Scriam pe 16 august anul trecut:
Domnule/Doamnă,
Aş vrea să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră aparent nu câştigaţi nimic, în afară de stimă din partea mea şi poate a altor doi-trei confraţi. E o vară păcătoasă!... Covidul SARS-Cov-2 ne-a mascat pe toţi, înstrăinându-ne şi distanţându-ne între noi şi raţionalizând berea de la terasă. Gureş fiind ca meserie de bază, folosesc de data asta cuvinte puţine pe frază, ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar tot o s-o dau un pic după cireş...
Apelez la bunăvoinţa, mai ales a acelora care n-au avut putinţa să citească Guşterele în firavele lui apariţii în două ediţii succesive, dar au auzit câte ceva despre el! Profit de ocazie şi-mi cer iertare pentru cele 15-16 cărţi pe care le-am comis colateral ca modest şi trist criminal în serie, şi le-am ascuns cumva, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva în republică din reputaţia şi onoarea mea de familist. Este evident că am plătit cum se face, din buzunarul propriu, toate cheltuielile pentru „înmormântarea” lor, dar îmi place să cred şi consider că Guşterele ar merita un alt tratament!
Referitor la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-a prea auzit şi tot moarte sigură s-a numit!... O sută de cărţi abia de ajung evident să le pui la pachete şi să le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici plus paharul de vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa activă că va aprinde careva vreo lumânare de sâmbăta morţilor…
Cum ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele, roman căruia, i-am mai adăugat peste cincizeci de pagini şi mă bate gândul să-i schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu ştiu, rămâne să optez!… Aştept şi părerea doamnei Eva Monica Szekely care pregăteşte un studiu introductiv…).
Cartea e cel puţin surprinzătoare şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în câteva mii de exemplare. Însă editorii pe care-i ştiu eu, ori sunt gregari, ori nu citesc manuscrisul, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de aventură să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu trebuie să explic, cum Ghepardul a crescut un colos de editură, din nimic!...
Dar să rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar orişicât!... Revenind de după cireş, nu văd în zare Neicanimeni cum sunt, să pot face crocodelul, guşterele meu de coastă(rupt din propria-mi coastă), să zboare! Chiar dacă am obţinut fonduri şi aprobare de la nevastă pentru un transplant de aripi.
De-aia zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în toamnă romanul românesc din nevoi!… Să fie citit!
Notă: Oferta, valabilă anul trecut, între timp a căzut, căci editura Hoffman a pus ochii pe noi. Aşteptăm cu emoţie coperta, norocoşi amândoi eu şi Guşterele, un tuns la promoţie, să dăm în vitrină frumoşi!...
https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/reclama-mascata.html
Domnule/Doamnă,
Aş vrea să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră aparent nu câştigaţi nimic, în afară de stimă din partea mea şi poate a altor doi-trei confraţi. E o vară păcătoasă!... Covidul SARS-Cov-2 ne-a mascat pe toţi, înstrăinându-ne şi distanţându-ne între noi şi raţionalizând berea de la terasă. Gureş fiind ca meserie de bază, folosesc de data asta cuvinte puţine pe frază, ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar tot o s-o dau un pic după cireş...
Apelez la bunăvoinţa, mai ales a acelora care n-au avut putinţa să citească Guşterele în firavele lui apariţii în două ediţii succesive, dar au auzit câte ceva despre el! Profit de ocazie şi-mi cer iertare pentru cele 15-16 cărţi pe care le-am comis colateral ca modest şi trist criminal în serie, şi le-am ascuns cumva, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva în republică din reputaţia şi onoarea mea de familist. Este evident că am plătit cum se face, din buzunarul propriu, toate cheltuielile pentru „înmormântarea” lor, dar îmi place să cred şi consider că Guşterele ar merita un alt tratament!
