul urechii

    cuvintele

    ca pe nişte cireşe de mai



    stăpâni ai azurului

    ne avântam

    pe luciul gheţii

    exersând piruete

    şi salturi mortale…

    patinatorii albaştrii

    ai aerului

    susţinuţi de propriile

    aplauze



    am descoperit

    în contractul cu viaţa

    clauze

    secrete

    …că lumea

    plină de şmenuri

    e împărţită

    de schengenuri



    gheaţa este

    mai subţire ca aţa

    cireşele sunt amare

    şi în ochii iubitei

    deposedaţi

    de candoare

    citesc acum

    asta e o ştire



    …nimic nu mai are

    dulceaţa

    cafelei cu sare



    135. am să vă uimesc,



    poezia mea

    e doar o stare

    în care sufletul

    îşi găseşte un alt corp



    la început curgător

    tremurând de emoţie

    când se întrupează

    precum piftia de şorici

    din ţipătul înjunghiat

    al animalului

    în ajun de crăciun

    luând forma vasului

    de lut ars

    acoperit de ninsori



    împărţim viaţa

    în două ca pe o

    pâine neagră

    albind cuvintele

    cernite din dureri



    în timp ce

    sângele domnului

    dă pe foc într-un

    ceainic de tablă…



    136. desenez în nisipul,



    sfântului duh

    chipul

    cuvântului



    şi decupez literele

    hârjâind nesigur

    cu un bomfaier

    ce desparte

    într-un caier

    spaima de moarte

    de setea de viaţă

    potrivind

    ora exactă

    ora exactă

    a meridianului meu



    ştii moartea

    e o carte

    în care scrii

    mereu

    şi ajuns

    la sfârşit

    crezi că păcăleşti

    alungind literele

    ca şi cum ai fi

    un pic dumnezeu



    137. am văzut,



    fulgi de tăciune
    ningând
    peste rănile
    prin care
    sângeraseră
    cuiele



    cuvinte libere
    exersau

    în rugăciune
    împletituri
    de lână



    138. nu urci la ceruri,


    pe aripi

    planat

    în lumină

    de îngeri


    îţi scuturi

    sufletul

    curat

    de ţărână



    îngropi

    caligrama

    la rădăcină

    de sângeri



    şi-ţi legi povară

    teama
    cu frânghia
    de ceară…



    nu urci la ceruri

    pe aripi planat

    în lumină

    de îngeri





    139. ceaţa strecoară în imagini,



    rotocoale vineţii
    acoperind golul dintre cuvinte
    calculatorul toarce impersonal
    abia de simt sârma ghimpată
    pe care calc într-un echilibru precar



