ÎN OGLINDĂ 1. Ce lung e drumul… Nu se mai sfârşesc benzile de bitum perfid ale autostrăzii, deşirate pe mosorul negru din înaltul ceresc, bretele de gumilastic ale unui extensor, la care timpul, un atlet stelar celebru îşi lucrează muşchii, întinzându-i la maximum, până se subţiază, Doar oasele mele împletite într-un coş de nuiele se sfărâmă, parc-ar fi de ceară. Suntem în rulaj către două sute… în miezul unui blocaj şi nu ştim alte rute… Matematica e precară, nu te poţi baza pe ea, precum un poet pe magia dintre cuvinte… Cifrele dinapoi, nu sporesc egale cu cele dinainte, care scad atât de încet… * 2. Ce scurt e drumul… Cum se sfârşesc benzile de bitum perfid ale autostrăzii, înşirate în înaltul ceresc pe mosor… Timpul, un atlet celebru îşi lucrează muşchii la un extensor stelar cu bretele din gumilastic negru, întinzându-le la maximum până se subţiază… Oasele mele şovăiesc împletite într-un coş de răchite, se împuţinează, se sfărâmă parc-ar fi de ceară şi desfrunzesc… Rulăm ţintit în proiect în miezul unui blocaj direct spre ţintirim, cu acul la kilometraj înţepenit fix la două sute şi nu ştim alte rute… Matematica e precară nu-i un fluid să-l întorni din drum şi să treci prin vad,. Doar poetul rar răstoarnă în versurile lui magia dintre cuvinte… Cifrele dinainte nu sporesc egale cu cele dinapoi, ce scad atât de rapid… https://pasareacetii.blogspot.com/2020/10/in-oglinda.html