Stol de păsări, nor de cuvinte se ţine scai dup mine. De el nu mă pot pierde, mă bântuie... În urechi zumzetul de licheni a împânzit locul, râie a nordului; doar gândurile, avioane de hârtie ies din hartă. Am sentimentul că trag în năvod un banc de pești adormiţi, către Marea Moartă. Sarea lucește stins pe braţele tot mai obosite. În buricele degetelor puzderie de scântei s-au aprins, căutând în nisipul umbrei, trupul întinerit https://pasareacetii.blogspot.com/2021/02/nor-de-cuvinte.html