Am câștigat și lupte, am pierdut și prieteni, am învățat să-mi respect identitatea, să-mi întăresc rădăcinile și să-mi prețuiesc țara; în concluzie, am evoluat către ceea ce mi-am dorit mereu să fiu - un om cu spirit și un om al acțiunii; dar cel mai important, am găsit în mine atât de mult curaj, putere și determinare, încât m-aș simți în stare să stau față-n față cu cel mai aprig demon și să-i râd în nas.

Am plecat câteva minute la mine în cameră și m-am rugat. Îmi doream ca o minune să o vindece. Am ieșit să mă uit dacă zburdă prin casă, însă ea zăcea rece și tare, contorsionată și cu ochii larg deschiși, pe parchetul alunecos. Am mângâiat-o și i-am vorbit. I-am aprins o lumânare și m-am retras. A îngropat-o tata, în grădină.

Dansam cu licuricii și când eram mică. Pe deal, în spatele casei, printre cochilii de melci și garofițe sălbatice, ieșeau în seri prea calde și sub cerul ca o plasă de stele, ei, licuricii. Nu zăboveau prea mult în același loc, însă zburau atât de lent încât te puteai ține de ei la pas domol. Îi urmăream ore bune, până dispăreau subit, ca niște creaturi magice. Li se stingeau burțile umflate și dispăreau.

Din inocența feminină ce rar mă împresoară,

Dau sens poveștii mele, pentru a-ntâia oară.

O-mbrac în zemuri dulci și pun puțin din mine,

Ca să mă poți gusta, trecându-mă prin tine.

Am dansat cu ploaia astăzi, încercând să mă feresc de picăturile mult prea ude pentru hainele mele. Ea făcea stânga, eu făceam dreapta; ea îmi lovea fruntea, eu o ștergeam furioasă cu mâneca hanoracului deja umed; ea mi se scurgea printre șuvițele de păr din creștet, eu scuturam capul, dezaprobator. Am ținut-o așa cam un sfert de oră, cât o stradă lungă parcursă dus-întors de două ori.

Trag aer adânc în piept și mă cuprinde o frică ce mă face să tremur din șubredele încheieturi. Sunt îmbrăcată subțire, în pantaloni mult prea scurți și un maieu alb-gălbui, pătat cu zeamă de la ultima masă.