De ziua poeziei Am văzut dimineaţa plină de mirări. Poetul etern, brownian în mişcări, cu poezia în nări, da târcoale şi adulmeca șoaptele. Precum, la sânul matern, prunc fiind, răscolea ceaţa, descoperind în călimări ciudate cum izvora viaţa în laptele… Cerbii și căprioarele în roua ierbii, amirosind a iacint, tiveau în copite umbrele unui sărut, în sorele de argint oglindite. Fără seamăn ispitele pândeau din copaci… În solul reavăn germinau seminţele, Dumnezeu cântărea consecinţele, sorbind printre maci un shot de absint Postmodernistul din mine, tristul şi-a scos la vedere versurile-comori și sufletul nimb şi le-a legat cu eşarfă de nori ca un piercing oferind în leasing marfă trupu-i semincer îngerului la schimb. Uscat de vânt, cuvânt din cuvânt, a ajuns în cer pământ de flori… https://pasareacetii.blogspot.com/2021/03/de-ziua-poeziei.html