Pălărie, cravată, costum, ochelari, evident un domn educat, pensionar de stat, el. Ea, poşetă, iar pălărie, cochetă, cercei în ureche, taior vintage bleumarin, stând la fereastră ca o muşcată înflorită în destin, cu privirea lungă şi înţepenită spre coada ce se formase din senin în formă continuată până-n trotuar, la vaccin. Cu voce clară sentenţioasă şi inflexiuni de orator gregar, activist, domnul în picioare, afectat: –Să-i vezi dragă în câteva luni, până-n vară, la ATI cum o să moară ăştia pe capete, cu zecile de mii. Prea multe guri proaste de hrănit!...Pământul ăsta cât să-i mai susţină aşa însemnaţi! –Care ăştia dragule? –Cum care? Ăştia vaccinaţi!... Şi odată se făcu lumină spre înoptat... https://pasareacetii.blogspot.com/2021/09/pereche.html