Ascult inima scandând numele fiinţelor dragi de pe lista scurtă, ce sălăşluiesc în ea ca-ntr-o iurtă nomadă. Azi a nins peste stradă şi în tinda casei mele… Din cetini de brazi s-a pogorât colinda ca o fâlfâire de stele. Le-aş dărui de-aş putea Crăciuniţelor mele dragi, pandantive la rochii de seară, şiraguri de fragi, dar nu e vară Mai bine le ofer pe net un şot de absint contra-ger şi sminteală… ca un bătrân cavaler, ce şi-a pus în barbă beteală. Crăciun fericit! https://pasareacetii.blogspot.com/2020/12/colinda-craciunitelor.html