Stau în faţa laptopului, un tei stingher în mijlocul câmpului cu crengile rupte de greutatea anilor, iernând în tulpina groasă şi răbdător aşteptând să-i înmugurească binecuvântaţi lăstari. Bate vântul cu putere și bradul tânăr din faţa geamului se smucește și geme în întuneric. E aceeași senzaţie pe care am avut-o la Constanţa, privind cum izbește marea zidul bătrânului Cazinou. Încă o rafală și cărămizile din gelatină verde se vor străvezii în apă. Dar nu se întâmplă, cetina pare că se hârjonește cu vântul și se agaţă într-o îmbrăţișare sălbatică de umerii ploii. Vântul amuţește câteva clipe topit de patimă și se năpustește din nou. Prea multă risipă pentru oasele mele, cărora le-a înmugurit durerea la încheieturi! Rămân nemișcat în faţa laptopului. Întorc privirea din fereastră. În ecran au înflorit literele albe ca niște ghiocei pe câmp. (Din romanul Tobârlanii) https://pasareacetii.blogspot.com/2021/03/impletituri-de-lana.html