Fiecare om are două registre.
Unul subţire, unde caligrafiază cu înflorituri de condei, adăugând şi câteva poze care să-i amintească momentele roze şi faste, ale vieţii sale. Nunta, naşterea copiilor, prima sa carte apărută în librărie şi două trei evenimente de consens general al fericirii publice: Nadia, Simona, Hagi.
Şi celălalt registru, gros, materializat într-un set de volume numerotate pe căprării cu cifre romane, adevărate tomuri ce fac să trosnească lemnul bibliotecii. Fiecare casă de român nu se există să nu posede în dotare un dulap unde să-şi ţină arhiva dezamăgirilor.
Pe parcurs, din primul registru, revizuind, eşti obligat să constaţi că au rămas doar coperţile, destinul parşiv obligându-te să rupi filele. Cum să păstrezi în rochie albă de mireasă, nevasta? după scandalul ce ţi l-a făcut, neînţelegând că Mimi blonda, când a găsit-o în furou, tocmai era în teste, la birou… Cum s-o angajezi la relaţii cu publicul, fără să-ţi faci o părere personală, avizată, întreagă, instituţională să zic!?... Nevasta n-a putut să înţeleagă!... Nu plăcere imorală vinovată! Corvoadă, altceva nimic!...Nu era nicidecum un rai!
Ca şef, ai nişte obligaţii de servici.
Despre contextul general vreau să vorbesc de fapt aici. în acest post, nu particularizez că n-are rost. Nu spun o noutate cât de terfeloagă a ajuns registrul fericirii publice adevărate, în vremea asta oloagă a pandemiei, care ne-a dat pe spate. Constat, cu distanţarea socială la-ndemână, lumea s-a răsturnat. Până şi soţiei i se pare acum că eram mai sigur îmbrăţişat de blonda Mimi, la serviciu(victorie a la Pirus în beneficiu ei!), decât încoronat de virus. Mă spăla bine cu săpun în trei ape şi aproape sigur că rămâneam doar al ei…
Trec mai departe şi mă înfiinţez la ghişeul dezamăgiri de la parlament. Aici mă aşez la o coadă lungă, din alte vremi, pân’ la Catedrală. Fiecare vrea pe moment, să înscrie câte ceva. Nemulţumirea e generală. Spiritele sunt aprinse. Se dă şah etern la guvern. Trag cu urechea. Se vorbeşte că Ciolacu s-a înfrăţit cu dracu ăla de Pontonel, şi împreună cu Tăricelu, într-un triunghi conjugal, vor să ducă mielu otrăvit cu Covit în grădină la Cotroceni.
Măi oameni buni n-aţi aflat că Paştele s-a amânat şi curând ajungem pe fundul gropii?...
Bat clopotele la Mitropolie. Cică s-au îmbolnăvit popii…
Să fim optimişti!
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/03/doua-registre.html
Unul subţire, unde caligrafiază cu înflorituri de condei, adăugând şi câteva poze care să-i amintească momentele roze şi faste, ale vieţii sale. Nunta, naşterea copiilor, prima sa carte apărută în librărie şi două trei evenimente de consens general al fericirii publice: Nadia, Simona, Hagi.
Şi celălalt registru, gros, materializat într-un set de volume numerotate pe căprării cu cifre romane, adevărate tomuri ce fac să trosnească lemnul bibliotecii. Fiecare casă de român nu se există să nu posede în dotare un dulap unde să-şi ţină arhiva dezamăgirilor.
Pe parcurs, din primul registru, revizuind, eşti obligat să constaţi că au rămas doar coperţile, destinul parşiv obligându-te să rupi filele. Cum să păstrezi în rochie albă de mireasă, nevasta? după scandalul ce ţi l-a făcut, neînţelegând că Mimi blonda, când a găsit-o în furou, tocmai era în teste, la birou… Cum s-o angajezi la relaţii cu publicul, fără să-ţi faci o părere personală, avizată, întreagă, instituţională să zic!?... Nevasta n-a putut să înţeleagă!... Nu plăcere imorală vinovată! Corvoadă, altceva nimic!...Nu era nicidecum un rai!
Ca şef, ai nişte obligaţii de servici.
