Și-atunci îți vine, uneori, cu revoltă, să-i trimiți la plimbare pe toți ăștia care deschid o ușă și nu salută, care cer o informație și nu spun ”mulțumesc”, care pleacă și nu dau ”buna ziua”. Dar apoi îți amintești că nu se face, că diplomația e o armă eficientă doar dacă e îndreptată asupra celor care o cunosc și-o folosesc. Altfel, risipești orzul pe gâște. Pentru că prostul n-o să înțeleagă, doar el are diplome, nu-i așa? #peblog #AventuriUrbane #DilemeBlonde

Niciodată nu m-am considerat o persoană cu înclinații spre domeniul financiar. Multă vreme am crezut că gestionarea finanțelor se face cu succes doar de către cei care au ”special skills” care mie nu mi-au fost alocate. Motiv pentru care, din dorința de a fi, totuși, eficientă, am învățat nu cum să fac bani, ci cum să-i pun deoparte pentru a-mi achiziționa una, alta. Și, de cele mai multe ori, investițiile (nu importante, e drept) mi-au reușit după această logică economisitoare care mi-a asigurat niște soluții financiare rapide. Însă la un moment dat... Continuarea #peblog. #AventuriUrbane #DilemeBlonde

”Nu știu cu ce să mă îmbrac” e una dintre frazele care mă bântuie în fiecare dimineață, indiferent câte ore de somn aș bifa pe check-list. Dar, în ziua în care am înțeles că nu e o patologie personală aceasta a nesiguranței alegerilor vestimentare, ci una care face ravagii printre femei, oricât de generos le-ar fi șifonierul, m-am (mai) liniștit și-am început să mă preocup mai tare de ceea ce așez în dulapul în fața căruia pierd constant destul timp dimineața gândind obsesiv ”ce să fie astăzi?”.

Cât, cât, cât?

Pentru că orice om normal la cap v-ar spune că facturile nu se plătesc cu ”scrie-mi și mie ceva, pe gratis”. Pentru că, în scris, ca și în alte domenii, ca să evoluezi, ai nevoie de niște materiale, de niște ”consumabile” (cum ar fi cărțile, de exemplu), care costă. Și, nu în ultimul rând, ai nevoie și de timp, iar al meu, ca și al altora, e cea mai de preț resursă a mea, tocmai pentru că nu se mai întoarce niciodată. Și-atunci, de ce nu l-aș folosi rațional și eficient? Iar, desigur, argumentul universal ar fi că nimeni nu muncește pe gratis, nici măcar atunci când fac voluntariat pentru că și de-acolo câștigi ceva, respectiv experiență. :)

Totuși, în ciuda faptului că am înțeles că pot trăi și fără multe dintre mărunțișurile pe care le depozitez (și le folosesc!) cu succes în camera mea, nu pot să nu recunosc că îmi doresc,  la casa mea , un spațiu pe măsura tuturor achizițiilor mele. În visele mele, dressingul cuprinde suficiente rafturi cât să încapă în el și pantofii mei încă necumpărați, dormitorul are cel puțin o fereastră îndreptată către stele, iar bucătăria e destul de spațioasă încât să găzduiască nu doar oaspeți de suflet, ci și toate electrocasnicele care m-ar putea aduce mai aproape de statutul de bucătar iscusit (aici vă dau voie să râdeți – ha, ha!).

Dintr-o cafea în care am așezat gânduri multicolore, vă spun ” La mulți ani! ” și vă îndemn, parafrazându-l pe Mahatma Ghandhi,  să fiți voi, fiecare dintre voi, schimbarea pe care vreți să o vedeți în țară .
Pentru că orice e posibil, dacă vrei cu adevărat…

Dintr-o cafea în care am așezat gânduri multicolore, vă spun ” La mulți ani! ” și vă îndemn, parafrazându-l pe Mahatma Ghandhi,  să fiți voi, fiecare dintre voi, schimbarea pe care vreți să o vedeți în țară .
Pentru că orice e posibil, dacă vrei cu adevărat…

Într-un final, când insistența mea a atins al treilea mesaj îngrijorat, colaboratorul meu mi-a dat un reply furios, explicându-mi că a intervenit ceva și că se aștepta ca eu să-l înțeleg, evocând trecutul nostru încununat de succese și încheind mesajul cu un alt deadline pe care nu l-a respectat, livrându-mi într-un final niște schițe lucrate parcă pe genunchi și făcându-mă să mă simt, pentru prima dată după mult timp, ca și cum nu contez, chiar dacă negociasem un preț și îndurasem două deadline-uri încălcate… În apărarea lui, colaboratorul mi-a aruncat scuza banilor prea puțini, cu care fusese de acord la negocieri, și că în consecința plății sub nivelul pieții el e de acord să continuăm, cu condiția să nu mai fac atâtea mofturi. Atunci am înțeles că eu nu pot să lucrez cu un om căruia nu-i pasă de mine, și că indiferent câți bani ofer, nu merit să mi se spună că ar trebui să înghit nemestecat ce mi se oferă. Atât de simplă-i viața.

Omul a inventat prejudecata pentru a întina bucuria. Nimeni nu se naşte cu prejudecăţi. Le transmitem din generaţie în generaţie să ne facem viaţa amară. - Doina Ionet