Am plecat câteva minute la mine în cameră și m-am rugat. Îmi doream ca o minune să o vindece. Am ieșit să mă uit dacă zburdă prin casă, însă ea zăcea rece și tare, contorsionată și cu ochii larg deschiși, pe parchetul alunecos. Am mângâiat-o și i-am vorbit. I-am aprins o lumânare și m-am retras. A îngropat-o tata, în grădină.