Referitor la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-a prea auzit şi tot moarte sigură s-a numit!... O sută de cărţi abia de ajung evident să le pui la pachete şi să le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici plus paharul de vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa activă că va aprinde careva vreo lumânare de sâmbăta morţilor…
Cum ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele, roman căruia, i-am mai adăugat peste cincizeci de pagini şi mă bate gândul să-i schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu ştiu, rămâne să optez!… Aştept şi părerea doamnei Eva Monica Szekely care pregăteşte un studiu introductiv…).
Cartea e cel puţin surprinzătoare şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în câteva mii de exemplare. Însă editorii pe care-i ştiu eu, ori sunt gregari, ori nu citesc manuscrisul, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de aventură să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu trebuie să explic, cum Ghepardul a crescut un colos de editură, din nimic!...
Dar să rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar orişicât!... Revenind de după cireş, nu văd în zare Neicanimeni cum sunt, să pot face crocodelul, guşterele meu de coastă(rupt din propria-mi coastă), să zboare! Chiar dacă am obţinut fonduri şi aprobare de la nevastă pentru un transplant de aripi.
De-aia zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în toamnă romanul românesc din nevoi!… Să fie citit!
Notă: Oferta, valabilă anul trecut, între timp a căzut, căci editura Hoffman a pus ochii pe noi. Aşteptăm cu emoţie coperta, norocoşi amândoi eu şi Guşterele, un tuns la promoţie, să dăm în vitrină frumoşi!...
https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/reclama-mascata.html
Scriam pe 16 august anul trecut:
Domnule/Doamnă,
Aş vrea să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră aparent nu câştigaţi nimic, în afară de stimă din partea mea şi poate a altor doi-trei confraţi. E o vară păcătoasă!... Covidul SARS-Cov-2 ne-a mascat pe toţi, înstrăinându-ne şi distanţându-ne între noi şi raţionalizând berea de la terasă. Gureş fiind ca meserie de bază, folosesc de data asta cuvinte puţine pe frază, ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar tot o s-o dau un pic după cireş...
Apelez la bunăvoinţa, mai ales a acelora care n-au avut putinţa să citească Guşterele în firavele lui apariţii în două ediţii succesive, dar au auzit câte ceva despre el! Profit de ocazie şi-mi cer iertare pentru cele 15-16 cărţi pe care le-am comis colateral ca modest şi trist criminal în serie, şi le-am ascuns cumva, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva în republică din reputaţia şi onoarea mea de familist. Este evident că am plătit cum se face, din buzunarul propriu, toate cheltuielile pentru „înmormântarea” lor, dar îmi place să cred şi consider că Guşterele ar merita un alt tratament!
Referitor la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-a prea auzit şi tot moarte sigură s-a numit!... O sută de cărţi abia de ajung evident să le pui la pachete şi să le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici plus paharul de vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa activă că va aprinde careva vreo lumânare de sâmbăta morţilor…
Cum ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele, roman căruia, i-am mai adăugat peste cincizeci de pagini şi mă bate gândul să-i schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu ştiu, rămâne să optez!… Aştept şi părerea doamnei Eva Monica Szekely care pregăteşte un studiu introductiv…).
Cartea e cel puţin surprinzătoare şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în câteva mii de exemplare. Însă editorii pe care-i ştiu eu, ori sunt gregari, ori nu citesc manuscrisul, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de aventură să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu trebuie să explic, cum Ghepardul a crescut un colos de editură, din nimic!...
Dar să rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar orişicât!... Revenind de după cireş, nu văd în zare Neicanimeni cum sunt, să pot face crocodelul, guşterele meu de coastă(rupt din propria-mi coastă), să zboare! Chiar dacă am obţinut fonduri şi aprobare de la nevastă pentru un transplant de aripi.
De-aia zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în toamnă romanul românesc din nevoi!… Să fie citit!
Notă: Oferta, valabilă anul trecut, între timp a căzut, căci editura Hoffman a pus ochii pe noi. Aşteptăm cu emoţie coperta, norocoşi amândoi eu şi Guşterele, un tuns la promoţie, să dăm în vitrină frumoşi!...
https://pasareacetii.blogspot.com/2021/08/reclama-mascata.html