Despre contextul general vreau să vorbesc de fapt aici. în acest post, nu particularizez că n-are rost. Nu spun o noutate cât de terfeloagă a ajuns registrul fericirii publice adevărate, în vremea asta oloagă a pandemiei, care ne-a dat pe spate. Constat, cu distanţarea socială la-ndemână, lumea s-a răsturnat. Până şi soţiei i se pare acum că eram mai sigur îmbrăţişat de blonda Mimi, la serviciu(victorie a la Pirus în beneficiu ei!), decât încoronat de virus. Mă spăla bine cu săpun în trei ape şi aproape sigur că rămâneam doar al ei…
Trec mai departe şi mă înfiinţez la ghişeul dezamăgiri de la parlament. Aici mă aşez la o coadă lungă, din alte vremi, pân’ la Catedrală. Fiecare vrea pe moment, să înscrie câte ceva. Nemulţumirea e generală. Spiritele sunt aprinse. Se dă şah etern la guvern. Trag cu urechea. Se vorbeşte că Ciolacu s-a înfrăţit cu dracu ăla de Pontonel, şi împreună cu Tăricelu, într-un triunghi conjugal, vor să ducă mielu otrăvit cu Covit în grădină la Cotroceni.
Măi oameni buni n-aţi aflat că Paştele s-a amânat şi curând ajungem pe fundul gropii?...
Bat clopotele la Mitropolie. Cică s-au îmbolnăvit popii…
Să fim optimişti!
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/03/doua-registre.html
Fiecare om are două registre.
Unul subţire, unde caligrafiază cu înflorituri de condei, adăugând şi câteva poze care să-i amintească momentele roze şi faste, ale vieţii sale. Nunta, naşterea copiilor, prima sa carte apărută în librărie şi două trei evenimente de consens general al fericirii publice: Nadia, Simona, Hagi.
Şi celălalt registru, gros, materializat într-un set de volume numerotate pe căprării cu cifre romane, adevărate tomuri ce fac să trosnească lemnul bibliotecii. Fiecare casă de român nu se există să nu posede în dotare un dulap unde să-şi ţină arhiva dezamăgirilor.
Pe parcurs, din primul registru, revizuind, eşti obligat să constaţi că au rămas doar coperţile, destinul parşiv obligându-te să rupi filele. Cum să păstrezi în rochie albă de mireasă, nevasta? după scandalul ce ţi l-a făcut, neînţelegând că Mimi blonda, când a găsit-o în furou, tocmai era în teste, la birou… Cum s-o angajezi la relaţii cu publicul, fără să-ţi faci o părere personală, avizată, întreagă, instituţională să zic!?... Nevasta n-a putut să înţeleagă!... Nu plăcere imorală vinovată! Corvoadă, altceva nimic!...Nu era nicidecum un rai!
Ca şef, ai nişte obligaţii de servici.
Despre contextul general vreau să vorbesc de fapt aici. în acest post, nu particularizez că n-are rost. Nu spun o noutate cât de terfeloagă a ajuns registrul fericirii publice adevărate, în vremea asta oloagă a pandemiei, care ne-a dat pe spate. Constat, cu distanţarea socială la-ndemână, lumea s-a răsturnat. Până şi soţiei i se pare acum că eram mai sigur îmbrăţişat de blonda Mimi, la serviciu(victorie a la Pirus în beneficiu ei!), decât încoronat de virus. Mă spăla bine cu săpun în trei ape şi aproape sigur că rămâneam doar al ei…
Trec mai departe şi mă înfiinţez la ghişeul dezamăgiri de la parlament. Aici mă aşez la o coadă lungă, din alte vremi, pân’ la Catedrală. Fiecare vrea pe moment, să înscrie câte ceva. Nemulţumirea e generală. Spiritele sunt aprinse. Se dă şah etern la guvern. Trag cu urechea. Se vorbeşte că Ciolacu s-a înfrăţit cu dracu ăla de Pontonel, şi împreună cu Tăricelu, într-un triunghi conjugal, vor să ducă mielu otrăvit cu Covit în grădină la Cotroceni.
Măi oameni buni n-aţi aflat că Paştele s-a amânat şi curând ajungem pe fundul gropii?...
Bat clopotele la Mitropolie. Cică s-au îmbolnăvit popii…
Să fim optimişti!
https://pasareacetii.blogspot.com/2020/03/doua-registre.html