    lupii albi înfometaţi adulmecă în aer
    urma inconsistentă a fricii

    flori albastre de gheaţă

    subţiri înfloresc

    pe fereastra din cer a bunicii



    140. e o iarnă,



    de ţinut minte

    liber la alb

    necuprins

    viscolul latră

    fierbinte şi

    la crucea de piatră

    felinarul

    s-a stins



    141. solitar,



    la fereastra vagonului

    cu ochii în palma cu care

    mângâi imagini

    juisez…



    am atins

    linia albă a umbrei

    conturul

    unei femei

    sub cearşaful nins



    urmând

    calea dreaptă

    fără patimi

    deschisă mâinii

    lui dumnezeu



    de săptămâni

    adnotând pagini

    dincolo de iarnă

    mă aşteaptă

    femeia cu cinci sâni



    142. şi după ce izbândeşti,



    să o iei de la capăt

    în aplauze…



    afişul vieţii

    are chipul

    unei mrene

    ce se zbate

    în spectacol

    pe uscat



    în timp ce

    moartea sapă

    cu şişul în apă

    nisipul

    sub malul

    surpat



    (Din volumul Al cincilea anotimp)
    https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html
    131. stocate pe hard, are toate datele să intre cu oiştea-n gard fante galant oscilează între proză şi poezie ca studiu al unui preludiu lunecos dinamic lucid rafinează alcooluri în vid îşi mişcă uşor cuvintele aripi de aer şi apă unduitor ca o râmă îşi sapă în orb hărţile e un animal insidios şi rebel timpul vine spre el din toate părţile 132. nu se dau prinse, cu năvodul păsările toamnei nici panglici colorate nu se taie inaugurând exodul frunzelor stâlpii de fum se îndoaie periculos susţinând podul doldora de nuci doar cu focul de la trei uluci… nu stai făr’ de lemne în stivă în fundul curţii în pantalonii ăia scurţii în gura iernii ceara ei de divă aşteptând să răsară soarele din cazanul povernii că nu e vară 133. mi-am schimbat ochii, pot vedea lumea pe toate feţele… dimineţile vin acum la cafea în rochii de seară şi cursul vieţii îl pot întoarce din drum arzând liniştit precum o lumânare de ceară ce bine să ai întunericul tău de toate zilele îl lipeşti blând pe sânii femeii acoperindu-i deal-vale şi iar deal-vale în cerul mâinii măcar nu sunt munţii stâncoşi să-ţi zgârii palmele şi să ţâşnească iar lumina ce ochi păcătoşi… 134. eram frumoşi, împărăţeam tinereţii elanul sentimentele votca şi sucul de roşii… agăţam de lobul urechii cuvintele ca pe nişte cireşe de mai stăpâni ai azurului ne avântam pe luciul gheţii exersând piruete şi salturi mortale… patinatorii albaştrii ai aerului susţinuţi de propriile aplauze am descoperit în contractul cu viaţa clauze secrete …că lumea plină de şmenuri e împărţită de schengenuri gheaţa este mai subţire ca aţa cireşele sunt amare şi în ochii iubitei deposedaţi de candoare citesc acum asta e o ştire …nimic nu mai are dulceaţa cafelei cu sare 135. am să vă uimesc, poezia mea e doar o stare în care sufletul îşi găseşte un alt corp la început curgător tremurând de emoţie când se întrupează precum piftia de şorici din ţipătul înjunghiat al animalului în ajun de crăciun luând forma vasului de lut ars acoperit de ninsori împărţim viaţa în două ca pe o pâine neagră albind cuvintele cernite din dureri în timp ce sângele domnului dă pe foc într-un ceainic de tablă… 136. desenez în nisipul, sfântului duh chipul cuvântului şi decupez literele hârjâind nesigur cu un bomfaier ce desparte într-un caier spaima de moarte de setea de viaţă potrivind ora exactă ora exactă a meridianului meu ştii moartea e o carte în care scrii mereu şi ajuns la sfârşit crezi că păcăleşti alungind literele ca şi cum ai fi un pic dumnezeu 137. am văzut, fulgi de tăciune ningând peste rănile prin care sângeraseră cuiele cuvinte libere exersau în rugăciune împletituri de lână 138. nu urci la ceruri, pe aripi planat în lumină de îngeri îţi scuturi sufletul curat de ţărână îngropi caligrama la rădăcină de sângeri şi-ţi legi povară teama cu frânghia de ceară… nu urci la ceruri pe aripi planat în lumină de îngeri 139. ceaţa strecoară în imagini, rotocoale vineţii acoperind golul dintre cuvinte calculatorul toarce impersonal abia de simt sârma ghimpată pe care calc într-un echilibru precar lupii albi înfometaţi adulmecă în aer urma inconsistentă a fricii flori albastre de gheaţă subţiri înfloresc pe fereastra din cer a bunicii 140. e o iarnă, de ţinut minte liber la alb necuprins viscolul latră fierbinte şi la crucea de piatră felinarul s-a stins 141. solitar, la fereastra vagonului cu ochii în palma cu care mângâi imagini juisez… am atins linia albă a umbrei conturul unei femei sub cearşaful nins urmând calea dreaptă fără patimi deschisă mâinii lui dumnezeu de săptămâni adnotând pagini dincolo de iarnă mă aşteaptă femeia cu cinci sâni 142. şi după ce izbândeşti, să o iei de la capăt în aplauze… afişul vieţii are chipul unei mrene ce se zbate în spectacol pe uscat în timp ce moartea sapă cu şişul în apă nisipul sub malul surpat (Din volumul Al cincilea anotimp) https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/xviii-o-antologie-de-autor-ion-toma.html
    XVIII. O antologie de autor . Ion Toma Ionescu
    JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA
  • Potrivit legendei, eruditul Faust se bucura de mari succese dar, dezamăgit totuși de existența sa, a ajuns să facă, la o răscruce de drumuri, un pact cu diavolul prin care și-a dăruit sufletul în schimbul unei cunoașteri nelimitate și a degustării întru totul a plăcerilor lumești.
    Potrivit legendei, eruditul Faust se bucura de mari succese dar, dezamăgit totuși de existența sa, a ajuns să facă, la o răscruce de drumuri, un pact cu diavolul prin care și-a dăruit sufletul în schimbul unei cunoașteri nelimitate și a degustării întru totul a plăcerilor lumești.
    WWW.DIANE.RO
    Legenda doctorului Faust
    Un blog despre relatiile dintre oameni, dragoste, astrologie, horoscop, vise, evolutie personala deschis comentariilor si parerilor celor mai diverse
More Results