Săptămâna care în mod normal trebuia s-o aducă pe Simona Halep la rampă, în Turneul Campioanelor şi n-a mai fost să fie datorită unei nedorite accidentări, ne-a oferit în compensaţie o plăcută surpriză şi ne-a făcut să ne amintim vremurile de poveste când prin Ilie Năstase împărăţeam lumea bună a tenisului. Venit din calificări, artileristul arădean Marius Copil, a întâlnit într-o săptămână de mare excepţie, forma sportivă cu tăria lui morală, reuşind să se autodepăşească şi să nu intre în panică, atunci când succesul se întrevedea iminent în înfruntarea cu nişte adevăraţi coloşi. Îi ştiam serviciul teribil, în gândul meu apreciasem cu alte ocazii, că acest Copil matur, nu a reuşit să-şi capaciteze toate posibilităţile de creştere.
Căutând explicaţiile miracolului, învederat în faţa noastră de-a lungul Turneului de la Basel, descopăr fără sforţări, noutatea care l-a putut motiva într-atât încât să se poată simţi între coloşi, ca între partenerii de joacă din copilărie, cu care se dăduse de veri, ciocnind cănile de pământ pline cu cireşe. „Cneazul” Pavel cred, venit ca antrenor în echipă în ultimele luni, este singurul după Năstase, care ştia drumurile în caţă spre platourile înalte. Cu siguranţă el l-a învăţat să se poarte, cum să scoată cocoşeşte pieptul în faţă, să mângâie mingea de tenis, sau să o lege cu aţă când devenea oportun, sau s-o zguduie cum ştia el mai bine când exploda serviciul din tun.
Înainte de Zverev, 5 ATP, românul a trecut de două tururi de calificări și apoi i-a învins pe Ryan Harrison, 59 ATP, Marin Cilic, 6 ATP, și de Taylor Fritz, 57 ATP. Dar ca să fie cu adevărat de excepţie săptămâna după şase zile de muncă răsplătită din plin, destinul i-a pregătit o duminică de sărbătoare, finala cu Robert Federer!...
Ce-ar mai fi de zis?... Să aşteptăm finala!
https://pasareacetii.blogspot.com/2018/10/copil-mare.html Săptămâna care în mod normal trebuia s-o aducă pe Simona Halep la rampă, în Turneul Campioanelor şi n-a mai fost să fie datorită unei nedorite accidentări, ne-a oferit în compensaţie o plăcută surpriză şi ne-a făcut să ne amintim vremurile de poveste când prin Ilie Năstase împărăţeam lumea bună a tenisului. Venit din calificări, artileristul arădean Marius Copil, a întâlnit într-o săptămână de mare excepţie, forma sportivă cu tăria lui morală, reuşind să se autodepăşească şi să nu intre în panică, atunci când succesul se întrevedea iminent în înfruntarea cu nişte adevăraţi coloşi. Îi ştiam serviciul teribil, în gândul meu apreciasem cu alte ocazii, că acest Copil matur, nu a reuşit să-şi capaciteze toate posibilităţile de creştere.
Căutând explicaţiile miracolului, învederat în faţa noastră de-a lungul Turneului de la Basel, descopăr fără sforţări, noutatea care l-a putut motiva într-atât încât să se poată simţi între coloşi, ca între partenerii de joacă din copilărie, cu care se dăduse de veri, ciocnind cănile de pământ pline cu cireşe. „Cneazul” Pavel cred, venit ca antrenor în echipă în ultimele luni, este singurul după Năstase, care ştia drumurile în caţă spre platourile înalte. Cu siguranţă el l-a învăţat să se poarte, cum să scoată cocoşeşte pieptul în faţă, să mângâie mingea de tenis, sau să o lege cu aţă când devenea oportun, sau s-o zguduie cum ştia el mai bine când exploda serviciul din tun.
Înainte de Zverev, 5 ATP, românul a trecut de două tururi de calificări și apoi i-a învins pe Ryan Harrison, 59 ATP, Marin Cilic, 6 ATP, și de Taylor Fritz, 57 ATP. Dar ca să fie cu adevărat de excepţie săptămâna după şase zile de muncă răsplătită din plin, destinul i-a pregătit o duminică de sărbătoare, finala cu Robert Federer!...
Ce-ar mai fi de zis?... Să aşteptăm finala!
https://pasareacetii.blogspot.com/2018/10/copil-mare.html
